Skip to main content

Full text of "Opere complete"

See other formats 


mMmm^^^^^^^k^M^} 


Ji<^  I  l  UU< 


VASILIE  ALECSANDRI 


OPERE  COMPLETE 


POESII 


VOLUMUL  II 

PASTELURI  —  LEGENDE 
OSTAŞII   NOŞTRI  —ALTELE. 


77 


BUCURESCI 
EDITURA   LIBRĂRIEI  SOCECO   &   Comp. 

îl,  CALEA  VICTORIEI,  21 
1896. 


46,001.  Stabilimentul  grafic  I.  V.  Socecil.  BucurescL 

1548 


CUPRINSUL 


PASTELURI 
1862—187... 

Vag. 

I  —  Serile  la  Mircescî 3 

II   —   Sfîrşit   de   toamnă 7 

III  —   Earna 9 

IV  —   Gerul 11 

V  —   Viscolul • 13 

VI   —   Sania 15 

VII  —   Mezul   emeî 17 

VIII  —  La  gura  sobei       19 

DC   —  Bradul   ...         n 

X  —  Sfîrşitul  erneî 24 

XI  —   Oaspeţii  primăverii       26 

Xn  —  Cucoarele 28 

Xni  —  Noaptea 30 

XIV   —  Dimineaţa 32 

XV  —  Tunetul 34 

XVI  —  Floriile 36 

XVII  —  Pascele       39 

XVIII  —  Plugurile 41 

XIX    —  Semănătorii       43 


CUPRINSUL 


Pag. 

XX  —  Rodica ' 45 

XXI  —  Lunca  din  Mircesci 47 

XXn  —  Malul  Şiretului 50 

XXm  —  Flort  de  nufăr 52 

XXIV  —   Concertul  în  luncă 54 

XXV  —  Vînătorul 58 

XXVI  —  Puntea 60 

XXVII  —  Balta 62 

XXVIII  —  Fântâna 64 

XXIX  —  Secerişul 66 

XXX   —  Cositul 68 

XXXI   —   Portret       70 

XXXII  —  Portret       72 

XXXIII  —  Pe  coastele  Calabreî 74 

XXXIV  —  Linda  Raia 76 

XXXV  —   Calea  robilor 78 

XXXVI  --  Buchet 80 

XXXVU  —  Mandarinul 83 

XXXVIII  —  Pastel  chinez     .    .         86 

XXXIX    —   Bărăganul 89 

XL  —  Valul  luT  Traian 92 


VARIA 

I  —   Marea  Mediterană 97 

II  —  Tînera  creolă 104 

III  —  Strofe  scrise  pe  un  părete 108 

IV  —  Imn  religios   lui  Stefan-cel-Mare no 

V  —  Imn  lut   Stefan-cel  Mare 112 

VI    —  Glas   din  stele 115 


CUPRINSUL 


VII  —  Ieri  şi   asta<;lT •  .  119 

VIII  —  Amicului   A.   Donict      . 121 

IX   —   Moara  de  vînt  —  Fabulă 122 

X  —   Lupul  şi  raomiţa  —   Fabulă 124 

XI  —   Bucovina 126 

XII   —   Visul  ferice  —  Romanţa      128 

XIII  —   Cântic  sicilian 130 

XIV  —   Serenadă 13? 

XV  —   Căderea  Rinuluî 134 

XVI  —  Vînătorî  şi  vînătoare 13S 

XVII  —  Soarele,   vîntul  şi  gerul 141 

XVIII  —  Scrânciobul 143 

XIX  —  Vîntul 145 

XX   —  Stelele 147 

XXI  —   Doue  suflete 149 

XXII  —  Omul  singuratic 151 

XXIII  —   Mărgărinta  din   Muncei 155 

XXIV  —  Ştefan   Vodă  şi   codrul  —  Baladă        157 

XXV   —   Ştefan   şi   Dunărea   —    Baladă 159 

XXVI  —   Punguhţa 163 

XXVII  —  Pe  albumul  Princesei   Aglae  Roseiii       165 

XXVIII  —  Pe  albumul   Domnişoarei   Măria  Docan       167 

XXIX   —  Pe   albumul  Domnişoarei  A.  Jora 170 

XXX  —  Pe  albumul   Domnişoarelor  Florescu 172 

XXXI  —  Pe  albumul   D-neî  Z lyţ 

XXXII  —  Pe  albumul  unei  copilite  parisiane 17S 

XXXIII  —  Pe  albumul   D-reî  X iSo 

XXXIV  —  Strofe  despărechiate 184 

Note     187 


VI  CUPRINSUL 


LEGENDE 

Pag. 

I   —  Dumbrava  roşie   —   Poem   istoric  (1497) 197 

II   —    Resbunarea  lui   Stalu  Palmă 235 

III  —   Ana  Doamna 241 

IV  —  Calul  Cardinaluluî  Balori  —   1599 245 

V  —  Tudora  dela   Tîrşor 249 

VI  —   Odl  statuat  luY  Mihat  Viteazul 251 

VII  —  Legendă  dela  Dorna 256 

VIII  —  Toamna  ţesetoare 259 

IX  —  Palatul  Loredano 263 

X   —  Pohod  na  Sybir 268 

XI  —   Legenda  rîndunicăV 273 

XII  —  Dan   Căpitan  de  plniu  (XV  secul) 280 

XIII  —   Gruî-Sânger 297 

XIV  —  Legenda  ciocârliei 309 

XV  —   Vlad  Ţepeş  şi  stejarul       324 

XVI  —  Legenda  lăcrimYoarei 328 

XVII  —  Cuza  Vodă  —    3   (15)   Maiu   1873 331 

XVIII  —   Cânticul  ginief  latine 333 

XIX  —  Răpirea  Bucovinet 335 

XX   —   Hodja  Murad  Paşa 343 

XXI  —   Garda  Saraiului 349 

XXII  —  Noaptea  aibă 355 

XXIII  —   Vîntul  de  la  miază-zi 361 

XXIV  —   Ghioaga  luî  Briar 36S 

XXV  —   Murad  Gazi   Sultanul  şi  Becri  Mustafa   —    1639   .    ,  375 

XXVI  —  Prier  şi  fata  ernet 394 

XXVII  —    Poeana  fermecătoare 399 

XXVIII  —   Dedicare  Domnişoarei  A 405 

XXIX  —   Dorul  de  brac,!; 406 


CUPRINSUL  VII 


Pag- 

XXX  —   Soare  de  earnâ 4.0S 

XXXI  —   Strofe  improvisate  luî  C.   Rolla 411 

XXXII  —   Stroe  Plopan   —   Balada  populară 413 

Note 419 


OSTAŞII  NOŞTRI 

I   —  Balcanul  şi  Carpatul 4J3 

II  —  Peneş  Curcanul        436 

UI  —  Sergentul 445 

IV  —    Păstorii  şi  plugariî 448 

V  —  Fraţii  JderY 450 

VI  —   Căpitanul  Romano       455 

VII  —  Hora   dela  Plevna ,    ,  457 

VIII   —   Hora  dela  Griviţa 460 

IX   —  Marşul  Călăraşilor 463 

X   —   Oda  ostaşilor  români 465 

XI  —   Epistola  Generalului   Florescu 468 

XII  —   Eroii  dela  Plevna        473 

XIII  —   Damele  române 479 

XIV  —   Poclonul  lui  Peneş 481 

XV  —  Primele  obuzurî 4S4 

XVI   —  Românca  dela  Griviţa 487 

Note 1S9 


ALTELE 


I   —    10   Maiu    1881   .     .         493 

II  —  Imnul  Coroanef 499 


III  CUPRINSUL 

III  —    DupA   (loT  seculî   —    Vis  ile  earnJt 501 

IV  —    Cuvinte  adaptate  pe  imnul  naţional  compus  de  Hiibsch.  S'<^ 
V   —   Repina  Sylva 512 

\l    -     Mărgărita 514 

VII   —  Hora  dobrogeană ;i7 

\III   —    Erin 519 

IX    —    Pe  albumul    Doamnei    \  .    i!<>erescu     .         521 

\    —    I'uiî  closciT 524 

XI   —    Pe  albumul    l'rinceseT   Mana   Ştirbei 526 

XII    -   Sonet 52.S 

XIII  —    Cântecul   lui    Nt>e  Junior 530 

XIV  —   PoetuluT  Mistral 533 

XV   —   Brind 536 

XVI     -    l'atru   Kegiiii  540 

XVII    —    Versurt  improvisate   In    l'iircal(|uier 543 

X\lll    —   FelibruluT   I.ouis   Kuumieux ...  544 

XIX    —    Poetului  şi   filolog  (iabriel    Ar.ais 547 

XX   —    O    iNCginil  Inu'u   mansardă 550 

XXI   —    Earna  vine 552 

XXII   —  Ronsard  la  Tuluza 555 

XXIII  —    Inscripţie  destinat.t    Castelului   dela  Sinaia    ....  558 

XXIV  —    Versuri  scrise   in   cabinetul    Regelui 559 

XXV   —    Izvorul  —   Hora  din    MircescI 561 

XXVI    —   Cireşile   —    Horă 563 

XX\  II    —    Versurf    scrise   pe   un   pergament   pentru    Ischia    .     .  c,6^ 

XXVIII   —   Odă  la  statuea  lui  Ştefan  cel    Mare 566 

XXIX    —   încununarea    Steagului    —    30   Au>,'usi    18S6     .    .     .  369 

XXX    —   Hora  dela   Sinaia    —    30   August     1886 571 

XXXI    —   Pe  albumul   D-rel  Esmeralda    Cretzeanu 575 

XXXII   —   Pe  albumul   D-rel   X 578 

XXXIII  —   Faptul  4ilci  —    Pe  albumul   iJ-rel   Kr.   Or 580 

XXXIV  —   Sfinţirea  Curţii  de   Arge?    —Oda 581 


CUPRINSUI-  '-^ 

rag. 

XXXV  —  Inscripţia  pe  uşa  Curţii  de  Argeş 5^^' 

XXXVI  —   Legenda    sfintiriT  hisericiî  dela  Curtea  de  Argeş.      .  5S7 
XXXVII   —   Ţeara .''.['  ^'^'^ 

XXXVIII    —    D  hiî  şl    Dnei  Jaoiues  I.ali<..ar\  -   23   Iunie    1SS7.  tOŢ, 

XXXIX   -   rodul ^^i 

XL  —   L>ou2  roman;e ^"^'' 

XLI   —   l,^ilele  babeî     .     .         '" - 

XLII    —    Fluerul '"" 

XLIII   —   Creanga  de   stejar    .    .                                 "-' 

XLIV    —    DomnişoarcT   1  ila    Wliit                               ......  024 

Xl.V    —    Ciclonul    .                            '^2^' 

XI. VI    —    O   scrtfîrhe    urn^  i ''-^ 


XLVII    —   riugul   bl;\sleinat 


''3« 

XLVIII    —   l.egcnda  cr.nuluT '^5 

XLIX    —   Imn   cîUre    soar'-  ....  "3^ 

L    —   .Soarele ''-^^ 

LI    —    I'e  un  album '* 

LII   —    ?'lnrile   dela  Sinaia "•*'* 

LIII    —    Karna   la   Sinaia ''•** 

LIV   —   iJalada   I •elenului       *'5' 

LV   —   I'e  un  album '5' 

LVI    —   Scrise    \>c     murinintele    dela    Segenliau>-Monrepos- 

Ncuwied    .         ^'^'*^ 

LVII    —   DescAntic  ^'^" 

I.VIII    --    .'Xdio  la   plecar-a    m.a     iin    iJ.isi.-iiil    i'elc-  '>63 

LIX   —    Lnor  criiici ''^^ 


PASTELURI 

1862—187  .. 


4600/.    -  Alecsandri.  —  Poesîi  II. 


I 

SERILE  LA  MIRCESCÎ 


Oerdeleîe-s  lăsate  şi  lampele  aprinse; 

In  sobă  arde  tocul,  tovarăş  mîngăios, 
Şi  cadrele-aurite  ce  de  păreţi  sînt  prinse 
Sub  palidă  lumină  apar  misterios. 


Afară  plouă,  ninge  !   afară-î  vijelie, 

Şi  criveţul  aleargă  pe  câmpul  înnegrit; 

Har  eii,   retras  în  pace,  aştept  din  cer  să  vie 

O  zinâ  drăsrălasă  cu  elasul  aurit 


SERILE   LA   MIRCESCI 


Pe  jilţu-mî,  lângă  masă,  avend  condeîu  'n  mână, 
Când  scriu  o  trofă  dulce,  pe  care-o  prind  din  sbor, 
Când  ochîu-mî  întîlnesce  ş'admira  o  cadînă 
Ce  'n  cadrul  eî  se  'ntinde  alene  pe  covor. 


Frumoasă,  albă,  jună,  cu  formele  rotunde, 
Cu  pulpa  mărmurie,  cu  sinul,  dulce  val, 
Ea  pare  Zea  Venus  când  a  eşit  din  unde 
Ca  să  arate  lumeî  frumosul  ideal. 


Alăture  apare  un  câmp  de  aspră  luptă. 

Pătat  cu  sînge  negru,  acoperit  cu  morţî. 

Un  june  'n  floarea  vîeţiî  stringând  o  spada    rupta 

Ţintesce  ochii  vestec^i  pe-a  vecînicieî  porţT. 


Apoi  a  mea  privire  prin  casă  rătăcindă 

Cu  jale  se  opresce  pe  un  oraş  tăcut, 

Veneţia,  regină  ce  'n  mare  se  oglindă 

Far'  a  videâ  pe  frunte  î  splendoarea  din  trecut. 


O  lacrimă.   .  .  Dar  eată  plutind  pe-a  mării  spume 
O  sprintenă  corvetă,  un  rapide- Akyon; 
Şi  eată  colo  'n  ceruri  pribegile  din  lume, 
Cucoarele  în  şirurf  sburând  spre  orizon. 


SERILE   LA    MIRCESCI 


O  !  farmec,  dulce  farmec  a  vîeţiî  căletoare, 
Profundă  nostalgie  de  lin,  albastru  cer  ! 
Dor  gingaş  de  lumină,  amor  de  dulce  soare, 
Voî  me  răpiţi  când  vine  în  ţeară  asprul  ger  ! 


Afară  ninge,  ninge,  şi  apriga  furtună 
Prin  neagra  'ntunecime  respânde  reci  fiori, 
Ear  eu  visez  de  plaiuri  pe  care  alba  lună 
Revars'un  val  de  aur  ce  curge  pintre  flori. 

Ved  insule  frumoase  şi  mări  necunoscute, 
Şi  splendide  oraşe  şi  lacuri  de  smarald. 
Şi  cete  de  selbatecî  prin  codi-i  deşT  perdute 
Şi  zine  ce  se  scaldă  în  faptul  (^ileî  cald. 


Prin  fumul  ţigaretei  ce  sboară  în  spirale 
Ved  eroî  prinşi  la  luptă  pe  câmpul  de  onor, 
Şi   'n  tamice  saraiurf  minuni  orientale 
Ce  'n  suflete  deşteaptă  dulci  visuri  de  amor. 


Apoi  închipuirea  îşî  stringe-a  sa  aripă  ; 
Tablourile  toate  se  şterg,  dispar  încet. 
Şi  miî  de  suvenire  me  'ncungîură  'ntr'o  clipă 
In  faţa  unui  tainic  şi  drăgălaş  portret. 


SERILE   LA   MIRCESCI 


Atunci  inima-mî  sboară  Ia  ralul  vieţii  mele, 
La  timpul  mult  ferice  în  care-am  suferit, 
Ş'atuncî  păduri   şi  lacurT,  ş\  mări  şi  flori   şi   stele 
Intoană  pentru  mine  un  imn  nemărginit. 


Aşa  'n  singurătate,  pe  când  afară  ninge. 
Gândirea  mea  se  primbla  pe  mândri  curcubcf, 
Păn'  ce  se  stinge  fo:ul,  şi  lampa  'n  glob  s-j  stinge 
Şi  saltă  căţeliişu-mT  de  pe  genunchii  meî. 


Mircescî,   1S67. 


I 


II 

SFÎRŞIT  DE  TOAMNĂ 


/~\aspeţiî  caselor  noastre,  cocostircî  şi  rindunele 

Părăsit-au  a  lor  cuiburi  ş'au  fugit  de  dile  rele; 
Cârdurile  de  cucoare,  inşirându-se  'n  lung  sbor, 
Pribegit-au  urmărite  de  al  nostru  jalnic  dor. 


Vesela  verde  câmpie  acu-î  tristă,  vestec^ită  ; 
Lunca,  bătută  de  brumă,  acum  pare  ruginită; 
Frunzele-î  cad,  sbor  în  aer,  şi  de  crengi  se  deslipesc 
Ca  frumoasele  iluzii  dintr'un  suflet  omenesc. 


SKIBSIT   DE   TOAMNA 


Din  tus-patru  părţi  a  lumii  se  ridică  'nalt  pe  cerurî, 
Ca  balauri  din  poveste,  nouri  ne^ri  plini  de  gerurf. 
Soarele  iubit  s'ascunde,  iar  pe  sub  grozavii  nori 
Treceun  cârd  de  corbi  ernaticî  prin  văzduh  croncănitorî. 


piua  scade  ;  earna  vine,  vine  pe  criveţ  călare ! 
Vintul  şueră  prin  hornuri  respândind  înfiorare. 
Boii  rag,  caii  rînchează,  cânii  latră  la  un  loc, 
Omul,  trist,  cade  pe  gânduri  şi  sapropie  de  foc. 


Mircesci,   1867. 


III 

E  A  R  N  A 


TAin  văzduh  cumplita  earnă  cerne  norii  de  zăpadă, 
Lungi  troene  căletoare  adunate  'n  cer  grămadă  ; 
Fulgii  sbor,  plutesc  în  aer  ca  un  roiu  de  fluturi  albi, 
Respândind  fiorî  de  gheaţă  pe  ai   ţeriî  umeri  dalbi. 


ţ)iua  ninge,  noaptea  ninge,  dimineaţa  ninge  eară 
Cu  o  zale  argintie  se  imbracă  mîndra  ţeară  ; 
Soarele  rotund  şi  palid  se  prevede  pintre  nori 
Ca  un  vis  de  tinereţe  pintre  anii  trecători. 


10 


i 


Tot  e  alb  pe  câmp,  pe  dealurî,  împregîur,  în  depărtare 
Ca  fantasme  albe  plopii  înşiraţi  se  perd  în  zare, 
Şi  pe  'ntinderea  pustie,  fără  urme  fără  drum, 
Se  ved  satele  perdute  sub  clăbucii  albi  de  fum. 


Dar  ninsoarea  încetează,  norii  fug,  doritul  soare 
Strălucesce  şi  dismeardă  oceanul  de  ninsoare, 
Eat'o  sanie  uşoară  care  trece  peste  văî.   .   . 
In  văzduh  voTos  resună  clinchete  de  zursŢalăi. 


IV 

GERUL 


ryerul  aspru  şi  sălbatic  stringe  'n  braţe  cu  jălire 
Neagra  luncă  de  pe  vale  care  zace  'n  amorţire; 
El  ca  pe-o  mireasă  moartă  o   'ncunună  despre  zori 
Cu  'n  vel  alb  de  promoroacă  şi  cu  ţurţuri  lucitori. 


Gerul  vine  de  la  munte,  la  fereastră  se  opresce, 
Şi,  privind  la  focul  vesel  care  'n  sobe  straluctsce, 
El  depune  fîorî  de  earnă  pe  cristalul  îngheţat, 
Crini   şi  roze  de  zăpadă  ce  cu   drag  le-a  sări;tat. 


12  GERUL 

Gerul  face  cu-o  suflare  pod  de  gheaţă  între  malurr, 
Pune  streşinelor  casei  o  ghirlandă  de  cristaluri, 
Ear  pe  feţe  de  copile  înfloresce  trandafiri 
Să  ne-aducă  viu  aminte  de-ale  verif  înfloriri. 


Gerul  dă  aripT  de  vultur  cailor  în  spumegară, 
Ce  se  'ntrec  pe  câmpul  luciu,  scoţend  aburi  lungi  pe  nare. 
0 1  tu,  gerule  năprasnic,  vin'  îndeamnă  calul   meu 
Să  me  poarte  ca  săgeata  unde  el  scie  şi  eu  ! 


V 

\'  I  S  C  o  L  U  L 


/^riveţul  din  Mează-noapte  vîjie  prin  vijelie, 
^Spulberând  zăpada  'n  ceruri  de  pe  deal,  de  pe  câmpie. 
Valuri  albe  trec  în  zare,  se  aşează  'n  lung   troean 
Ca  nisipurile  dese  din  pustiul  african. 


Viscolul  frămîntă  lumea!..  Lupii  suri  es  după  pradă, 
Alergând,  urlând  în  urmă-î  prin  potopul  de  zăpadă. 
Turmele  tremură;  corbii  sbor  vîrtej,  răpiţi  de  vînt, 
Şi  răchitele  se  'ndoae  lovindu-se  de  pâmînt. 


14  VISCOLUL 


Sberăt,  răget,  ţ'pet,  vaet  miî  de  glasuri  spăîmântate 
Se  ridică  de  prin  codrii,  de  pe  dealuri,  de  prin  sate. 
Şi  'ndeparte  se  aude  un  nechez  resunător.   .   . 
Noaptea  cade,  lupii  urlă.   .  .  Vai  de  cal  şi  căletor  ! 


Fericit  acel  ce  noaptea  rătăcit  în  viscolire 
Stă,  aude  'n  câmp  lătrare  şi  zăresce  cu  ufmire 
O  căsuţă  drăgălaşă  cu  ferestrele  lucind, 
Unde  dulcea  ospeţie  îl  întîmpină  zimbind! 


VI 

SANIA 


T\[  cu  soare,  ger  cu  stele  !..Haî,  iubită,  la  primblare 

>  Caii  muşc'a  lor  zăbale,  surugiul  e  călare ; 
Săniuţa,  cuib  de  earna,   e  cam  strimtă  pentru  doT... 
Tu  zimbesci?..  Zimbirea-ţî  c^ice  că  e  bună  pentru  noî. 


Caii  scutură  prin  aer  sunătoarele  lor  salbe 
Răpind  sania  uşoară  care  lasă  urme  albe. 
Surugiul  chiuesce ;  caii  sboară   ca  doî  zmei 
Prin  o  pulbere  de  raze,  prin  un  nour  de  scânteî. 


16  SANIA 

Pe  câmpia  înălbită,  netedă,  strălucitoare 
Se  ved  insule  de  codri,  s'aud  cânî  la  vînătoare, 
Ear  în  lunca  pudruită  cu  mănunt  mărgăritar 
Salt'o  veveriţă  mică  pe  o  creangă  de  stejar. 


Acum  trecem  prin  poene,  acum  trecem  prin  zăvoae ; 
Crengile-aninate  'n  cale  ning  steluţe  şi  se  'ndoae 
Eat'o  gingaşe  mlădiţă  cu  şirag  de  mărţişorî... 
Tu  o  rupi?..  Ea  te  stropesce  cu  fulgi  albf  recoritorî. 


Vt! 

MEZUL  ERNEÎ 


Tn  păduri  trăsnesc  stejarii  !  E  un  ger  amar,  cumplit 

Stelele  par  îngheţate,  cerul  pare  oţelit, 
Ear  zăpada  cristalină  pe  câmpii  strălucitoare 
Pare-un  lan  de  diamanturî  ce  scârţie  sub  picioare. 


Fumuri  albe  se  ridică  în  văzduhul  scânteîos 
Ca  înaltele  coloane  unui   templu  maîestos. 
Şi  pe  ele  se  aşază  bolta  cerului  senină 
Unde  luna  îşî  aprinde  farul  tainic  de  lumină. 

46001.  —  Alrcsandri.  —  /'  oesiz.    II. 


18  MEZUL   ERNEÎ 


O!  tablou  măreţ,  fantastic!..  Miî  de  steie  argintii 
In  nemărginitul  templu  ard  ca  vecînice  făclii. 
Munţii  sînt  a  luî  altare,  codrii   organe  sonoare 
Unde  criveţul  petrunde  scoţcnd  note  'ngrozitoare. 


Totul  e  în  neclintire,  fără  vîeaţă,  fără  glas; 
Nici   un  sbor  în  atmosferă,   pe  zăpadă  nici   un  pas  ; 
Dar  ce  ved.^  .  .   în  raza  luneî  o   fantasmă  se  arată  .  . 
E  un  lup  ce  se  alungă  după  prada-î  spăîmântată! 


Vili 

LA  GURA  SOBEI 


Oşezat  la  gura  sobef  noaptea  pe  când  viscolesce, 

Privesc  focul,  scump  tovare^,  care  vesel  pâlpăesce, 
Şi  prin  flacăra  albastră  vreascurilor  de  aluni 
Vcd  trecând  în  sbor  fantastic  a  poveştilor  minuni. 


Eat'o  pasere  măeastră  prinsă  'n  luptă  cu  'n  balaur  ; 
Eată  cerbî  cu  stele 'n  frunte  carii  trec  pe  punţi  de  aur; 
Eată  caî  ce  fug  ca  gândul;  eată  zmef  înaripaţi 
Care-ascund  în  mari   palaturi   mîndre  fete  de   'mperaţî. 


20  l-A    GURA   SOBKÎ 


Eată  pajuri  năsdrăvane,  care  vin  din  neagra  lume, 
Aducând  pe  lumea  albă  Feţf-frumoşî  cu  falnic  nume  ; 
Eată  'n  lacul  cel  de  lapte  toate  zinele  din  raiu  .  .  . 
Nu   departe  stă  Pepelea  tupilat  în  florf  de  maiu. 


Dar  pe  mine  ce  m'atrage,  dar  pe  mine  ce  me    'ncântă 
E  Ileana  Cosinzeana!  în  cosiţă  floarea-î  cântă. 
Pană  'n  cjiuă  stau  pe  gânduri  şi  la  ea  privesc  ufmit, 
Că-mî  aduce  viu  aminte  de-o  minune  ce-am  iubit  1 


IX 

BRADUL 


Ous  pe  culme  bradul  verde 
'*^"^Sub  zăpada  albicioasă 
Pintre  negură  se  perde 
Ca  o  fantasmă  geroasă, 


Şi  privesce  cu    ntristare 
Cum  se  primbla  prin  restoace 
Earna  pe  un  urs  călare, 
Earna  cu  şepte  cojoace. 


22  BRADUL 

El  se  scutură  şi  (^ice: 
«In  zădar  tu,  vrăjitoare, 
«Aducî  viforul  pe-aice, 
«Aduci   (^ile  fără  soare. 


«In  zădar  îngheţî  pămîntul, 
«Ucic^î  florile  şi  stupii, 
<Şi  trimiţî  moartea  cu  vîntul, 
«Şi  trimiţi   foamea  cu  lupiî. 


«In  zădar  a  ta  suflare 
«Apa  'n  riurî  o  încheagă, 
«Şterge  urma  pe  cărare, 
«Şi  de  mine  ţurţuri  leagă. 

«In  zădar  aduci   cu  tine 
«Corbul  negru  şi  prădalnic, 
«Şi  din  codrii  cu  jivine 
«Faci  se  easă  urlet  jalnic. 


«In  zădar,   urgie  crudă, 
«Lungescî  noaptea  'ntunecoasă 
«Şi,  ri^end  de-a  lumeî  trudă, 
«Scurte(^r  (jiiua  luminoasă. 


BRADUL  23 


«In  zădar  îmî  puî  povară 
<De  zăpadă  şi  de  gheaţă. 
«Fie  earnă,  fie  vară, 
«Eu  păstrez  a  mea  verdeaţă 


SFÎRŞITUL   ERNEÎ 


O 'a  dus  zăpada  albă  de  pe  întinsul  ţeriî, 
'*'~^S'au  dus  (filele  Babei  şi  nopţile  vegherii. 
Câmpia  scoate  aburi;  pe  umedul  pămînt 
Se  'ntind  cărări  uscate  de-al  primăverii  vînt. 


Lumina  e  maî  caldă  şi  'n  inimă  petrunde; 
Prin  rîpî  adânci  zăpada  de  soare  se  ascunde. 
Piraele  umflate  curg  iute  şopotind 
Şi  mugurit  pe  creangă  se  ved  îmbobocind. 


SFÎRŞITUL   ERNEÎ ■_ 25 

O  Doamne!  eat'un  fl.itur  ce  prin  văzduh  se  perde ! 
In  câmpul  ve^ited  eată  un  fir  de  earbă  verde 
Pe  care  'ncet  se  urcă  un  galbin  «^ândăcel 
Şi  sub  a  luî  povară  ii  pleacă  'ncetinel. 


Un  fir  de  earbă  verde,  o  rază  'ncăl(Jitoare, 
Un  gândăcel,  un  flutur,  un  clopoţel  în  floare. 
După  o  earnă  lungă  ş'ua  dor  nemărginit 
Aprind  un  soare  dulce  în  sufletul  uimit  ! 


XI 

OASPEŢII  PRIMĂVERII 


Tn  fund,  pe  cer  albastru,  în  zarea  depărtată, 

La  resărit,  sub  soare,  un  negru  punt  s'arată ! 
E   cocostîrcul  taînic  in  lume  căletor. 
Al  primăvereî  dulce  iubit  prevestitor. 


El  vine,  se  inalţă,  în  ceruri   line  sboară. 
Şi,  rapide  ca  gândul,  la  cuîbu-î  se    coboară; 
Ear  copilaşii'  veselî,  cu  peptul  desgolit, 
Aleargă,  sar  in  cale-î  şi-i  cjic:  Bine-aî  sosit ! 


OASPEŢII  PRIMĂVERII  27 


In  aer  cfocârlia,  pe  casă  rândunele, 
Pe  crengile  pădurii   un  roiu  de  păsărele 
Cu-o  lungă  ciripire  la  soare  se  'ncăl<^esc 
Şi  pe  deasupra  bălţii  nagâţif  se  'nvîrtesc. 


Ahl   eată  primăvara  cu  sinu-î  de  verdeaţă! 
In  lume-î  veselie,  amor,  sperare,  vîeaţă, 
Şi  cerul  şi  pămintul  preschimbă  sărutări 
Prin  raze  aurite  si  vesele  cântări  ! 


XII 

CUCOARELE 


"Pvin  cea  zare  luminoasî  vine-un  lung  ^ir  de  cucoare, 
Aducând  pe-aripî  întinse  calde  raze  de  la  soare; 
Eată-le  de-asupra  noastră,  eată  le  colo  sub  nor, 
In  văzduh  călăuzite  de-un  pilot,   betrân  cocor. 


Ele  vin  din  fundul  lumii,  de  prin  clime  înfocate, 
De  la  India  Brahmină,  unde  fcarele  'ncruntate, 
Pardo^sî,  tigri,  şerpi  giganticf  stau  în  jugli  tupilaţî. 
Pândind  noaptea  elefanţi f  cu  lungi"  trombe  înarmaţi. 


CCCOAHKLE  29 


Fericite  căletoare !   sburând  iute  pe  sub  cerurî, 
Au  ve^ut  în  răpegîune  ale  Africeî  misterurf, 
Lacul  Cîad  şi  munţiî  Lunii  cu  Pustiu  'ngrozitor, 
Nilul  alb  cărui  se  'nchină  un  cumplt  negru  popor. 


Căletoare  scumpe  mie!  .  .  Au  lăsat  in  a  lor  cale 
Asia  cu-a  sale  riurf,  Caşemirul  cu-a  sa  v-ale, 
Au  lăsat  chîar  Ceylanul,  mindra  insulă  din  raiu. 
Şi  revin  cu  fericire  pe  al  ţerii  dulce  plaiu! 


XIII 

NOAPTEA 


"T^oaptea-î  dulce  'n  primăvară,  liniştită,   recoroasă 

Ca  'ntr'un  suflet  cu  durere  o  gândire  mângăîoasă. 
Icî,  colo,  cerul  dispare  sub  marî  insule  de  nori 
Scuturând  din  a  luî  poale  lungi   şi  răpi(,lî  meteorî. 


Pe  un  deal  în  depărtare  un  foc  taînic  strălucesce 
Ca  un  ochiu  roş  de  balaur  care-adoarme  şi  clipesce. 
Sînt  păstori   în  şezătoare,  sau  vr'o  ceată  de  voînicî  r 
E  vr'o  tabără  de  carre,   sau  un  rond   de  tricolicî  ? 


NOAPTEA  31 


Cătrci  munţi   prin  întuneric  un  lung  bucfum  se  aude. 
El  aminte  suvenirul  celor  timpuri  negre,  crude, 
Când  din  culme  'n  culme  noaptea  buciumele  resunaii 
Şi  la  lupte  sângeroase  pe  Românf  îi  deşteptau. 


Acum  însă  vîeaţa-î  lină;   ţeara  doarme   'n  nepăsare! 
Când  şi  când  un  câne  latră  la  o  umbră  ce-î  apare, 
Şi  'ntr'o  baltă  miî  de  broasce  în  lung  hor  orăcăesc, 
Holbind  o:hiî  cu  ţintire  la  luceaferul  ceresc! 


X'.V 

DIMINEAŢA 


T/^'orî  de  c^iuă  se  revarsă  peste  vesela  natură, 

Prevestind  un  soare  dulce  cu  lumină  şi  căldură. 
In  curînd  şi  el  apare  pe-orizonul  aurit, 
Sorbind  rouă  dimineţiî  de  pe  câmpul  înverc^it. 


El  se  'nalţă  de  treî  suliţî  pe  cereasca  mândră  scară 
Şi  cu  raze  viî  sărută  june  flori   de  primăvară, 
Dediţeî  şi  viorele,  brebeneî  şi  toporaşî 
Ce  resbat  prin  frun(,lt  uscate  şi  s'arată  drăgălaşî. 


DIMINEAŢA  33 

Muncitorii  pe-a  lor  prispe  dreg  uneltele  de  muncă. 
Păserelele-şî  dreg  glasul  prin  hugeagul  de  sub  luncă. 
In  grădinî,  în  câmpî,  pe  dealuri,  prin  poene  şi  prin  viî 
Ard  movili  buruenoase  scoţând  fumuri  cenuşiî. 


Caii  sburdă  prin  ceairurî ;  turma  sbeară  la  păşune; 
Mieii  sprinteni  pe  colnice  fug  grămadă  'n  răpigîune, 
Şi  o  blândă  copilită,  torcând  lână  din  fuior, 
Pasce  bobocei  de  aur  lâng'un  limpede  isvor. 


46001.  —  Alecsandri.  —  Poesii  II. 


XV 

TUNETUL 


Oe  lanul  lung  şi  verde  cu  grâul  resarit 

O  umbră  căletoare  se  'ntinde  'ncet  şi  trece, 
Precum  un  rîu  de  munte,  când  gheaţa  s'a  topit, 
Se  varsă  peste  malurf,  câmpiile  să  'nece. 


E  umbra  unor  nourî  albii,  uşori,  mănunţî, 
Ce  lunecă  sub  soare,  clădind  un  lanţ  de  munţî. 
Eî  vin  în  mezul  c^lileî  c'un  surd  şi  taînic  sunet 
Şi,  ca  semnal  de  v-îeaţă,  aprind  in  cer  un  tunet. 


Văzduhul  bubuesce !  .  .   Pamîntul  desmorţit 
Cu  miî  şi  miî  de  glasuri  semnalului    respunde, 
Şi  de  asprimea  ernei'  simţindu-se  ferit, 
De-o  nouă  'ntinerire  ferice  se  pătrunde. 


La  răsărit  urare!   urare   la  apus! 
Un  cârd  de  vulturi  agerf,  rotindu-se  pe  sus, 
Se  'nalţă  ca  s'asculte  mult  vesela  fanfară 
Ce  buciumă  prin  nouri   frumoasa  primăvară. 


XVI 

F  L  o  R  I  I  L  P: 


/^ată  ^ile  'licăritoare 

După  aspre  vijelii! 
Vin  Floriile  cu  soare 
Şi  soarele  cu  Florir. 


Primăvara  'ncântătoare 
Scoate  earba  pe  câmpiî. 
Vin  F"loriile  cu  soare 
Si   soarele  cu   Morii. 


FLORIIl.E 

Lumea-T  toată  'n  sărbătoare, 
Ceru-î  plin  de  ciocârlii. 
Vin  Floriile  cu  soare 
Şi  soarele  cu   Florii. 

Pecat,  (^eu,  de  cine  moare. 
Şi  ferice  de  ceî  viî ! 
Vin  Floriile  cu  soare 
Şi  soarele  cu   Floriî. 

Copilită,   nu  vref  oare, 
Nu  vreî  cu  mine  se  viî, 
Când  Floriile-s  cu  soare 
Şi  soarele  cu  Floriî  r 

Să  culegem  la  recoare 
Viorele  albăstrii  r 
Haî  !  Floriiles  cu  soare 
Şi  soarele  cu  Floriî. 

Eli  ţî-oîu  da  de  orî-ce  floare 
Miî  de  sărutărî  .şi  miî. 
Haî !   Floriile-s  cu  soare 
Şi  soarele  cu   Floriî. 


38 


FLORIILE 


Ear  tu,  dulce  zimbitoare, 
Te-i  face  că  te  mâniî.  .  . 
Haî  !  Floriile- s  cu  soare 
Şi  soarele  cu  Florii. 


XVII 

P  A  S  C  E  L  E 


T\e  Pascî  în  satul  vesel  căsuţele  'nălbite 

Lucesc  sub  a  lor  maldurî  de  trestii  aurite, 
Pe  care  cocostîrciî,  înfipţi  într'un  picior, 
Dau  gâtul  peste  aripi  tocând  din  cîocul  lor. 

Un  scrânciob  maî  la  vale  pe  lângă  el  adună 
Flăcăi  şi  fete  mîndre-  ce  rid  cu  voie  bună; 
Şi    n  sunet  de  vioare,  de  cobze  şi  de  naiu 
Se  'ntoarce  hora  lină,  călcând  pe  verde  plaiu. 


40  PASCELE 


Betrânî  cu  feţe  stinse.  Români  cu   feţe  dalbe, 
Românce  cu  ochi  negri  .^i  cu  ştergare  albe 
Pe  earba  resărită  fac  praznic  la  un  loc, 
Ear  pe  'mpregiur  copiii  se    prind    la  luptă   'n  joc 


Şi  scrânciobul  se  'ntoarce  purtând  în  legănare 
Părechî  îmbrăţişate  cu  dulce  infocare. 
Ochiri  scînteitoare  şi   gingaşe  zîmbirî 
Ce  viu  respând  in  aer  electrice  luciri. 


XVIII 

PLUGURILE 


T^oroc  buni  .Pe câmpul  neted  es  Românii  cu-a  lor  plugun 

"*Boî  plăvani  în  câte  şese  trag,  se  opintesc  în  juguri. 
Braţul  gol  apasă  'n  coarne;  ferul  tae  brazde  lungi 
Ce  se  înşiră  'n  bătătura  ca  lucioase  negre  dungi. 


Treptat  câmpul  se  umbresce  sub  a  brazdelor  desime ; 
El  resună    n  mare  sgomot  de  voioasa  argăţime, 
Ear  pe  lanul  ce  în  soare  se  svintează  fumegând 
Cocostîrciî  cu  largi   pasurî  calcă   rar  şi   meditând. 


PLUGURI1,E 


Acum  soarele-î  Tameac^i;   la  pămînt  omul  se  'ntinde: 
Cârd  de  fete  şi  neveste  de  la  sat  aduc  merinde ; 
Plugul  zace'n  ian  pe  coaste,   ear  un  mândru  flăcăoaş 
Mână  boii  la  isvoare  şi  îî  pasce  la  imaş. 


Sfântă  muncă  de  la  ţeară,   isvor  sacru  de  rodire, 
Tu  legî  omul  cu  pămîntul  în  o  dulce  înfrăţire!.. 
Dar  lumina  amurgesce,   şi   plugarii   catrâ  sat 
Haulind  pe  lângă  juguri  se  întorc  de  la  arat. 


XIX 

SEMĂNĂTORII 


Oemănătoril  harnici  cu  sacul  sub  suoară 
"^""^ Păşesc  în  lungul  brazdei   pe    fragetul    pămînt 
Pe  culme,  pe  vâlcele  se  sue  şi  coboară 
Svîrlind  în  a  lor  cale  seminţa  după  vînt. 


—  «O  mie  ÎS'   (^ice  unul  menind  cu  veselie. 

—  «Noroc  şi  roadă  bun;.  !»    adaoge  un   alt. 
«Ca  vrabia  de  toamnă  rotund  spicul  să  fie 
«Ca  trestia  cea  naltă  să  fie  paîul  nalt! 


44  .     SEMĂNĂTORII 


«Din  zori  ţ;i  până  'n  noapte  tot  grâul  să  resară  ; 
«In  el  să  se  ascundă  porumbii  osteniţi, 
«Şi  când  flăcăi  şi  fete  vor  secera  la  vară 
«In  valuri  mari  de  aur  să  'noate  rătăciţi!» 


Semănătorii  veselî  spre  fund  înaintează, 
De-a  curmezişul  brazdef  borcanele  pornesc. 
Şi  grapele  spinoase  de-aproape  le  urmează, 
îngroapă  'ncet  seminţa  şi  câmpul  netec^esc. 


XX 

R  o  D  I  C  A 


■purtând  cofiţă  cu  apă  rece 

Pe  aî  seî  umeri  albi,  rotunc^orî, 
Juna  Rodică  voioasă  trece 
Pe  lângă  junii  semănători. 


Eî  cu  grăbire  îî  sar  în  cale 
Dicend :   «Rodică,  floare  de  crin, 
"In  plin  să-ţî  meargă  vrerile  tale 
4 Precum  tu,  dragă,  ne  eşî  cu  plin! 


46  RODICA 

«S'ajungî  mireasă,  s'ajungî  crăiasă! 
«Calea  să-ţî  fie  numai  cu  flori, 
«Şi  casa  casă,  şi  masa  masă 
«Şi  sinul  leagăn  de  pruncu.şorî !» 


Cu  grâfi  de  aur  eî  o  presoară, 
Apoi  cofiţa  întreagă-o  beu. 
Copila  rîde  şi  'n  cale-î  sboară, 
Scuturând  grâul  din  i)erul  seu. 


XXI 

LUi\XA  DIX  :\11RCESCÎ 


"r>ate    vint  de  primăvară  şi  pe  muguri  îî  deschide ; 
Vîntul  bate,    frunza  cresce,  şi  voioasă  lunca  rîde. 
Sub  verdeaţa   drăgălaşă  dispar  crengile  pe  rînd 
Şi  sub  crengile  umbroase  mTerla  sare  şuerând. 


O  !  minune,  farmec  dulce  !    O  !   putere  creatoare  ! 
In  orî  care  (^i  pe  lume  ese  câte-o  nouă  floare, 
Ş'un  nou  glas  de  armonie  completează  imnul  sfînt 
Ce  se  'nalţă  către  ceruri  de  pe  veselul  pămînt. 


48  LUNCA    DIN   MIRCEScr 


Tot  ce  simte  şi  viează,  feară,  pasere  sau  planta 
In  căldura  primăverii  nasce,  saltă,  sboară,  cântă. 
Omul  ÎŞI  îndreaptă  pasul  cătră  desul  stejăriş, 
Unde  umbra  cu  lumina  se  alungă  sub  frun(^iş. 


El  se  duce  după  visuri  ;  inima  luî  cresce  plină 

De  o  sacră  melodie,  melancolică,  divină. 

De  o  tainică  vibrare,  de-un  avînt  inspirator, 

Ce  î  aduc  în  pept  suspinurî  şi'n  ochi  lacrimi  de  amor. 


Este  timpul  re'nvieriî,  este  timpul  re'noirei 
Ş'a  sperăriî  zimbitoare,  ş'a  plăcereî,  ş'a  îubireî. 
Paserea-şî  gătesce  cuîbul,  floarea  mîndrele-î  colorT, 
Câmpul  via  sa  verdeaţă,  lanul  scumpele-î  comorî. 


Sus  paingul  pe  un  frasin,  urzind  pânza-î  diafană, 
Cu-al  seij  fir  de-argint  subţire  face-o  punte-aeriană. 
Ear  în  leagăn  de  mătasă  gangurul  misterios 
Cu  privighetoarea  dulce  se  îngână-armonios. 


Jos  pe  la  tulpinT,   la  umbră,  fluturiî,  florî  sburătoare 
Se  'ndrăgesc  în  părechere  pe  sin  alb  de  lăcrimioare. 
Şi,  ca  roiii  de  petre  scumpe,  găndăceiî  smălţuiţi 
Strălucesc,  vie  comoară,  pe  sub  erburî  tăinuiţi. 


LUNCA    DIN    MIRCESCT  49 


O  pătrunc^etoare  şoaptă  umple  luncn,   se  ridică. 
Ascultaţi!...  stejarul  mare  grăesce  cu  earba  mică, 
Vulturul  cu  ciocârlia,  soarele  cu  albul  nor, 
Fluturul  cu  planta,  rîul  cu  limpedele  isvor. 

Şi  stejarul  (^ice  erbeî  :  Mult  eştî  vie  şi  gingaşă ! 
Fluturaşul  c^ice  floareî :  Mult  eştî  mie  drăgălaşă  ! 
Vulturul  uimit  ascultă  ciocârlia  ciripind  ; 
Rîu,  isvoare,   nouri,  raze  se  împreună  îubind. 

Luncă,  luncă,  dragă  luncă  !   raiu  frumos  al  ţeriî  mele. 
Mândră  'n  soare,  dulce  'n  umbră,  tainică  la  foc  de  stele 
Ca  gradinele  Armideî  aî  un  farmec  răpitor 
Şi  Şiretul  te  încinge  cu-al  seu  braţ  dismîerdător. 

Umbra  ta  recoritoare,  adormindă,  parfumată. 
Stă  aproape  de  lumină,  prin  poene  tupilată. 
Ca  o  nimfă  pânditoare  de  sub  arbori  înfloriţi. 
Ea  la  sînul  eî  atraee  călătorii   fericitT. 


Şi  î  încântă,  şi-T  îmbată,  şi-î  aduce  la  uitare 
Prin  o  magică  plăcere  de  parfum  şi  de  cântare, 
Căci   în  tine,   luncă  dragă,   tot  ce  are  suflet,  graiu. 
Tot  şoptesce  de  îubire  în  frumoasa  lună  Maiu  ! 


46001.  —  Alecsandri. —  Foesiî  II. 


XXII 

MALUL  ŞIRETULUI 


ZJburiî  uşorT  a  nopţiî  ca  fantasme  se  ridică 

Şi,  plutind  de-asupra   lunciî.  pintre  ramuri  se  despică. 
Riul  luciii  se  'ncovoae  sub  copaci  ca  un  balaur 
Ce  în  raza  dimineţii   mi'^că  solzii  lui'  de  aur. 


Eu   mc  duc  in  faptul  t,lileî.  mc  aşez   pe   malu-i   \erde 
Şi  privesc  cum  apa  curge  :;;!  la  cotituri  se  perde. 
Cum  se  schimbă  'n  vălurele  pe  prundişul  lunecos, 
Cum  adoarme  Ia  bulboace,  săpând  malul  năsipos. 


MALUL   SIBETULUÎ  "1 


Când  o  salcie  pletoasă  lin  pe  baltă  se  coboară, 
Când  o  mreană  saltă  'n  aer  dup'o  viespe  sprintioară, 
Când  seibaticele  raţe  se  abat  din  sborul  lor, 
Bătend  apa  'ntunecată  de  un   nour    trecător. 


Şi  gândirea  mea  furată  se  tot  duce    ncet  la  vale 
Cu  cel  rîu  care    n  \ecî  curge,  făr'a  se  opri  din  cale. 
Lunca  'n  gîuru-mî  clocotesce ;  o  şopîrlă  de  smarald 
Cată  ţintă,   lung  la  mine,   părăsind  năsipul  cald. 


XXIII 

FLORÎ  DE  XUFAR 


T>rin   trestia  din  baltă   ce  "n  aer  se  mlădie 

Resună  n  dimineaţă  o  tainic'armonie. 
Sînt  zine  ce  se  scaldă  în  fragedele  zori  ? 
Nu-s  zîne  dar  copile,  a  zinelor  surori. 


Verginile  în  apă  intrat-au  cu  sfieală 
Ş'acum  se  joacă  vesel  în  dulcea-f    recoreală. 
Şoptind,   privind  în  undă  albastrul  cer  senin. 
Umplând  cu  flori   de  nufăr  cănieişa  de  la  sin. 


PLOBf    DE   NUFÂK 


O  rază  aurie  prin  stuhiii  des  pătrunde 
Şi  gingaş  luminează  în  cuibul  ce    le-ascunde 
Comori  de  tinereţe,  comori  de  fericirî, 
încântătoare  forme  de  albe  nălucirî. 


Priviţi!  cetatea  verde  se  mişcă,  se  deschide. 
O   mândră  copilită  apare,  ese,   ride 
Şi   lunecă.    .   .    de  odată,   rotunji   şi  albiori 
Apar  la  foc  de  soare  dor  nufări  plutitori. 


XXIV 

CONCERTUL  IN  LUNCA 


Tn  poeana  tăînuită,  unde  sbor  luciri  de  lună, 

Floarea  oaspeţilor  Luncii"  cu  grăbire  se   adună 
Ca  s'asculte  o  cântăreaţă  revenită   'n  primăvară 
Din  streinătatea  neagră  unde-î  vîeaţa   mult  amară. 


Roiu  de  flăcări  uşurele.   Luciolî  scânteitoare 
Trec  în  aer,  staii  lipite  de  Innnuărele  'n  floare, 
Respândind  prin  crengî,   prin  tufe,  o  văpae  albăstrie 
Ce  măresce  'n  mezul  nopţiî  d.dba  luncii  feerie. 


CONCKRTUL   IN    LUNCĂ  55 


Eată  vin  pe  rînd,  păreche,  şi  petrund  cole  'n  poeană 
Bujorelul  falnic,  rumen,  cu  năltuţa  odoleană. 
Frăţiori  şi  românite  ce  se-aţin  voTos  la  drumuri, 
Clopoţel  şi   măzerele  îmbătate  de  parfumurî. 


Eată  frageda  sulcitiă,  stelişoare,   blânde  nalbe. 
Urmărind  pe  busîuocnl  îubitor  de  sinurî  albe; 
Dedtţeî  şi  garofiţe  pârguite  'n  foc  de  soare  ; 
Toporaşt  ce  se  închină  gingaşelor  Lăcrimioare. 

\'ine  cimbrul  de  la  câmpuri   cu  fetica  de  la  \"ie. 

Nufărul  din  baltă  vine  întristat  fără  soţie. 

Şi  cât  el  apare  galbin,  oacheşele  viorele 

Se  retrag  de  el  departe,  rîc^end  vesel  între  ele. 


In  poeană  maî  vin  încă  elegante  floricele, 
Unele  'n  condurii  Doamnei  şi  'n  rochiţî  de  rondunele, 
Altele  purtând  în  frunte,  înşirate  pe  o  rază, 
Picături  de  rouă  vie  care  'n  umbră  scânteiază. 


Ele   merg,  s'adună    n  grupe,   se  feresc  de  buruene 
I     Şi  privesc  sosind  prin  aer  sburătorî  cu  mândre  pene, 
Dumbrăvencî,  ganguri  dt  aur  ce  au  cuiburi  de  mătasă, 
Ciocârlii,  oaspeţi  de  soare,  rondunele-oaspeţî  de  casă, 


5^  CONCERTUL    IN   LUNCĂ 


Mierle  viî  şuerătoare,  cucul  plin  de  îngânfare, 
Gaiţa  ce  imitează  orî-ce  sunete  bizare, 
Stigleţî,  presuri,  macalendri  ce  prin  tufe  se  alungă 
Şi  duioase  turturele  cu  dor  lung,  cu  jale  lungă. 

Eată  vin  şi  gândăceiî  în  hlamide  smălţuite; 
Eată  grieri,  eată  fluturi  cu-aripîoare  pudruite, 
Şi  culbeci  cearată  coarne  şi-şî  duc  casa  pe  spinare.  .  . 
La  ivirea  lor  poeana  clocotesce  'n  hohot  mare. 

Eată  'n  urmă  şi  albine  aducând  în  gură  mtere.  .  . 
Sburătoriî  gustă'n  grabă  sucul  dulce  cu  plăcere, 
Apoi  sorb  limpedea  rouă  din  a  florilor  potire, 
Şoptind  florilor  în  taînâ  blânde  şoapte  de  iubire. 

Dar,  tăcere!..  Sus  pe-un  frasin  freamet  în  văzduh  s'aude!. 
Toţi  remân  în  aşteptare.  Cântăreaţa  'ncet  prelude. 
X'întul  tace,  frunza  deasă  stă  în  aer  neclintită... 
Sub  o  pânză  de  lumină  lunca  pare  adormită. 


In  a  nopţii  liniştire  o  divină  melodie 
Ca  suflarea  unui  geniu  pintre  crengi  alin  adie 
Şi  tot  cresce  maî  sonoră,  maî  plăcută,   maî  frumoasă, 
Pân'  ce  umple  'ntreaga  luncă  de-o  vibrare-armonioasă. 


I 


CONCERTUL    IN   LUNCĂ  57 


Gânditoare  şi  tScută  luna  'n  cale-i  se  opresce. 
Sufletul  cu  voluptate  in  estaz  adânc  plutesce, 
I  se  pare  că  aude  prin  a  raiuluî  cântare 
Pe-ale  îng^erilor  harpe  lunecând  mărgăritare. 


E  privighetoarea  dulce  care  spune  în  uîmire 
Taînele  inimef  sale,  visul  eî  de  fericire.  .  . 
Lumea  'ntreagă  stă   pătrunsă  de-al  eî  cântic  fără  nume. 
Macul  singur,   roş  la  faţă,   doarme  dus  pe  ceea  lume ! 


XXV 


VINATORUL  I 


\7înătorul  pleacă  grabnic  la  a  zorilor  ivire, 

Şi  pe  soare,  falnic  oaspe,  îl  salută  cu  iubire. 
Lumea  veselă  tresare,  miî  de  glasuri  sunătoare 
Celebrează  însoţirea  natureî  cu  mândrul  soare. 


X'alurî  limpede  de  aer,  ca  o  mare  nevec^ută. 
Trec  alin  pe  faţa  lumii  şi  din  treacet  o  sărută. 
Pe  câmpia  rourată  pasul  lasă  urmă  verde 
Ce  'n  curend  sub  raza  caldă  se  usucă  şi  se  perde. 


viNĂTORUli  59 


Vinâtorul  soarbe  'n  cale-î  recoreala  dimineţii, 
Admirând  jocul  luminii   pe  splendoarele  verdeţif, 
Admirând  in  umbra  caldă  florile  de  prin  poene, 
Şi  pârae  cristaline.  :pi  vultani  cu  mîndre  pene. 


Pe  colnic.  în  zarea  luncii,  un  plop  mare    se  ridică 
Cu-a  luî  frunză  argintie  făcând  umbră  pe  vălcicâ. 
\'inătorul  la  tulpină-î    cade    n  visuri  iubitoare. . . 
Doue  veveriţî  pe  o  creangă  rid  de  arma  î  lucitoare. 


XXVI 

P  U  N  TEA 


Şoapta  nopţii"  se  aude  suspinând  încetişor; 
Arboriî  prin  întuneric  dau  un  freamăt  sunător. 
Şi  de  o  dată  Aurora  se  ivesce  radioasă 
Ca  un  ochiu  ce  se  deschide  sub  o  sreană  luminoasă. 


Dulce,  veselă,  rozie,   scumpă  ca  un  vis  Iubit 
Ea-şî  îea  sborul  peste  lume  de  la  mândrul  resărit. 
Şi  'ntâlnesce  'n  a  sa  cale  o  copilă  cosinzeană 
Ce-î  scăldată  în  năvalnic  şi    n  sin  poartă  odoleană. 


FDHTKA  61 


S'a  oprit  copila  tristă  pe  o  punte  de  stejar, 
Plânsu  î  lin  pe  sin  îî  cade  ca  un  scump  mărgăritar  ; 
Ear  pârîul  de  la  maluri,  smulgând  floare  după  floare, 
Le  depune  cu  şoptire  lângS  albele-î  picioare. 


♦  De  ce  plângfr.  .  iî  (^ice-o  rază  pe  a  eî  frunte  strălucind. 
cTu  eştf  jună,  eştî  menită  să  trăescî,  să  morî  iubind; 
«Pentru  tine  orî  ce  durere  trebue  ca  să  se  curme... 
«Nourî  sunt  ce  nu  fac  umbră  şi  dureri  ce  nu  las'urme». 


XXVII 

BALTA 


ZJerul  e  viu  şi  proaspăt!.,  el  trezesce  şi  învie 

Peptul,  inima  şi  ochii,  peste  carii  lin  adie. 
Balta  'n  aburi  se  ascunde  sub  un  vel  misterios, 
Aşteptând  voiosul  soare  ca  pe-un  mire  luminos. 


Ceru  'n  zare  se  roşesce  ;  miî  de  vrăbii  deşteptate 
Ciripesc  şi  se  alungă  pe  cirec^î  netrierate. 
Balta  vesel  clocotesce  de-un  concert  asur(^itor, 
Şi  din  ochiuri  se  înalţă  cârd  de  raţe  ca  un  nor. 


. BALTA         63 

Pintre  stuhul  ce  se  miţ;:ă  eat'o  luntre  vînătoarel 
Şerpii  lungi  se  'ncolăcează  sub  a  nufărilor  floare  ; 
Raţele  prin  moşunoae  după  trestii  se  ascund. 
Şi  pe  sus  nagâţiî  ţipă,  lişiţele  daii  în  fund. 


Respândind  fiori  de  moarte  luntrea  cea  de  arme  plină 
Când  la  umbră  se  dosesce,  când  s'arată  la  lumină; 
Ear  pe  mal  în  liniştire  un  bătlan,  păşind  încet, 
ţ)ice :   <Nu-î  peirea  lumei...  vînătorul  e  poet!» 


XXVIII 

F  A  N  T  A  N  A 


Tye  cărarea  înflorită  care  duce  la  fântână 

In  ştergar  şi  în  cătrinţă  merge-o  sprintenă  română; 
Ea  la  brîu-î  poartă   furcă  şi  la  sîn  un  pruncuşor 
Cu  guriţa  luî  lipită  de  al  lapteluî  isvor. 


Nevăstufca  trece  iute  torcând  lâna  din  fuîoare 
Şi  sucind  fusul  vîrtelnic  ce-o  atinge  la  picioare. 
Păsărelele  'mpregîuru-î  sbor  voîoase  şi  cântând, 
Ea  zimbesce  şi  tot  merge,  pruncuşoru  î  sărutând. 


FÂNTÂNA  65 


liat'  ajunge  la  fântână  ş'acolo  se  întâlnesce 

C'un  drumeţ  din  lumea  'ntreagâ  care  lung  la  ea  privesce, 

Apoî  cumpăna  o  pleacă,  apoi  scoate  ia  lumină 

Şi  vecinei  sale  'ntinde  o  cofiţă  albă  plină. 


Româncuţa  mulţumesce,  suflă  'ncet  peste  cofiţă 
Şi  cu  apa  ne  'ncepută  udă  rumena-î  guriţă ; 
Ear  drumeţul  după  dinsa  bea,  fugarul  îşî  adapă, 
Şi  se  jură  că  pe  lume  nu-î  a^a  de  dulce  apă. 


4O1  Ol.  —  AUcsaniiri.  —  Poisii.   II. 


XXIÎ 

SECERIŞUL 


/^îocârlia  ciripie,  fâlfăind  clin  aripioare, 

Pe  o  scară  de  lumină  se  coboară  de  sub  soare. 
Aerul  e  'n  neclintire,  el  devine  ar<^ător ; 
Prepeliţa  cântă  'n  grâe,  grierul  cântă  'n  mohor. 


In  cel  lan  cu  spicurî  nalte  aii  intrat  secerătoriî, 

Pe  când  era  încă  umed  de  resuflul  auroriî. 

Toţi,  privindu-î  de  departe,  par'  că  'noată  'n  galbin  riu, 

Fetele  fără  ştergare  şi  flăcăiî  fără  briii. 


SECERIŞUL  67 

Secerea,  craiu  nou  de  moarte,  mereu  taie,  spicul   cade. 
Prepeliţa  î.şî  îea  puif  ţ;i  se  duce  ;  lanul  scade. 
Ear  in  urmă  holda  mândră,   resturnatâ  prin  bucăţi. 
Se  ridică    n  snopî  de  aur,  se  clădesce  'n  jumătăţi. 


Maf  departe,  lucrând  iute,  un  flăcău  ţ^'o  fată  mare 
De  tot  snopul  îşî  dau  gingaş  o  furişă  sărutare. 
Când  o  pasere  măiastră,  peste  lan  trecând  uşor, 
ţ)ice:   «Dulce-a  maî  fi  pânea  de  la  snopurile  lorU 


I 


XXX 

COSITUL 


rJaptul  (^ileî  se  aprinde  pe  a  dealurilor  frunte, 

Ş'un  rîu  falnic  de  lumină  se  revarsă  peste  munte. 
Earba  coaptă  strălucesce,  ea  se  clatină  la  vînt, 
Ş'a  eî  umbră  lin  se  mişcă  în  dungi  negre  pe  pămînt. 


Eată  vin  cosaşii  veselî,  se  pun  rind.   Sub  a  lor  coasă 
Câmpul  ras  remâne  verde  ca  o  apă  luminoasă. 
Unii  brazdele  restoarnâ,  în  căpiţî  alţii  le-adună, 
Le  clădesc  apoî  în  stoguiT  şi  cu  stuh  le  încunună. 


COSITUL  >^>9 


Maf  devale    n  cea  dumbravă  cu  poeana  tăinuita, 
Unde  umbra  pare  verde  ţ;i  de  florf  'mbâlsămitâ, 
Coasele  sub  teaca  uda  zinghenesc  resunător. 
Din  căpiţă  in  căpiţă  Dumbrăveanca  saltă  'n  sbor. 


Un  flăcăii,  cosind  de-o  parte  lâng'o  tufă  de  sulcină, 
Vede  earbă  incâlcită,  frântă  pe  la  rădăcină. 
cCe  să  fier..  Cuib  de  feară?..  O!  minune  !>   c^ice  el, 
Şi,  zimbind,  se  pleacă  iute  de  culege...  un  cercel  ' 


XX  ÎI 

PORTRET 

DEDICAT   DOAMNEI   X...    Y.  .   /..., 


Ouperbă,  maîestoasă,  te  simţi  că  e^^tî  regină. 

Căci  fruntea-ţî  se  înalţă  când  lumea  se  înclină, 
Şi  imnul  omeniref,  un  imn  de  adorare, 
Ajunge  pân'  la  tine  în  slabă  suspinare. 


Aî  ochi  ca  doî  luceferî  din  aspra  mează  noapte, 
Ce  'ngheaţă  de  departe  a  inimilor  şoapte. 
Privirea  ta  măreaţă  de-abia  se  rătăcesce 
Pe  turma  'nsrenunchiată  ce  'n  taină  te  slăvesce. 


PORTHKT 


Chiar  soarele  ferbinte,  de-ar  vrea  cu  fericire 
Să-şî  scliimbe  nemurirea  pe  o  viaţă  de  iubire, 
Ar  stinge-a  sale  raze  pe  inima-ţf  de  gheaţa, 
Şi  lumea  trist'ar  zace  sub  o  eternă  ceaţă. 


Xicî  o  mândrie  mare  nu   'ntrece-a  ta  măndrire  ! 
Nici  spada  nu  întrece  cumplita-ţi   nesimţire  ! 
Nici  marmura  cioplită  albimea  ta  nu  'ntrece... 
Ca  luna   'n  mezul  erneî  frumoasă  eşti  şi...  rece! 


XXXII 

PORTRET 

DEDICAT   PEINCESEÎ   NATALIA    GHICA 


■plăcută,  simţitoare,  în  toate  graţioasă, 

Eşti  dulce  ca  seninul  de  ^l  primăvăroasă, 
Şi  ochiul  ce  oglindă  cu  drag  fiinţa  ta, 
Nimic  în  astă  lume  nu-1  poate  întrista. 


Tot  sufletul  ferice  s'apropie  de  tine. 
Ca  de-o  sperare  vie,  ca  de  un  ceresc  bine, 
Şi  nu  vrea  să  niaî  sboare,  simţind  că  a  găsit 
In  sufletul  teii  gingaş  un  frăţior   iubit. 


i 


PORTUET       73 

Al  farmecul  puternic  ce-ajjrinde  'n  omenire 
Avîntul  de  marî  fapte,  dorinţî  de  nemurire. 
Tu  poţi  să  dai   c'un   zimbet,  c'un  singur  slrutat, 
O  patrie  iubită  la  tristul  exilat. 


Orî  cine  te  zăresce  e  mulţămit  de  v-eaţă. 
Că-ţî  rîde  veselia  ş'amorul  dulce    n  faţă. 
Eşti  cea  maî  drăgălaşă  minune  cu  ochi  viî, 
Eşti  cea  maî  adorată...  şi  numai  tu  no  sciî! 


i8s... 


XXXIII 

PE  COASTELE  CALABREÎ 


Oe  coastele  Calabrei  vaporii   'naintează 

In  unda  luminoasă  ce  noaptea  fosforează ; 
El  tae-o  brazdă  lungă  pe-al  mării  plaiu  senin, 
Si  luna,  vas  de  aur,  plutesce  'n  ceruri  lin. 


In  dreapta,   pe  'ntuneric,  se  'nalţ'un  negru  munte, 
X'ulcanul  bătrin  Etna  cu   lava  stinsă   'n   frunte; 
Sehastru  ce  cunoasce  al  globului   mister. 
El  pare  că  din  sinu-î  asvirle  stele  'n  cer. 


PE   COASTELE   CALABREÎ 


In  stînga  e  Carybda  selbatică,  stâncie. 
Din  zare  se  întinde  o  punte  argintie, 
Pe  care  se  îndreaptă  vaporul  legănat, 
Ce  calcă  orizonul  cu  stele  semenat. 


Dorm  valurile  mării  sub  atmosfera  caldă. 
In  baie  azurie  Sicilia  se  scaldă; 
Şi  'n  umbră  călătorul,  ţintind  ochii  spre  mal. 
Aspiră  al  Siracuseî  parfum  oriental. 


XXXIV 

UNDA  RAIA 


Oe  zidul  din  Alhambra  lucesce  'n  resărit 
Un  kîosc  în  filigrană  de  marmură-aurie, 
Cu  stâlpi  .şi  arabescuri  de  jur  împodobit, 
Prin  care  se    ntrexede  nălţimea  azurie. 


Acolo  se  arată,  când  cliua-î  spre  apus, 
Frumoasa  Linda  Raîa,  regina  de  Grenada; 
Şi  Mauriî  din  Vega  se  jură  că  pe  sus 
Se  primbla  o  hurie  lucindă  ca  zăpada. 


LINDA    KAIa  77 

Minune  admirată  de  Mauri  :>i  Creştinî, 

Ea  vine  'n  kîosc  a-lene,  privesce  pnn  zebrele, 

Şi-î  place  să  arunce  a  rodieî  rubinî 

Pe  care-î  prind  in  spaţiu  voioase  păserele. 


Dar  eată  că  şiragrul  de  alb  mărcŢâritar 
Alunecă  pe  braţu-î  şi  cade  'n  fund  de- vale. 
Don  Pedro  de  Castilia,  tre>.ând,  îl  îea  în  dar. 
Zimbesce  la  regină  şi  pasă  mîndru  'n  cale  1 


XXX  7 

CALEA  ROBILOR 


"Oe  cerul  'nalt  lucesce  un  rîu  albiu  de  stele 

Ce  curge  spre  Moldov^a  din  tamicul  noean ; 
Ca  flotă  luminoasă,  luceferii  prin  ele 
Cutrieră  în  umbră  cerescul  Ocean. 


Din  când  în  când  desprinsă  din  bolta  cea  profundă 
O  stea  albastră  cade  şi  'n  spaţiu  s'acufundă, 
Trăgând  pe  plaiul  negru  o  brazdă  argintie, 
Ce  'n  clipă-î  trecătoare  ca  vîeaţa  'n  vecTnicie  ! 


CALEA   ROBILOR 


Sub  cerul  fără  martrini',  spre  mindrul  Resărit, 
Se  întinde  'n  umbra  nopţii  un  câmp  nemărginit. 
Pustiu  şi  trist  ca  golul  ce  Iasă  'n  urma  lor 
In  inimi  Iubitoare  iubiţii  carii   mor. 


Şi  rîul  cel  de  stele  e  călăuzul  tainic 
Ce  duce  la  Moldova  pe  rătăcitul  caînic  ; 
Şi  câmpul  e  Bugeacul  cu  orizonuri   marf 
Bătut  de  oameni  searbe^î  ce  fug  de  la  Tătari. 


XXXVI 

BUCHET 

CALUL   FAVORIT   A    D-REÎ   MĂRIA    DOCAN 


Tn  poveştile  frumoase  ce  se  spun  la  şec^etoare, 

Sunt  caî  ageri,  îuţî  ca  gândul  şi  cu  darul  de  cuvînt, 
Unul  galbin  ca  porumbul  aurit  la  foc  de  soare, 
Altul  negru  ca  păcatul...  amândoî  copiî  de  vînt  I 


Eî  întrec  în  răpegfune  rondunica  spăriată  : 
Peste  nouri,  peste  mare  duc  vitejii  Feţî-frumoşT. 
Ochii   lor  aruncă  fulgerî  cariî  fearele  săgeată, 
Şi  copita  lor  ucide  mari  balaurî  fioroşî. 


BUCHET 81 

Maî  sînt  caî  traşi  prin  verigă  şi  cu  mintea  năsdrăvană, 
Mândri  ca  o  nălucire  şi  ca  fluturi   de  uşorî. 
ICî,  când  poartă  'n  lumea  albă  pe  Ileana  Cosinzană, 
Fără  ca  să  le  îndoae,  calcă  gingaşele  florî. 


Eu  credeam  pe  Vinteş,  Graur,  căs  închipuiri  visate 
In  geroase  nopţT  de  earnă  lângă  focul  de  stejar; 
Am  ve(^ut  insă  cu  ochii  in  a  mea  vecinătate 
Cal  maî  mândru  decât  visul,  alb  ca  un  mărgăritar. 


Şoîmul  teu.  Mitică  dragă,  poart'o  zale  ninsorie. 
Ce  lucesce  de   departe  sub  seninul  luminos. 
Tu-1  îubescî,  el  o  cunoasce  ;  e  frumos,  el  inc'o  scie, 
Şi  ca  lebeda  pe  apă  se  alintă  graţios. 

Când  te  vede,  el  te-admiră;  când  te-aude,  el  nechează 
Şi  te  cheamă,  şi  iî  place  să-1  desmîerc;!!   încetinel, 
(ilasul  teu  ii  îmblânc^esce,  mâna  ta  ii  incordează; 
El  trăesce  pentru  tine  şi  tu,  dragă,  pentru  el. 

Amîndoî  aveţi  un  suflet,  sburând  vesel  pe  câmpie, 
Dulce,  falnică  păreche !  tablou  viu,  încântător! 
El  pe  tine  te  'mprumută  cu'n  avînt  de  bărbăţie. 
Tu  ii  imprumuţî  pe  din.sul  cu-al  teu  farmec  răpitor. 

46001.  —  AUcsandri.  —  Poesii.  II.  6 


82  BUCHET 


Şi  ori  cine  ve  zăresce,  c^ice  'n  sine  cu-admirare : 
'<Aşa  cal^  aşa  copilă!...    Ea  frumoasă,  el  frumos! 
«Pare  dulcea  primăvară  lin  plimbată  'n  legănare 
«Pe  un  snop  de  crini  ce  sboară  pe  sub  soarele  voios. > 


XXXVII 

M  A  X  D  A  R  I  X  L'  L 


/"Y^andarinu  'n  haine  scumpe  de  mătasă  vişinie. 

Cu  frumoase  flori  de  aur  şi  cu  nasturi  de  opal, 
Peste  coada-î  de  per  negru  poart'o  vînătă  chitie 
Care  'n  virf  e  'mpodobită  c'un  bumb    galbin  de  cristal. 


Fericit,  el  locuesce  un  măreţ  palat  de  \ară 
Plin  de  monştri  albî  de  fildeş  şi   de  jaduri  preţiosî. 
Mari  lanterne  transparente  de  o   formă  mult  bizară 
Respând  noaptea  raze  blânde  pe  balauri  fioroşî. 


84-  MANDARINUL 


O  deschisă  galerie,  unde-a  soarelui"  lumină 
Se  strecoară  'n  arabescuri  prin  pereţii  finî  de  lac, 
Prelungesce  colonada-î  pe-o  fantastică  grădină 
Ce  mirează  flori  de  Lotus  în  os:linda  unui  lac. 


Ochiul  vesel  intilnesce,  pe  colnice    nverc^itoare, 
Turnuri  nalte  şi  pagode  unde  cântă  vechiul  bonz, 
Şi  aucjul  se  resimte  de  vibrări  asurc^itoare, 
De  resunetul  metalic  al  Tam-Tamuluî  de  bronz. 


Eat'o  joncă  aurită  pe  albastrul  apei  line, 
Cu  vîntrelî  de  rogojină  si  cu  vîsle  de  sandal. 
In  lăuntru  rîde  visul  fericirilor  divine. 
Mandarina  cu  ochi   oraleşî  şi  cu  sinul  vircfinal. 


Ea  'n  grădină  se  coboară  si  'n  palat  apoî  dispare, 
Pe  nisip  călcând  a-lene  cu-ale  eî  picioare  micî. 
Nor  de  fluturi  sboară  'n  cale-î  şi  cu-a  lor  aripi   se  pare 
Car  voi  s'o  maî  oprească  pintre  arborii  piticî. 


Ea  se  duce  'n  galerie  s'o  desmîerde  Mandarinul !. 
Graţioasă,  pânditoare  sub  cortelu-î  de  atlaz, 
II  invită  cu  ochirea,  cu  surîsul,  cu  suspinul. 
Ca  să  guste  voluptatea  amorosului  estaz. 


MANDARINUL 85 

Dar  el  stă  in  trindăvie  pe-un  drai^on  de  porcelan  i. 
La  minunile  frumoase  ce-î  zîmbesc,    nesimţitor, 
Soarbe  ceaiul  aromatic  din  o  tasă  diafană 
Şi  cu  drag  se  uîtă    n  aer  la  un  smeu  sbirnăitor. 


XXXVIII 

PASTEL    CHINEZ 

UEDICAT  D-luî  I.  A.  C. 


"F>e-un  canal  îngust  ce  curge  ca  un  şarpe  cristalin 

Se  înşiră  chi'oscurî  albe  cu  Iac  luciu  smălţuite. 
Tot  ce-î  nobil,  avait,   mare  şi  puternic  la  Pechin 
In  recoarea  lor  plăcută  duce  cjile  fericite. 


Pe  sub  nalte  coperisurî  care  n  margini  s'albiesc, 
Galerii  cu  mari  lanterne  şi  cu  sprintene  coloane 
Au  comori  de  plante  rare  ce  la  umbră  înfloresc 
Şi'n  ghirlande  parfumate  se  revarsă  pe  balcoane. 


PASTEL   CHINE/.  87 

Papagali   vercjf,   roşi   şi  galbenî,  îubitorî  de  desniTcrdari, 
Prin  zebrele  aurite  sbor  chemaţi  de  .c,dasuri  dalbe. 
Şi  pe  buze  rumeoare,  cufb  \oîos  de  sărutărî, 
El  culeg  '/inibirî  divine,  eî  culeg  migdale  albe. 


Apoî  veseli,  cu-a  lor  prada,   se  pun  hoţii  sburători 
Când  pe  mândre  paravane  de  mătasă  diafană, 
Când  pe  crengi,  când  pe  basinurî  de  albastră  porcelană, 
Unde  viu   se  joacă    n  faţă  pescî  cu  solzii  lucitorî. 

Ş'o  momită  strimbătoare,  sărind    iute    n  urma  lor 
De  pe  umerii  de  fildeş  unui  (^eii   grotesc  de  China, 
Cade    n  şahul  de  pe  ma.să  şt  restoarnă  pe  covor 
Doî  nebuni  peste  un  Rege  şi  un  turn  peste  Regina... 

Pe  canal  trei  poduri  strimte  ca  trei  arcurî  se  întind ; 
A  lor  marginî  ciselate  în  şiraguri  de  inele 
Poartă  zmei  cu  ochi   fantastici   cariî   noaptea  se  aprind, 
^i  catargurî  poleite  cu  lungî  flamuri   uşurele. 


Ear  în  fund.  peste  desimea  de  pagode  azuriî. 
Ca  un  bloc  de  porcelană,   falnic,    sprinten  se  ridică 
Un  turn  nalt  cu  şepte  rîndurî  şi  cu  .şepte  galerii, 
l'nde  ard  in  casolete  florî  de  plantă-aromatică. 


PASTEL   CHINEZ 


Pe  un  pod  păşesce  a  lene  fiica  unui   Mandarin, 

Sub  cortelul  de  crep  galbin  care-1   pleacă  despre    soare. 

Ferind  peliţa-î  de  aur  şi  rotundu-î  pept  de  crin, 

Şi  guriţa-î  cu  benghiu  negru  ca  un  gândăcel-pe-o  floare. 

Umbra  eî  pe  faţa  apei,  de  pe  pod  uşor  plutind, 
Cu-o  mişcare  voluptoasă  trece  lin  şi  se  opresce 
Pe  o  joncă  unde  sade  un  om  tîner  pescuind... 
El  tresare,  nalţă  ochii  şi  cu  dragoste  zîmbesce. 


Ear  colo  'n  vecinătate,  sus  în  turn,  ca  un  hurez, 
Un  bătrin,  pândind  cu  ochiul,  taina  dulce  o  surprinde.. 
El  desemnă  'ncet  tabloul  pe  hârtie   de  orez. 
Şi  se  pare  că  hârtia  sub  peniţă-î  se  aprinde ! 


XXXIX 

BĂRĂGANUL 

DEDICAT  Măriei  Sale  Domnitorului 


TDe  cea  câmpie  lungă  a  căreî  tristă  zare 

Sub  cer,  în  fund,  departe,  misterios  dispare, 
Nicî  casă,  nici  pădure,  nici  riu  recoritor. 
Nimic  nu  'nveselesce  pe  bietul  călător. 

Pustietatea  goală  sub  arşiţa  de  soare 

In  patru  părţi  a  lumeî  se  'ntinde  'ngrozitoare 

Cu  earba-î  mohorită,  cu  negrul  eî  pâmint, 

Cu-a  sale  marî  virtejurî  de  colb  ce  sboară    n  vint. 


9<J  BÂBĂGANUL 


De  miî  de  anî  in  sinu-î  dormind,  zace  ascunsă 
Singurătatea  mută,  sterilă,  nepătrunsa, 
Ce-adoarme  'n  focul  verii  l'al  grierilor  hor 
Şi  earna  se  deşteaptă  sub  criveţ  în  fior. 

Acolo  floarea  nasce  şi  moare  'n  primăvară, 
Acolo  pîere  umbra  în  dilele  de  vară, 
Şi  toamna-î  tară  roadă,  ş'a  erniî  vijelii 
Cutrieră  cu  sgomot  pustiele  câmpii. 

Pe  cea  savană  'ntinsă  şi  cu  selbatic  nume, 
Lung  Ocean  de  iarbă,  necunoscut  in  lume, 
O  cumpenă  se    nalţă  aproape  de  un  puţ, 
Şi  'n  orizon  se  'ndoae  ca  gâtul  unui  struţ. 

Un  car  cu  bivolî  negri  a  stat  lângă  fântână. 
Vr'o  doî  români  in  soare  ş'o  sprintenă  română 
Incungîură  ceaunul  ce  ferbe  fumegos 
Pe  foc,  şi  maî  departe  un  câne  roade-un  os. 

Pe  car  un  copilandru  prixesce    n  depărtare... 
Zadarnic  ochi-î  sboară  din  zare  'n  altă  zare! 
Nicî  casă,  nici   pădure,   nici  riu  recoritor, 
Nimic  nu  se  arată  pe  câmpul  de  mohor  ! 


I 


BĂRĂGANUL  91 


Din  vreme  'n  vreme  numai  lungi  şirurî  de  cocoare 
Sub  bolta  albăstrie  sbor  taînic  călctoare, 
Şi  vulturi  mari,  prădalnicî,  cu  gheare  înarmaţî 
S'adună,  lăsând  puii  pe  virfuri  de  Carpaţî. 

Ah  !  dulce,  glorioasă  şi  mult  strălucitoare 
\'a  fi  cea  (j'i  de  vîaţă  când,  pe  sub  mândrul  soare, 
Trecend  în  răpegîune  un  zmeu  cu-aripî  de  foc, 
(ioni-va  trista  moarte  ce  zace   'n  acest  loc  ! 


Mult  vesel  va  fi  câmpul,  când  vecTnica-î  tăcere 
Mormîntu-şi"  va  deschide  la  glasul  de  'nviere 
Ce  scoate  zmeul  falnic  din   gura  luî  de  fer, 
X'estind   răpirea  nouă  a  focului   din  cer ! 


Cannes,  ao  Marţii:  1S70 


XL 

VALUL  LUI  TRALW 


Oe  câmpia  Dunăreană,  care  fuge  'n  depărtare, 

Unde  ochii  se  afundă  dintr'o  zare    n  altă  zare. 
Ca  pe  sinul  fără  margini'  şi  pustiu  de  Ocean. 
Unind  doue  orizonuri,   iată  valul  luî  TraTan  ! 


El  se    ntinde  ca  o  brazdă  ce  pe  urma-î  colosală 

A  săpat,  în  primul  secul,  o  triremă  ideală. 

Sau  ca  frânghia  destinsă  a  giganticului  arc 

Ce-1  purtă,  luptând  cu  Roma,  Decebal,  falnic  monarc. 


VALUL  LUI  TRAIAN  93 


Ol  miragiu  sublim,  fantastic!..  Prin  o  pulbere  de  aur 
Gândul  meu  răpit  in  spaţiu  ca  pe  aripi  de  balaur 
întrevede  legioane  deşteptate  din  mormint 
Călcând,  val  de  năvălire,  peste  valul  de  pămint. 


Torent  lung  de  umbre-antice,  in  lumină  el  apare, 
Strălucind  sub  arme  scumpe,  sub  hlamide  consulare, 
Şi  trezind  cu  al  seu  vuet  de  ostaşi  învingetorî 
Earba  câmpului  şi  codrii  munţilor  aperătorî. 


Eată  'n  frunte  Sagitarii  şi    Veliţii,  limbi  străine, 
înarmaţi  cu  proasce,  scuturi  şi  cu  şepte  javeline. 
Ferentarii  ce,  ca  dînşiî,  au  pe  capetele  lor 
Pfeî  de  feare  'ngrozitoare  si  calige  la  picior. 


Apoi  Galii  bravî  şi  veseli  ce  glumesc  pe   Celtiberii, 
Şi  Romanii  in  cohorte  urmăriţi  de  Cavalerii, 
Ce  se  'mpart  în  ^ece  turme,  purtând  coiful  de  oţel 
Cu  o  cristă  de  lungi  pene  care  filfăe  pe  el. 


Legioanele  conduse  pe  a  Daciei  câmpie 
De  tribuni  şi  de  centurii  inarmaţî  cu  vergi   de  vie, 
Sint  urmate  de  trofee,  de  sclavi  mulţi,  de  şefii   Dacî 
Şi  de  cară  mari  cu  aur  ce-s  mânate  de  saracî. 


94  VALUL   LUI   TRAIAN 


Coniurî,  bucîuine  şi   tube  sună  falnice   fanfare! 

Lungul  val  de  năvălire  pe-ale  Daciei  hotare 

E  menit  să  se  iezească  contra  altor  năvăliri... 

Dar  ce  vis!  in  care  timpuri  se  perd  tristele-mî  gândiri? 


Pe  colnicul  rotund,   verde,  la  al   vînturilor  şuer 
Cântă  în  umbra  luî  Murgilă  un  păstor  din  al  seu  fluer. 
Lângă  dînsul  doarme-un  câne;  pe  sus  sboară  un  vultan 
Şi  o  turmă  de  oî  blânde  pasc   pe  xalul  luî  Traîan  ! 


1874- 


I 


VARIA 


I 
MAREA  MEDITERANA 


T  ntinderealbăstrie, 
Nemărginit  safir, 
O!  mare,  scumpă  mie, 
Eli  vecînic  te  admir! 


E.'^tî  vastă,  triumfală. 
Te  miscî  măreţ  la  \int 
Ca  mantie  regală 
Lipită  de  pămînt, 

■  /.  —  Alfcsandri.  —  Pcfsiî.   II. 


98  MAREA  MEDITERANĂ 


Şi  vîntul  care  suflă 
Adoarme  pe-al  teu  sin 
Ce  saltă,  se  resuflâ 
Şi  nasce  flori  de  crin. 


Şi  luna,  zină  dulce, 
Când  aerul  e  cald, 
îl  place  să  se  culce 
In  cuîbu-tt  de  smarald. 


Tu  eşti  atrăgătoare 
Ca  visul  început 
Şi  nu-î  leagăn  sub  soare 
Ca  tine  de  plăcut. 


Nimic  nu  poate  'n  lume 
S'absoarbă  gândul  meu 
Ca  tăîna  fără  nume 
Ascunsă    'n  sinul  teu. 


Nici  un  .spectacul   mare- 
Nu  poate-a  me  'ncântâ 
Ca  neagra-ţi  tulburare, 
SaiTi  liniştirea  ta... 


MAREA    MEDITERANĂ  99 


Când  faţa-î  ta  senină, 
Chîar  cerul  înălţat 
Spre  tine  se  înclina 
Să-ţî  dea  un  s  irutat. 

Când  plaîu-ţî  clocotesce 
In  munţf  spumcCTătorî, 
X^ăzduhul  se  'negresce 
Pătruns  de  reci   fiori, 


Şi  lumea  spăfmîntată 
De  crunteleţT  m>igiri, 
Tresare  cufundată 
In  triste  presimţiri  ; 

Ear  sufletu-mî  în  sboru-i 
S'avîntă  fericit 
Şi  scaldă  vesel  doru-î 
In  sinuţî  resyrătit. 

II 

Scumpă  Mediterană ! 
Lac  limpede  ^'i   lin ! 
Oglindă  diafană 
A  cerului  senin! 


ICK)  MAREA    MEDITERANĂ 


Mî-e  drag  pe-a  tale  malurf 
V^isând  să  vîeţuesc 
Şi,  dus  pe-a  taie  valuri. 
Plutind  să   rătăcesc. 


Mîe  drag  să  \ed  la  soare, 
In  orizon  albind, 
Corăbii  călătoare 
Ca  paseri  pribegind. 

Atunci  se    naripează 
Ne-impăcatu-mî  dor 
Şi  tainic  le  urmează 
Sburând  pe  calea  lor. 

Atuncî,  frumoasă  Mare, 
Al  teu  farmec  îubit 
.M'atrage    n  depărtare 
Cu  glasu-î  imblândit, 


Şi  lin,  pe  nesimţite. 
Cu  gândul  visitez 
Acele  lumi  dorite 
La  care-ades  visez; 


MAREA    MEDITEBANA  lOl 


Atlantica  fioroasă 
Cu-a  sale  mari  furtun f 
Şi  Asia  frumoasă 
Ş'a  Indieî  minuni. 

Atunci  pe  lângă   mine 
Aud  un  freamet  blând 
Ue  strofe  dulcî,  divine, 
Ce  me  uîmesc  pe  rind. 

Şi  sufletu-mf  s'aprinde 
Ca  vesel   vinător, 
Cercând  de  a  le  prinde 
Din  \eselul  lor  sbor 


Feerică  plăcere, 
Poetic,  dulce  traiu ! 
Cerească  re'nviere 
Intr'al   maeieî  raiu  ! 


Ferice  care  poate, 
Lăsând  a  lumeî  mal, 
Cu  geniul  să  'noate 
Prin  naltul  ideal!... 


102  MAREA    MEDITERANĂ 


Eu  simt  un  ceresc  bine, 
Când  pot  să  dic  voios 
L'a  stelelor  lumine 
Un  imn  armonios. 


Prin  sferile  'nstelate 

Pătrund  şi  ved  uimit 

Fiinţele-adorate 

Ce  trist  m'au  părăsit. 


Şi-mî  pare  că  spre  mine 
Un  înger   alb  şi  sânt 
Zimbind  păşesce,  vine, 
De-mî  dice  ca  să  cânt  . 


Ah!   in  a  mea  junie 
Necontenit  cântam ; 
De  dulce   armonie 
P'erice  me   'mbetam. 


Cântat-am   mântuirea 
Poporului  strivit ; 
Cântat-am   fericirea, 
Iubind,  de-a  fi  Iubit. 


MAREA    MEDITKRANĂ  103 


Cântat-am,  plin  de  vieaţă, 
Al  vîeţiî  dar  plăcut 
Şi  gloria  măreaţa 
Măreţului  trecut... 


Acum  junia-f  dusă 
In  sin  la  Dumnedeil 
Steluţa  mea-î  apusă 
Din  orizonul  meu  1... 


Dar  când,  o !  scumpă  Mare, 
In  cale-mi  te  zăresc, 
Tresar,  inviîu  .şi-mî  pare 
Că  ear  întineresc, 
Ş  atunci,   din  amorţire 
Trezindu-me  incet, 
Simţesc  cu  fericire 
Că  sunt  incâ  poet  1 


Nisa,   itij. 


II 
TÎNERA    CREOLĂ 


Tn  balconul  de  pe  marp 
Rita,  gingaş  adormind. 
Printre  gene  'n  depărtare 
Vede  luna  resărind. 


Ochii  galeş  ea  deschide 
Spre  a  cerului  senin 
Şi  ferice  blând  suride 
La  al  luneî  zimbet  lin. 


TÎNfiBA    CREOLĂ  105 


Marea  'n  spume  scânteează. 
Cerul  e  strălucitor, 
Ear  prin  stele  acordează 
îngerii  harpele  lor, 


Şi  copila   serafie, 
Zărind  sus  pe  fraţii  sef, 
Cânt'o  dulce  melodie, 
Dulce  ca  sufletul  ef. 


Ceru-i  dice:   «Vină,  vină 
*  Intre  stele,  fiica  mea. 
«Pentru  fruntea  ta  divină 
«Să-ţr  alegi  o  mândră  stea.* 

Marea-Î  (^ice:   ':\'ină    n  zare 
«Să  te-adorm  pe-al  meu  talaz 
«Şi  s'anin  mărgăritare 
'!pe-aî  teî  umeri  de  atlaz. 


Eată  Rita  se  gătesce 
Ca  să  sboare  'n  orizon, 
Dar.  uimită,  se  opresce 
Şi  se  pleacă  pe  balcon. 


106  TÎNERA     CREOLA 


Sub  balcon  în  mez  de  noapte, 
Sub  balcon  lângă  isvor, 
Sub  balcon  cu  blânde  şoapte 
Suspina  blândul  amor! 


Rita,  jună  călătoare, 
Cu  ochi  vil   răpiţi  din  soare 
Şl  cu  glasul  argintiii, 
Rîde,  vesel  resfăţată, 
Privind   riumai-eâte-odată 
Orizonul  albăstriu. 

Buza  eî  trandafirie 
Ca  garoafa  ce  in\ie, 
Respândind  dulce  parfum, 
Se  deschide  zimbitoare 
Uesvelind  albe  comoare 
Prin  al  ţigaretei  fum. 

Vn  mic  flutur  din  grădină 
P'şor  vine  de  s'anină 
Pe-al  eî  negru  per  si  fin ; 
O  suflare  de  pe  mare 
\'ine  şi  cu-o  desmierdare 
Recoresce  albu-î  sin. 


i  ni:ra    ckloi.A  lO; 

Rita,  leneşa  Creolă, 
Cu  o  mândră-aureolâ 
Se  'ncunună  graţios ; 
Ea  îşr  pune  flori   de  laur, 
Cere  cupa  sa  de  aur 
Apoî  cânt'armonios: 


«Salte  valurile  măreV ! 
"Eu  în  lumea  desfătare! 
«Trec  ca  paserea  sburând. 
«Sufle  vîntul,  cerul  cadă, 
«Eli  me  daii  îubireî  pradă 
^Şi-mî  trec  dilele  cântând. 


A  Sunt  frumoasa,  sunt  iubită, 
'<Şi  me  leagăn  fericită 
« Pe-a  juniei  val  senin. 
A'ivat!   soarta  e  divină, 
tCând  de  spume-î  cupa  plină 
sŞi  de-amor  sufletul  plin!» 


Ki<a,   likj. 


ni 
STROFE  SCRISP:  PE  UX  PĂRETE 


O'uflat-a  \intul   morţii   pe  dulcea-mî  primăvară 

Şi  floarea  vîeţiî  mele  curînd  s'a  vestejit! 
Durerea  e  maî  crudă  şi  jalea  maî  amară, 
Când  simţi  că  mori   departe  de  tot  ce  aî  iubit  1 


încet,  incet  simţirea  in  mine  amorţesce. 
Un  negru  nor  de-asupră-mî  tot  vine  .şi  ear  trece. 
Se  tulbur'a  mea  minte,  suflarea  mea  slăbesce, 
Pe  inimă-mî  se  pune  o  greutate  rece. 


STROFE   SCRISE  PE   UN  P-ĂRETE 109 

O!  suvenir  al  ţeriî !  cerească  mângăere! 
Alungă  'n  depărtare  cumplitul  negru  nor, 
Să   ved  lumina  earăsî,   să  simt  reîn\iere, 
Să  cânt  iubita  ţeară,   apoi   voîos  să  mor! 

Insula  Prlnkipo,   1845, 


IV 

IMN  RELIGIOS  LUI  STEFAX-CEL-MARE 


CÂNTAT  LA   SERBAREA  JU.NTMEI  ACADEMICE  ROMANE, 
DATĂ    ÎN    MEMORIA     ACESTUI    DOMN    LA    MĂNĂSTIREA    PUTNA, 
ÎK    ^^l27    AUGUST    1871. 


/j^tern,  A-tot-putetnic,  o'.   Creator  sublime, 

Tu,  ce  daî  lumef  vîeaţă  şi  omului  cuvint, 
In  tine  crede,   speră   intreaga  Românime... 
Glorie  ţie    n  ceruri,  glorie  pe  pămint ! 


Sub  ochii  tcî  in  lume  lungî  valuri  de-omenire 
Pe  marea  \ecînicieî  dispar  ca  nori  in  \înt, 
Şi    n  clipa  lor  de  vîeaţă  trecând  strigă  'n  uimire  : 
Glorie  ţie  'n  cerurî.  glorie  pe  pămint ! 


mX  RELIGIOS   LUI   STEFANCELMARE  UI 


Tu  din  sămînţa  mică  înalţi  stejarul  mare, 
Tu  junelor  popoare  daî  un  măreţ  avint. 
Tu  'n  inimile  noastre  aî  sacre,  viî  altare. 
Glorie  ţie  'n  ceruri,  glorie  pe  pămint! 

In  tine  î  viitorul,  trecutul  şi  presentul ! 
Te  duci  la  nemurire  pe  taînicul  mormint 
Şi  numele-ţi  cu  stele  lumină  firmamentul. 
Glorie  ţie  'n  cerurf,  glorie  pe  pămint! 


Etern,  A-tot-puternic,  o !   Creator  sublime. 
Tu  care  ţiî  la  dreapta  pe  Ştefan,  erou   sfint. 
Fă  'n  lume  să  străluce  îubita-î  Românime... 
Glorie  ţie    n  ceruri,  glorie  pe  pămint  ! 


IMN  LUI  STEFAX-CEL-MARE 


CÂNTAT    LA    SEBBABEA     JUXIMEÎ    ACADEMICE, 

DATA    ÎN   MEMORIA    ACESTUI   DOMN   LA   MÂNÂSTIBEA   PUTNA 

ÎN    '^'27    AUGUST    1871. 


Ta  poalele  Carpaţilor  ' 

Sub  vechîul  teu  mormînt, 
Dormi,   erou   al   Românilor, 
O !   Ştefan,  erou    sfînt  1 
Ca  sentinele  falnice 
Carpaţiî  te  păzesc 
Şi  de  sublima-ţî  glorie 
Cu  seculiî  şoptesc 


IMN   LUl  STEFAN-CEL-MABE  118 


Când  tremurau  popoarele 

Sub  aprigii  păgâni 

Tu  le-aperaî  cu  braţele 

Vitejilor  Românî. 

Cu  drag  privindu  ţî  patria 

Şi   moartea  cu  dispreţ, 

Măreţ  în  sînul  luptelor 

Şi   'n  pace-aî  fost  măreţ. 

In  cer  apune  soarele 
Stingând  razele  luî, 
Dar  într'a  noastre  suflete 
In  vecî  tu  nu  apuî ! 
Prin  negura  trecutului 
O!  soare  'nvingător, 
Lumini  cu  raze  splendide 
Present  şi  viitor. 

In  timpul  vitejiilor, 
Cuprins  de-un  sacru  dor 
Visai  Unirea  Dacieî 
Cu-o  turmă  ş'un  păstor. 
O  !  mare  umbr'eroică, 
Privesce  visul  teu  : 
Uniţî  sîntem  în  cugete. 
Uniţi  în  Dumnec^eu. 

46001.  —  AUcsandri.  —  Poesii.   II. 


114 IMN   LUI   STEFAN-CEL-MARE 

In  poalele  Carpaţiior 
La  vechiul  teii  mormînt 
Toţi  în  genuchî,  o!  Ştefane, 
Depunem  jurămînt: 
«Un  gând  s'avem  în  numele 
«Românului  popor, 
«Aprinşi  deamorul  gloriei 
«Ş'al  patriei  amor!» 


I 


VI 

GLAS    DIN    STELE 

LA   MOARTEA    PrINCESEI   MarIA. 


f  n  jalea  care  te  cuprinde. 

In  doliu-ţî  amar, 
Când  noaptea  candele  aprinde 

Pe-al  cerului   altar, 
O!   mamă  scumpă,  ţî-ad'aminte 
Cum  îţî  ceream  cu  rugăminte 
Să-mî  daî  steluţele  din  cer 

Clipinde  prin  eter. 


116  GLAS  DIN  STELE 


Ades  pe  când  eram  cu  tine, 

Culcată  pe-al  teu  sin, 
Privîam  acele  focuri  line 

Din  spaţiul  senin. 
Steluţă  vie  ca  şi  ele. 
In  nostalgia  nnea  de  stele 
Simţîam  un  dor  nemărginit 
De  sbor,  de  pribegit. 

Sburat-am  din  braţele  tale 
C'un  zimbet  virginal. 
Lăsând  pe-a  vecînicieî  cale 

O  rază  de  opal, 
Lăsând  pe  marmur'al  meu  nume, 
Şi  'n  inimi   lacrimT,  şi  în  lume 
Ca  un  parfum  de  trandafir. 
Un  dulce  suvenir. 


O !  dragi  părinţî,  iubită  ţară, 
Voî  carii  me  jSliţî 

Gandiţi-ve  că  'n  primăvară, 
Când  pomiî-s  înfloriţi, 

Cerul  atrage  şi  repune 

De  pre  pămînt  ort-ce  minune : 

Arom  de  flori,  dulci  armonii 
Şi  fluturi  şi  copiî  1 


GLAS   DIN  STELE  117 


Tot  ce-î  frumos,  tot  ce  inspiră 

Un  farmec  răpitor 
A  se  'nălţa  la  cer  aspiră, 

In  raiu  încântător. 
Iubire,  geniu,  inocenţă 
S'adună  lângă  Providenţă 
Ca  razele  care   cu  drag 

In  soare  se  retrag. 

O!   mamă,  înger  de  iubire, 

Remasă  pe  pămînt! 
îndreaptă  sus  a  ta  privire 

La  stele  unde  sînt; 
Aici  cu  horul  blând  de  îngeri 
A  mamelor  duioase  plângeri 
Compun  un  imn  dumne<^eesc 
Părintelui  ceresc. 

Ear  eu  in  zori  şi  'n  mez  de  noapte 

Dispar  misterios 
Şi  vin  cu  iubitoare  şoapte 

Să  te  îngân  duios. 
In  raîu  domnesce-eternul  bine; 
Dar  raiul  meu  e  lângă  tine 
Şi  lângă  tine,  scump  odor. 

Ferice  me  cobor. 


118  GLAS  DIN  STELE 


Copilul  ce  se  stinge  'n  floare 

E  mistic  curcubeu, 
Ce  leagă  strîns   pămînt  cu    soare 

Şi  om  cu  Dumnedeu. 
Ah  !  fericirea  mea  e  mare, 
Căci  am  acum  spre  adorare 
Un  Dumnec^eu  în  cerul  sfint 

Şi  altul  pe  pămînt! 


VII 

ÎERÎ  ŞI  ASTApî 


•      1      ^ 
Teri  pămintul  era  verde, 

Acjî  pămîntul  e   'nălbit, 

Şi  prin  negură  se  perde 

Soarele  îneălbenit. 


Ieri  căldură,  acjî  zăpadă. 
Şi  din  codrii  pudruiţî 
Es  în  grabă  după  pradă 
Uli   şi  urşii   flămânziţi. 


120 IERI   ŞI   ASTĂţ)I 


îerî  voioasa  cTocârlie 
Sburâ  'n  soare  ciripind ; 
A^î  pe  veşteda  câmpie 
S'aud  corbii  croncăind. 

Ieri  natura  'n  tinereţă 
Era  dulce  Ia  privit ; 
A(^î  urîta  bătrîneţă 
Peste  frunte -î  s'a  lăţit! 

Ce  durere  vie,  cruntă, 
Şters-au  inândrele-î  colori 
Ş'a  făcut  a  fi  căruntă 
Din  amurgul  până  'n   zori  ? 

O  natură  1  ca  şi  tine 
Omul  verde  şi  'nflorit 
Intr'o  clipă  vaîl  devine 
O  ruină  de  jălit, 

Dar  el  nici  că  maî  zăresce 
După  timpul  de  ninsori 
Primăvara  ce  zimbesce 
Intre  soare  şi  'ntre  flori  1 


VIII 

AMICULUI  A.  DONICÎ 


Zj^u  ce  sînt  un  bîet  morar 

Fără  nici   un  pic  de  carte, 
Me  'nchin  ţie  de  departe, 
Mer  vestite  fabular, 
Şi-ţif  trimit  voios  din  moară 
Un  poclon  ne-aşteptat, 
Chiar  o  fabulă   uşoară 
Care  a^i  am  măcinat. 
Cerne-o  bine  tu  pe  dinsa. 
Şi  de  vrei  să-mT  facî  pe  plac, 
Alege  făina  'ntr'însa 
De  fă  lumif  un  colac. 


1863. 

Vlad  Morarul. 


IX 

MOARA    DE    VÎNT 

FABULĂ 
DEDICATĂ  LUI  A.  DOXICÎ 


T>e-un  deal  oare-care 

Cu  renume  sfînt 
Făcea  zgomot  mare 
O  moară  de  vint; 
Dar  bîata  morişcă, 
Deşî-avea  un  pic 
De  porumb  şi  hrişcă, 
Nu  lucra  nimic, 
Ci   'n  văzduh  pornită 
Se  'nvîrtîa  mereu  ; 


MOARA    DE   VÎNT  123 


Părea  că-î  vrăjită 
De  duhul  cel  r^u! 

—  «Ce  maî  vijelie, 
(Cugetă  ades) 
«Trebue  să  fie 
«De  vale,  pe  şes, 
«Când  eu  în  furtună 
«Me  lupt  şi  vuesc 
«Şi  ca  o  nebună 

«In  loc  me  'nvîrtesc!» 
Insă  pe  câmpie 
Linişte  era. 
Earba  cea  ver(^iie 
Nici  se  clătina, 
Şi  la  foc  de  soare 
Bietul  muncitor 
Stropîa  cu  sudoare 
Micul  seu  ogor. 

—  «Ce  de  maî  făină 
«O  fi  măcinând  !» 
ţ)ise  o  găină 

La   moară  sburând. 

—  «Te  'nşelî  sorioară ! 
(Spuneun  şoim  din  munţi) 
«  V  înt  e  mult  la  moară, 
*Da-î  lipsesc  grăunţi!» 

1863. 


X 

LUPUL  ŞI   MOMIŢA 


^Ţn  lupoîu  cu  plete  sure, 
întâlnind  într'o  pădure 
O  momită  mititică, 
Sprintenică,  frumuşică, 
Se  opri,  se  netec^i. 
Glasul  dulce-şî  îmblânc^i, 
Şi,  cu  drag  la  ea  privind, 
lî  grăi  aşa,  zimbind  : 
—  iCe  păcat,  o!  momiţică, 
«Să  trăescî  tu  singurică! 

«Nu-Î  maî  bine 

«Tu  cu  mine 


LUPUL   ŞI  MOiUŢA  125 


«Să  te  prinCjlT  tovărăşie 
«De  traîu  bun  cu  veselie?» 

—  «Nu...  metem!»    Respunse  'ndată 
Momiţica  alintată; 

Şi  sări  cu  răpegîune 

Sus  pe-o  creangă  de  alune. 

—  «Ah  !  de  ce  să-ţî  fie  frică, 
«Dragă,  dragă  momiţica? 
«Eu  sînt  lup  civilisat, 

«Şi  mî-e  cugetul  curat 
«Ca  un  mîel  nevinovat... > 

—  «Cum  e  bun  de  ospetat?> 

—  «Alet  sorioară  dragă, 
«Nu  e  timp  acum  de  şagă, 
«Căci  de  când  eu  te-am  zărit, 
«ChTar  de-un  farmec  sînt  răpit, 
«Şi  me  jur  pe  orî  ce-î  vrea 
«Să-ţî  dau  toat'inima  mea!» 

—  «Me  tem  c^eii  să  te  ascult, 
« Căcî  în  lume  de  demult 
«Este-o  vorbă  cam  ciudată 
«Insă  plină  deadever : 
«Lupul  schimbă  al  seu   per, 
«Dar  năravul  nici  odată  1> 

1845. 


XI 

BUCOVINA 


'Pyulce  Bucovină, 
Veselă  grădină 
Cu  pomi  roditori 
Şi  mândri  fecîorîl 
Cuib  de  păserele 
Albe,  sprintinele, 
Care  'n  ochii  lor 
Aii  foc  răpitor. 


BUCOVINA  127 


Tu  ce  eştî  o  floare 
Că(^utâ  din  soare 
Cu  treî  alte  flori, 
A  tale  surorf  1 
Ele  cătră  tine 
Privesc  cu  suspine 
Şi  tu  le  zimbescî 
Cu  zimbirî  cerescf. 

Dulce  Bucovină! 
Vîntul  ce  înclină 
Cu  aripa  luî 
Earba  câmpului 
Nasce  prin  şoptire 
Scumpa  amintire 
De-un  trecut  frumos, 
Mare,  glorios. 

Fiî  în  vec:  voioasă 
Pre  cât  eştî  frumoasă! 
Fie  traiul  teu 
După  gândul  meii  ! 
Ah!  cine  te  vede 
Chiar  în  raiu  se  crede, 
Cine-Y  trecător 
Te  plânge  cu  dor ! 
1865. 


XII 

VISUL  FERICE 

ROMANŢA 


"Pve  este-un  vis  amorul,  un  vis  amăgitor, 
Ferice  de  acela  ce  doarme  ne  'ncetat 
Şi  'n  visuri  drăgălaşe  plutind  ca  pe    un  nor 
Trăesce  'n  nălucire,  de  lume  depărtat!" 


Pe-a  tale  scumpe  braţe,  pe  sinul  teu  frumos, 
Când  sînt  legănat  dulce,  şi  'n  ochiî  teî  privesc. 
Ah !  lumea-î  pentru  mine  un  raiii  armonios 
Şî-amorul  îmî  apare  un  vis  dumne^eescl 


VISUL   FERICE  129 


De-î  vis  acea  simţire,  încântător  mister, 
Ce-aprinde  'n  doue  inimi  acelaşi  foc  îubit, 
Tu  fiică  a  lumineî  sosită  de  la  cer. 
Ah  !  vină  de  visează  pe  sinu-mî  fericit ! 


46001.— Alecsandri.  —  Potsii.  II. 


XIII 

cAntic  sicilian 


Ta  Palermo  'n  Monreale 

Sint  păduri  de  portocale, 
Ce  s'acoper  viu  cu  flori 
Intr'un  an  de  doue  orî. 


Jos  cad  florile    pe  drumuri, 
Ear  plăcutele  parfumurî 
Sbor  pe  vînt  în  depărtărî 
Peste  văl  şi  peste  mări. 


CÂNTIC  SICILIAN  131 


Contadina    n  Monreale 
Svîrle  vesel  portocale 
In  voiosul  contad'n, 
Careî  svîrle  flori  în  sin. 

Ş'amîndoî  juni.  plinî  de  vîeaţă, 
Pintre  arborî,   pe  verdeaţă, 
Rîd  şi  cânt'armonios 
Şi  dispar  misterios... 

Călători  pe  mărî,   pe  drumurî, 
Imbctaţî  de  dulcî  parfumurî 
Merg  voios  în  calea  lor 
Făcând  visuri  de  amor. 

Zan-Zanetă,  fulg  de  soare, 
Adever  să  fie  oare 
Că  tu  aî,  cole,  sub  salbe 
Doue  portocale  albe? 

Parte  dreaptă :   una  mie, 
Zan-Zanetă,  una  ţie  1 
Şi-ţî  maî  dau  .în  Monreale 
Trei  păduri  de  portocale. 


XIV 

SERENADĂ 


y^u  din  cer  venitaaice 

Ca  să  faci  lumea  ferice, 
Dă-mi  o  cji  din  vîeaţa  ta, 
Dă-mi  o  (jli  dumnec^eească 
Sufletul  să-mî  fericească 
Şi  eu  sufletul  ţî-oiil  da. 


SERENADĂ  133 


Fie  'n  lume  reu  sau  bine, 
Lumea  'ntreagă  pentru  mine 
Stă  cuprinsă  'n  umbra  ta. 
Dă-mî  o  (^i  dumnec^eească 
Sufletul  să-mî  fericească 
Şi  eu  sufletul  ţî-oîu  da. 


Tu  daî  vieaţă  cu  o  zimbire, 
Moarte  cu  a  ta  nesimţire, 
Raiul  cu   iubirea  ta. 
Dă-mî  o  (^i  dumne(^eească 
Sufletul  să-mî  fericească 
Şi  eu  sufletul  ţi-oiii  da. 


XV 

CĂDEREA  RIXULUÎ 


/T^ăreţ,  adînc  şi  luciu  călătoresce  Rinul 

Prin  munţî  cu  fruntea  albă,  prin  văî  cu  lunci  frumoase 
Nepăsător  gigantic  de  timpuri   furtunoase, 
El  curge  'n  liniştire,  nesocotind  Destinul  ! 


Ca  un  balaur  verde  ce  mişc'a  sale  noduri 
Trecut-au  prin  oraşe  cu  mîndre  catedrale. 
Prin  sate  care  poartă   stigmaturî  feodale, 
Pe  lângă  vechî  castelurf,  pe  sub  boltite  poduri. 


CĂDEREA    RIKULUl  135 


Şi  vecinie  el  vg<5Jut-au  sermana  omenire 
Luptându-se  cu  moartea  in  vîeaţaî  trecătoare. 
Vedutau  cădend  tronuri    şi  dispărend  popoare 
Ce  se  credeau  eterne  pe  culmea  de  mărire. 


«O!  lume  schimbătoarei   O!  tristă  vanitate! 
«Se  darmă  munţf,   cetatea  se  darmă,  omul  pfere! 
«Eu  singur,  martur  pacînic  dea  globuluY  mistere, 
«Curg  mândru   'n  nepăsare  cu-o  lină  maTestate  ! 

«Nimic  nu  me  opresce  in  calea-mî  triumfală, 
«Şi  timpul  adormit-au  de  seculî  lângă  mine!» 
Astfel  voîos  şi  falnic  şoptes'^e  Rinu   'n  sine, 
Dar  eată  sub  picîoare-î  prăpastia   'nfernalăl 

FA  cade  I...  Din  nălţime  in  fund  se  prăbuşesce 
C'un  muget  lung,  selbatic,  grozav,  resunător. 
Din  stîncî  in  stînci  el  saltă  sdrobit;  se  risipesce 
Precum  o    mperăţie  de  glorios  popor. 

Frumoasa-Î  limpec^ime  în  clipă  turburată 
Se   schimbă    n  largi   troene  de  .spume  arginliî 
Ce  valmeş  se  restoarnă  cu-o   furie  turbată, 
Formând  o  avalanşă  de  cataracte  miî. 


136  CĂDEREA   RINULUI 


Şi  valurî  peste  valuri  s'asvîrl  spumegătoare, 
Se  sparg  ţîşnind  în  aer,  şi  ferb  scoţend  scântei, 
Şi  pulberea  de  apă,  alin  plutind  la  soare, 
Se  'ncinge,  ca  o  nimfă,  cu  brîu  de  curcubeî. 

O  aspră  clocotire,  o  cruntă  detunare 
Anunţă  catastrofa  şi  'nsuflă  reci  fiori. 
Ear  munţii  de  zăpadă  treziţi  în  depărtare, 
Privind  acea  cădere,  îşî  pun  un  vel  de  nori... 

Sublim,  sublim  spectacol!   Bătrînul  fluviu  pare 
Ca  să  dispară  vecmic  în  haos  sgomotos; 
Dar  Rinul  e  puternic !  dar  Rinul  nu  dispare, 
EI  a  umplut  abisul  şi  trece  maîestos ! 

Luându-şî  cursul  pacînic,  din  nou  se  'ndreaptă  Rinul 
Prin  sate  şi  oraşe,  prin  munţf  şi  văî  frumoase 
Nepăsător  gigantic  de  timpuri  furtunoase. 
El  pasă  cu  mândrie,  căcî  a  învins  Destinul  I 


Aşa  şi  tu,  la  culme,  o!  Francie   iubită, 

Avut-aî  o  'ncercare  de  moarte!.,  dar  măreaţă; 

Trecut-aî  peste  rîpa  de  duşmanî  pregătită 

Pe-un  pod  imens  de  aur  păşind  spre-o  nouă  vîeaţă. 


1 


CĂDEBEA   RINULUI  137 


O  lume  'nfiorată  de  soarta-ţî  mult  fatală 
Cracau  'n  a  ta  peirel..  dar  tu,  ca  Rinul  mare, 
Urme^î,  victimă  sacră  şi  demnă  de-admirare, 
Menirea  ta  sublimă  şi  providenţială. 


Keuhausen,  1873. 


x-vi 
VÎNĂTORÎ    ŞI   VÎNĂTOARE 


"Oe  geana  câmpuluV  albiu 
Se   vede-un  codru  marc 
Lucind  sub  soarele  gălbiii, 
Ş'un  sat  perdut  în  zare. 


Resună  codrul  de   'mpuşcărî. 
De  chiote  voToase, 
De  urlete  şi  de  lătrărY 
Pe  culmele  rîpoase. 


viNĂTOBt   ŞI   ViNĂTOARE 139 

Căci  e  vînatul  cel  domnesc 
La  urşi  cu  negre  blane, 
La  lupi  ce  'n  fugă  clânţenesc, 
La  vulpele  codane... 


Sub  crengile  ce  se  întind 
De  ţurţuri  încărcate 
Haitaşiî  mare  foc  aprind 
Cu  vreascuri  îngheţate. 

Şi   vînătorif  osteniţi 
S'aşeazâ  'n  gîur  grămadă, 
Unii  pe  trunchî,   alţii  lungiţi 
Pe  perne  de  zăpadă. 

Şi  toţî  pe  Domnul  fericesc 
De  mândra-î  vînătoare, 
Căci  a  ucis  un  cerb  codresc 
Şi  patru  căprioare. 

Ear  colo   'n  satul  depărtat, 
Intr'o  căsuţă  mică, 
Lângă  horn  toarce  ne  'ncetat 
O  sprintenă  fetică, 


140  VÎNĂTORÎ   ŞI  VÎNĂTOABE 

Şi  (^ice-aşa  în  gândul  eî: 
«De-aş  vrea,  într'o  clipală 
«Cum  v'aş  vîna  cu  ochii  meî, 
«O!  vînătorî  de  fală! 


«Şi  cum  v'aş  face  chiar  pe  drum 
«Cărările-a  ve  perde, 
«Ş'a  ve  jură  că  voî  acum 
«Vînaţî  în  codru  verde!» 


J 


îvn 
SOARELE,  VÎNTUL  ŞI  GERUL 


p^reî  călători  fantastici  cutrieră  pămîntul  : 
Soarele  splendid,  gerul  îngrozitor  şi  vîntul. 


Unul  dă  vîeaţă,  altul  dă  moarte,  apărend ; 
Al  treile  mângâe  cu  aripa-î,  sburând. 


Eî  întâlnesc  o  fată,  voîoasă  căprioară 
Ca  soarele  de  vie,  ca  vintul  de  uşoară. 


142  SOARELE,   VÎKTUL   SI    GEHUL 


Şi-î  (,lic :   «Copilă  dragă,  alege  din   noî  ireî, 
«De  vrei  să  fiî  mireasă,  pe  care  tu  îl  vrei!» 


Românca  le  respunde  cu-o  veselă  ziinbirc: 

«Sînt  sprintenă  ca  vîntul,  pe  dînsu-1  vrcil  de    mire 


—  «Cum?  eu,  lumina  lumeî!  pe  mine  m'aî  respins? 
:Am  să-mî  resbuii  la  vară  cu  focul  meu  nestins. 


—  «Cum?  (jice  gerul   aspru,   m'aî  depărtat  pe  mine? 
«Am  să  îngheţ  la  Târnă  şi   inima  din  tine.» 


—  «Nu-mî  pasă,   mândre  soare,   de  focu-ţî  arc^etor 
«Cât  mî-a  sufla  în  faţă  un   vint  recoritor. 


«Nicî  de-al  teu  frig  nu-mî  pasă,  o  !   gerule  de  gheaţă,        | 
«Cât  vîntu  'n  mezul  erniî  nu  mî-a  sufla  în  faţă.» 


XVIII 

S  C  R  ;\  N  C  î  o  B  U  L 


Tn  scrânciobul  din  culme  se  dau  flăcăî  şi  fete, 

Copile,  florî  de  aur,  voînicî  cu  negre  plete. 
—  «Iubito,  ^ice  unul,  pe  faţă  'ngălbinescî, 
«Şi  ochii  teî  în  zare  cu  dor  îî  aţintescî?> 


—  «O!   dar,  privesc,  Iubite,  colo  în  depărtare 
«La  cele  dealuri  nalte,  la  cea  câmpie  mare, 
«Cum  se  'nvîrtesc  de  mte  şi  cum  se  limpezesc 
«Unind  a  lor  verdeaţă  albăstruiul  ceresc!» 


144  SCRÂNCIOBUL 


—  «Privirea  ta,  iubito,  se  'ndreaptă  cătră  soare?» 

—  «Dar;  urmăresc  cu  ochii  ceî  vulturi  şi  cucoare 
«Cum  se  întrec  cu  norii,  cum  se  'nvîrtesc  în  sbor 
«Sub  cerul  ce  se  'ntoarce  rotiş  de-asupra  lor.> 


—  «In  ochii  teî,  îubito,  o  flacără  s'aprinde?» 

—  <Dar;  simt  că  al  meu  suflet  aripele-şi  întinde... 
«Eu  sbor...  ah!  sbor...»   De-odată  copila  sare  'n  vînt, 
Şi  vrend  la  cer  să  sboare,  ea  cade  în  mormînt! 


I 


XIX 

V  î  N  T  U  L 


\7întul  e  copil  sburcialnic  fărS  milă,  nici   mustrare, 

Care  'mpinge  'n  rea  furtună  toate  vasele  pe  mare, 
Şi,  ca  lupul  după  turme,  se  alungă  după  norî, 
Şi  doboară  stejarî  falnici   şi  desfoae  blânde  fîorî. 


Vîntul  fură  o  scântee  şi  'n  cire(^î  el  o  aruncă, 
Privind  cum  se  perde  rodul  unuî  an  întreg  de  muncă, 
Apoî  merge  la  copile  ce  culeg  laur  de  in 
Şi  ri(^end  le  despletesce  dismîerdând  albul  lor  sin, 

46001.  —  Alecsandri.  —  Foesii.  II.  10 


146  VÎNTUL 

In  tus-patru  părţi  a  lumeî  turbat  vîntul  se  tot  duce, 
Ca  păgânul  pe  mormînturî  resturnând  creştina  cruce, 
Şi  de-a  morţilor  blastemuri  alungat  fuge  nebun 
Pintre  tufe  'nţepătoare  şi  nuele  de  alun. 

Ear  când  el  se  'ntoarceîn  codri,  mama  luî  ce-1  tot  bocesce 
pile  'ntregî  îl  scaldă  'n  lapte  şi  de  răni  îl  lecuesce... 
«Nu  maî  plânge,  măîculiţă  !  ^ice  el,  aşa  cum  sînt, 
«Când  sărut  ochii  lor  veseli,  se  dau  fetele  în  vîntl» 


XX 

STELELE 


"r>e  a  cerului  câmpie  cu  florf  lucii  s^menată 
Noaptea  vine  pe  furiş 

Şi  cu-o  secere  de  aur  de  la  lună  'mprumutată 
Face-un  stelnic  seceriş. 


Ear  când  soarele  apare,  vede  cerulgol  de  stele 

Şi  întreabă  întristat : 
—  «Unde-s  ochii  de  lumină,  unde  sînt  fiicele  mele, 

«Pe  ce  plaiu  s'au  exilat!» 


148 STELELE 

—  «Mulţi  ochi  mândri  de  pin  ceruri  strălucesc  pe-a  mele 
Luf,  păunul  a  respuns;  [penel» 

«Dar  luceferii  se  află  la  Românce  pe  sub  gene, 
«Unde  noaptea  s'au  ascuns.» 


De-atuncî  fete  şi  neveste  se  feresc,  se  tem  de  soare 

Şi  cobor  genele  lor, 
Căci  ades  le  fură  ochiî  ş'a  lor  inimi"  Iubitoare 

Soarele  înşelător. 


i 


XXI 

DOUE  SUFLETE 


lA'Kie  suflete  amice  de  copile  pămîntene 

Se'ntîlnesc  în  steaua  lunif,  se  privesc  diîoi  prin  gene, 
Apof  stau  într'o  uîinire,   una  alteia  zimbind, 
Şi   'mpreună  îşî  îeu  sborul,  prin  senin  călătorind. 


—  ':Tu  eştî,  dulce  surioară?  (;Jice  una  cu  mirare, 
«Tu,  regirîa  frumuseţii,  tu,  altar  de  închinare! 
«Pe  pămînt  de-abîa  în  floare,  cum  se  face  de-aî  murit  ?> 
Ceea-laltă,. versând  lacrimî,  îî  respunde:    sAm  îubitl» 


150  DOUE   SUFLETE 


—  «Aî  iubit!.,   aî  trecut  raiul!.,  aî  simţit  în  primăvară 
:Acea  flacără  cerească  dulce  mult  şi  mult  amară! 
:Aî  îubit !..   şi  tu  din  vieaţă  aî  putut,  aî  vrut  să  sborî!. 
Unde,  unde-ţî  sînt  remase  virginalele  comori?» 


—  «Am  lăsat  glasul  meii  dulce  unei  dulci  privighitoare ; 
Ochiî,  murelor  din  codri;  perul,  falnicului  soare; 
Sinul  unuî  crin  veratic  ;  gura,  unui  trandafir, 
sŞi  pâmîntuluî  in  jale  al  meii  gingaş  suvenir!» 


XXII 

OMUL  SINGURATIC 


/^ălăreţul  tiner,  singur  pe-asta  lume, 

Işî  îndeamnă  calul  inundat  de  spume. 
Eî  de  mult  pe  cale  past  rătăcind ! 
Calul  suflă,  omul  cântă  haulind: 


«Trec  prin  luncă,  lunca-mî  cjice  : 
«Singur  tu  ce  caţî  pe-aice? 
«Vestea-mî  spuse  c'aî  găsit 
«Sorioară  de  Iubit. 


152  OMUL   SINGURATIC 


«Unde-ţî  este  sorioara 
«Ca  să  î  farmec  inimioara 
«Cu  parfumurî  şi  cântarî, 
«Cu-ale  umbrei  desfătări?» 


Călăreţu  'n  sinul  luncei'  umbritoare 
Simteo  mîngăere  dulcealinătoare, 
Dar  curind  el  trece  câmpul  de  mohor. 
Calul  geme,   omul  cântă  plin  de  dor  : 


«Trec  pe  câmp,  câmpia-mî  (^ice 
«Singur  tu  ce  caţî  pe-aîce  ? 
«Pentru  scumpul  teu  odor 
«Am  întins  verde  covor, 
«Şî-am  pus  floare  lângă  floare 
«Pentru  albele-î  picioare, 
«Şl-am  pus  rouă  dulce  'n  flori 
«Pentru  blânc^iî  ochişori.» 


Călăreţu  'n  zare  trist  se  adîncesce. 
Şi   pustiul  lumeî  impregTuru-î  cresce. 
Paseri  cobitoare  trec  sub  cer  .'^burând, 
Calul  cade,  omul  cântă  suspinând : 


OMUL  SINGURATIC  153 


«Astfel  lumea  'ntreagă-mî  c^ice: 
«Singur  tu  ce  caţî  pe-aice  ? 
« Vîeaţa  fuge!  nu  jălescî 
♦  Singurel  să  pătimescî? 
« Doue  aripi  sorioare 
«Se  înalţă  pân'  la  soare, 
«Doue  inimî  merg  in  sbor 
■Pân'  la  raiu  încântător!» 


Călăreţul  jalnic  e  perdut  în  noapte 
Pintre  reci  morminte  cu  fioroase  şoapte. 
O  fantasmă  albă  trece  lunecând, 
Calul  moare!  omul  aude  picând: 


-Nemernic  este  omul  ce  n'a    ntâlnit  pe  cale 
O  gingaşă  păreche  in  cursul  vîeţiî  sale  1 

«Pe  inima  luî  seaca,   ruină  părăsită, 
Paingănul  urzesce  o  pânză  încâlcită 
Prin  care  nu  resbate  nici   o  simţire  bună... 
Ca  racla  ce-î  deşartă,  lăuntrul  ei  răsună  ! 


Călăreţul  plânge,  se  înfiorează, 

Glasul  cel  din  umbră  lânced,  trist,  urmează 


154  OMUL   SINGURATIC 

«In  groapa  ce-1  ascunde  e  mort  de  doue  orî 
«Acel  ce-î  dat  uîtăreî  de-aî  lumeî  trecătorîl 
«In  vîeaţă  a  fost  singur  şi  singur  după  vTeaţâ, 
«Perdut  pe  vecînicie  în  umbra  ce-1  îngheaţă. 
«Ah  1  el  va  fi,  când  morţii  eşi-vor  din  mormînt, 
«Străin  pe  ceea  lume,  străin  ca  pe  pămînt!» 


Tristul  singuratic  moare   'n  jale-amară. 
Lângă  el  suspină  buhna  solitară, 
Ear  fantasma  albă  pere  şovăind 
Prin  albastre  flăcări  care  sbor  lucind. 


xxin 
MĂRGĂRI XT A  DIX  MUNCEL 


^Y^ama  pentru-a  eî  copil  are  scumpe  dismîerdărî. 

Are  inimă  cu  ochT,   are  ochi   cu  sărutări. 
Plânsul  lui  e  plânsul  eî;  or  ce-1  doare  pe  ea  doare, 
Ea  trăesc^  pentru  el ;  când  el  moare  şi  ea  moare ! 


Mărgărinta  din  Muncel  născu  mândru  pruncuşor 
Ce  muri  pe  sinul  eî  legănat  cu  mare  dor. 
Ea  îl  duse  la  mormînt,  lângă  inima-î  de  gheaţă 
Legănându-1  ne  'ncetat  ca  şi  când  ar  fi  in  vîeaţă. 


X56  MĂRGĂRINTA   DIN  MUNCEL 


Apoi  merse  la  bordeiu  de  pustiu  amar  cuprins. 
Leagănul  era  deşert,  soarele  'n  cer  era  stins! 
Apoi  puse  a  striga  pe  câmpii  şi  ^i  şi  noapte  : 
«Vină,  dragă  copilaş,  vin'  la  mama  să  sugî  lapte!..» 


Mama  fără  de  copil  nu  mai  are  dismîerdărî, 

N'are  inimă  cu  ochi,  n'are  ochi  cu  sărutări!.. 

A  doua  ^i,  despre  zorî,  pe-un  mormînt  ea    fu    găsită, 

Peptul  gol,  trupul  recit,  ţiţa-î  de  mormînt  lipită  ! 


i 


i 


XXIV 

ŞTEFAN  VODĂ  ŞI  CODRUL 


BALADA 


Otefan  Vodă  rătăcit 

Intră  'n  codru  înfruiK^it, 
Codru-î  ^ice:   «Domn  viteaz  ! 
«Ce-ţî  curg  lacrimi"  pe  obraz?» 
—  tAh  !   îmî  plâng  ostaşii   meî 
î  Morţi,  luptând  ca  nişte  zmeî!» 
Codrul  (^ice  :   «Dragul  meu, 
«încetează  plânsul  teu, 
<Căcî  din  brac^iî  meî  trufaşi 
«Face-ţî-oîu  voinici  ostaşi 


158  ŞTEFAN  VODĂ  ŞI  CODRUL 

«Ca  să  scapi  bîata  moşie 
«De  păgâni  şi  de  urgie.» 
—  «Fă!»   respunde  mult  voios 
Donmul  mândru  inimos. 


Codrul  puse  a  vui, 
Brac^iî  a-şî  însufleţi, 
Pe  stejari  a  mi-î  trezi. 
Ear  copacii  mari  şi  mici 
Se  făceau  ostaşi  voTnicf, 
Şi  spre  Domn  înaintau 
Şi  din  gură  cuvîntau : 
«Să  trăescî,  Măria  ta! 
«Haî  la  luptă,  haî  Ştefane; 
«Dune  'n  oardele  duşmane!» 


Ştefan  Vodă  înveselîâ 
Şi  la  luptă  purcedeâ 
Peste  munte  şi   muncel 
Cu  tot  codrul  după  el. 
Vaî  de  Ungurul  semeţ 
Ce  luptă  c'un  brăduleţ ! 
Vaî  de  Leah,  vaî  de  Tătar 
Ce  luptau  cu  un  stejar  ! 


XXV 

ŞTEFAN  ŞI  DUNĂREA 

BAI,ADĂ 


—  «rVunăre!  ce  plângi  tu  oare?» 

—  «       Plâng  o  floare  de  sub  soare 
«Ce  din  sinu-mi  a  răpit 
«Ştefan  Vodă  cei  cumplit! 


1» 


Pe  cel  ţerm  bătut  de  valurî, 
Sus  pe  zare,  sus  pe  maluri, 
Sînt  trer  cete  de  o-;tenr, 
Turcr,  Tâtarî  şi  Moldoveni. 


160  STtFAN    Şr   DUNĂREA 

Una-Î  ceata  Hanului, 
Una-î  a  SultanuluT, 
Una-Î  a  Ştefanului! 
Ear  în  câmpul  cel  turcesc 
Miî  de  săbii  zinghepesc ; 
Ear  în  câmpul  tătăresc 
Miî  de  arce  săgeţesc; 
Ear  în  cel  moldovenesc 
Doî  luceferî  strălucesc : 
Ştefan  Vodă  cel  frumos 
Ş'o  copilă,  chip  duîos. 


Fata  plânge,  fata  c^ice: 

—  «Lasăme  să  fug  de  aice, 
«O  !  Ştefane,  scumpul  meu!» 
Domnul  t^ice :    «Nu!  nu  vreu, 
«Nu  pre  sfmtul  Dumnec^eu! 

*  Cămî  eştî  dulce  la  privit 
«Şi  maî  dulce  la  iubit, 
«Ca  lumina  soareluî 
«La  lupta  viteazuluî. » 

—  «De-ţî  sînt  dragă,  de-s   frumoasă, 
«lea-me,  Doamne,  orî  nie  lasă.» 

—  «Bat  de-a  fi  să  lupt  pe  dată 
«Chîar  cu  Dunărea  turbată, 


ŞTEFAN   ŞI   DUNĂREA  161 


«Nu  te  las  nicî  chîar  de-un  pas, 
«Nici  chTar  morţiî  nu  te  las.» 
—  «Apoî  dar  remâî  cu  bine, 
«Că  tu  nai  parte  de  mine!> 
Fata  ^ice  şi  s'aruncă 
Iute  'n  Dunărea  adâncă ! 


Valurile  clocotesc, 
Pe  copilă-o  'nvăluesc 
Ş'o  asvîrl  din  val  în  val 
Depărtând-o  de  la  mal. 


Turcii  stau  încremeniţi, 
Moldoveniî  impetriţî 
Şi  Tătarii  înlemniţT. 
Stau  şi  uliî  în  sburare, 
Stau  şi  caii  'n  alergare, 
Stă  şi  soarele  'n   mirare 


Căci  de-odată  ce  se  vede? 
Cine  'n  valuri'  se  râpede? 
Domnul  Ştefan  cel  vestit, 
Domnul  cel  nebiruit ! 

46001.  —  Alecsandri.—Poesiî.  II.  U 


jg2  STKFAN    ŞI   DUNĂREA 


El  s'asvirle  nebunesce 
Şi  înoată  voînicesce. 
Taîe-o  brazdă,  taie  noue, 
Taie  Dunărea  în  doue. 
Şi  pe  fată  mî  o  ajunge 
Şi  la  pept  cu  foc  o  strînge 
Şi  se  'ntoarce  fericit 
Sus  pe  malul  înflorit. 


XXVI 


PUNGULIŢA 

DEDICATĂ   UNUI   SGÂRCIT 


«/^  !  punguliţă  dalbă 

*  Cu  dragoste   'mpletită 
«De-o  mână  mică,  albă 

♦  Şi  mie  mult  iubită! 


«Minune  drăgălaşă 
<'Ce  'ncânţî  a  mea  privire 
«Tu  care-aî  fost  părtaşă 
«La  taînica-î  gândire. 


164 PUNGULIŢA 

«Fiî  un  isvor  de  bine 
«Sermanilor  din  lume, 
*  Ca  toţi  să  se  închine 
«La  dulcele  eî  nume. 

«Fiî,  pungă  adorată, 

« O  amintire  vie 

«De  (^iua  neuitată, 

«Când  te-a  trimis  Ea  mie!» 

Aşa  ^iceâ  'n  estazu-î 
Un  tîner  cu  iubire. 
Şi  lacrimi  pe  obrazu-î 
Curgeau  de  fericire; 

Dar  corbul  cel  prădalnic, 
Timpit  de  bătrîneţă 
Rosti:   «Nebun  şi  jalnic 
«E  emu  'n  tinereţăl 

«Şi  mintea-î  e  căc^Jută 
«In  grea  şi  tristă  boală! 
«Sermanul  el  sărută 
«O  punguliţă...  goală!» 

1852 


XXVII 

PE  ALBUMUL  PRINCESEI  AGLAE  ROSETTI 


DORUL     MAMEI 

Oburat-aî  între  îngeri 

O !  copilaş  iubit, 
Şi  m'aî  lăsat  în  plângeri 
Cu  dor  nemărginit. 


De-atuncî  în  flori,  în  stele, 
In  tot  ce-î  luminos, 
Prin  lacrimile  mele 
Ved  chipul  teu  frumos. 


166  DORUL  MAMEI 


De-atuncî  pe  lângă  mine 
Te  simt  ades  sburând, 
Şi  doru-mî  după  tine 
Aleargă  suspinând. 

Tu  rătăcescî  prin  lume 
Cotând  neîncetat 
Iubirea  uneî  mume 

Ş'un  dulce  sărutat. 

Ca  tine  'n  rătăcire, 
De  când   eu  te-am  perdut, 
Te-aştept  cu-a  mea  Iubire 
Ca  să  te  maî  sărut. 

Ah!  sborî,  ah!  fugî,  ah!  vină 
De  lângă  Dumne(^eu, 
Cu- a  ta  zimbire  lină 
Să  'mpacî  sufletul  meii, 

Căci  m'aî  lăsat  în  plângeri 
Cu  sufletul  cernit, 
Sburând  tu  pintre  îngeri, 
O  !  copilaş  iubit  I 

Caiuţi,  1866. 


XX  vm 
PE  ALBUMUL  DOMNIŞOAREI  MĂRIA  DOCAN 


/"T^iţulică,  duice  floare, 

Vai  de  mine!   ce  am  aflat? 
O  albină-otrăvitoare 
De  guriţă  te-a   muşcit? 


Şi  cu  boală  dureroasă 
Tu,  drăguţă,  te-ai  luptat, 
Şi  din  faţa  ta  voioasă 
Rozele  s'aiî  scuturat? 


168 DOMNIŞOAREI   MARIA  DOCAN 

Ard'o  focul  de  albină 
Ce  ve<^endu-te-a  gândit, 
Că  se  află  'ntr'o  grădină 
Şi  de  tine  s'a  lipit! 


Dar  n'aî  grijă,  Măriucă  1 
Viespea  crudă  va  peri, 
Ear  tu  lâng'a  ta  mămucă 
Lesne  veî  reînflori. 

Primăvara  nu-î  departe 
Cu  plăcutele-î  comori; 
In  curînd  a  să  aî  parte 
De-ale  tale  dulci  surori. 


Pe-a  ta  faţă  zimbitoare, 
Pe  sub  ochi-ţî  drăgălaşi 
Resări-vor  lăcrimioare 
Şi  voîoşî  trandafiraşî. 


Ear  de  vrei  să  n'aî  mâhnire 
Şi  să  scapi  de  orî   ce    chin, 
Te  lipesce  cu  iubire 
De-al  mămucăî  dulce  sin; 


DOMNIŞOAREI   MARIA  DOCAN  169 


Căci  în  lume  prunc  şi  floare 
Au  un  înger  protector: 
Floricelele  au  soare, 
Pruncii  au  mame  cu  (ior! 


XXIX 

PE  ALBUMUL  DOMNIŞOAREI  A.  JORA 


Z^râ  în  tristă  singurătate 

Privind  ometul  că^ut  din  norî. 
Earna  cu-a  sale  mâni  îngheţate 
Lipîâ  de  geamurî  albele  î  flori; 
Şi  eu  în  timpul  cel  de  ninsoare 
Sub  cerul  negru,    plin  de  furtunî, 
Visam  la  paseri  veselitoare, 
L'a  primăvereî  scumpe  minunî. 
Visam  l'acele  ţerî  depărtate, 
Pe  unde  fost-am  eu  călător, 


DOMNIŞOAREI   A-   JORA  171 


Ţermurî  frumoase  şi  neuîtate 
De  poesie  şi  de  amor. 
Un  dulce  oaspe  veni  atunce, 
Un  dulce,  gingaş,  frumos  portret 
Trimis  de  tine  ca  sâ-mî  arunce 
Flori  de  lumină,  florf  de  poet. 
El  îmî  aduse  a  ta  gândire. 
Dorul  teu  june  şi  virginal, 
Care-mî  şoptiră  cu  'nduîoşire 
De-al  poesieî  plaiii  ideal. 
Atunci  natura  încântătoare 
Undi  pe  buze-ţî  blânde  zimbirî, 
Şi  'n  ochi-ţî  veseli  un  dulce  soare, 
Şi  pe-a  ta  faţă  vii'  trandafiri. 
Ear  eu,  ferice  şi  'n  admirare. 
Gândind  la  tine,  am  ^is  cu  dor  : 
«O!  tinereţă  !  cine  te  are, 
«Are  un  farmec  învingător!» 


XXX 

PE  ALBUMUL  DOMNIŞOARELOR  FLORESCU 


Tntr'o  (ji  veselitoare 

Voî,  plăcute  surioare, 
De  la  raiu  v'aţî  coborît. 
La  fereasta-mî  luminoasa, 
Flori  din  lumea  graţioasa, 
Zimbind  dulce  v'aţî  ivit. 


DOMNIŞOARELOR  FLOBESCU 173 

Eram  trist,   în  suferire, 
Dar  la  dulcea  ve  privire 
S'au  şters  orî  ce  negri  norî. 
O!  minuni  a  primăvereî! 
Prin  VOI  chiar  spinii   durereî 
Se  acopere  cu  flori. 


Bucurcicî,  1868,  Iunie. 


XXXI 

PE  ALBUMUL  D-NEÎ  Z. 


Oînt  oare  de  jale  fără  mărginire, 

Când  sufletul  simte  dor  de  pribegire 


Ş'ar  vrea  ca  să  treacă  de-al  lumeî  hotar, 
Scuturând  din  aripi  al  vîeţiî  amar. 


Dar  sînt  şi  pe  lume  oare  fericite 
Atât  de  frumoase  şi  'ndumnecjeite, 


PE   ALBUMUL   D-NEI   Z-  "  175 


Cât  îngerii  însuşî  din  cer  se  cobor 
Şi  daii  pentru  ele  nemurirea  lor. 


Tu,  a  ţeriî  mele  fiîcă  mult  iubită, 
Mamă  cu  durere,  inimă  cernită ! 


Ahl  din  a  mea  ţeară  de  ce  vreî  să  sborî 
Ca  floarea  din  câmpurî,  ca  rouă  din  flori? 

Sciu  bine  că  cerul  te  'ndeamnâ  in  taînă 
S'aninî  pe-aî  tef  umerî  albastra  luî  haînă. 

Sciu  că  suveniru-î  dulce  ţii  senin 
Nasce-ades  în  peptu-ţî  un  amar  suspin, 

Căci  el  te  îngână  ^^i  (^iua  şi  noapte 
Cu-ademenirî  scumpe,  cu  duioase  şoapte, 

Şi-ţî  arată  'n  stele,  ca  să  sborî  la  eî, 
Doî  copilaşi  gingaşi,  doi  albî  îngereî... 


Cerul  n'are  milă!...  el  în  veci  răpesce 
Tot  ce  'n  vîeaţa  noastră  ne  înveselesce, 


176  PE   ALBUMUL   D-NEI   Z. 


Visuri,  tinereţe,  flori  şi  copilaşî, 
Aî  inimeî  noastre  oaspeţi  drăgălaşi. 


Astfel  te  atrage  acum  şi  pe  tine 
Spre  a  sale  plaiuri  cu  cerescî  lumina, 


Unde  se  înalţă  tot  ce  pre  pămînt 

E  maî  scump,  maî  gingaş,  maî  frumos,  maî  sfînt! 


Dar  când  te  atinge  negrul  vînt  de  jale 
N'aucjî  tot  odată  glasul  ţeriî  tale, 


Acel  glas  cu  lacrimi  ce-ţî  (^ice  uimit 
«Fiica  mea  aleasă,  ol  suflet  iubit! 


«Patria  cerească  este  o  minune 
«Ce  ochii  răpesce  şi  mintea  repune 

«Prin  a  sale  raîurî  pline  de  'ncântărî 
«Unde  copilaşii  rîd  în  dismierdărî, 

«Nu  e  destul  însă  că  î-ai  dat  doî  îngeri?... 
«Ahl  n'ascultă  glasul  nopţilor  de  plângeri; 


PE   ALBUMUL   DNEI   Z.  177 


Căci  şi  eu  ani  raîurî,  şi  eu  te  iubesc, 
Şi  eu  pentru  tine  vreu  să  înfloresc; 


«Tu  să  fiî  în  sinu-mî  atât  de  ferice, 
«Dor  să  nu-ţî  maî  vie  de-a  sburâ  de-aice. 


1856. 


46001.  —  AUcsandri.  —  Foisii.  II.  12 


XXXII 

PE  ALBUMUL  UNEI  COPILITE  PARI5IAXE 


/^opiliţă  albăl  este  'n  lume-o  ţeară 
Dulce  şi  frumoasă  ca  o  primăvară. 


Acolo  sînt  paserî,  acolo  sînt  flori 
Şi  copil  ca  tine  dulcî,  mângăitorî. 


Dar  acuma  floarea  zace  la  pămînt 
Paserea  sburat-a  ş'a  perit  în  vint, 


UNEl   COPILITE   PARISIAXE  179 


Şi  văzduhul  geme  de  un   lung  suspin, 
Şi  copilul  plânge  pe  al  mamei  sin, 


Căci  un  duşman  aprig,  o  cumplită  feară 
A  trecut  hotarul  ş'a  intrat  in  ţeară  1  .. 


Tu,  copilă  albă,  suflet  îngeresc! 
Pentru  noî  te  roagă  Domnului  ceresc, 

Şi  sermana  ţeară  de-a  fi  ear  ferice, 
Inimile  noastre  pentru  tine-or  (^ice: 


«Pe-ale  vieţei  unde  să  plutescf  uşor 
«Ca  o  floare  vie  pe  un  lin  isvor. 


«Steaua  fericire!  pe-a  ta  frunte  albă 
«Să  reverse  raze  împletite  în  salbă!» 


Paris,  1848. 


XXXIII 

PE  ALBUMUL  D-reî  X. 


■^u  ce  de  mine  mult  departe 
^       Dorescî,  nerăbdătoare, 
Să  scriu  pe-a  ta  frumoasă  carte 
O  strofă  'ncântătoare, 


Fiinţă  albă,  serafie, 

Copilă  graţioasă! 

Am  pentru  tine-o  poesie 

Ca  tine  de  frumoasă  ; 


PE   ALBLMCJL   D-BEI   X.  181 


Dar  ca  s'o  scriu  aş  vrea  o  pană 
Din  aripa-ţî  divină, 

Ş'o  rază  vie,  diafană 

Din  alba  ta  luminS. 


Cu  acea  rază  mult  iubită 

Mî-aş  face-un  dulce  soare 

Ce'n  vfeaţa  mea  re'ntinerită 
Ar  arde  cu  splendoare. 

Cu  pana  ta  din  aripîoară 
Aş  scrie  cA  tu  eşti 

O  Mărioară-Florioară 

Din  lumile  ceresc!.. 


Prin  armonii  duioase  aş  spune 
La  roze  şi  la  stele 

Că  eşti   o  gingaşă  minune 
Maî  scumpă  decât  ele. 


Şi  închinat  1.^  al  teii   nume 
Al   teu  poet  ferice 

Prin  visuri  dulci  in  altă  lume 
S'ar  înălţa  d'aice. 


182  PE   ALBUMUL,  D-REI  X. 

M'aş  duce  'n  sferele  senine 
Lipit  de  sinul  teu, 

Şi  te-aş  purta  voTos  cu  mine 
In  vecî  pe  sinul  meu, 


Şi  de  amor  şi  de  plăcere, 

De-a  noastre  desfătări, 

Aş  anima  acele  sfere 

Cu  falnice  cântărî!.. 


Dar  ce  c^ic?  Unde  me  răpesce 

Avîntul  poesieî? 
In  care  plaiuri  ratăcesce 

Aripa  fantazieî? 


Uît  că  tu  eştî  în  primăvară, 
Pe  ţermurî  înflorite, 

Ear  eii  plecat  sînt  cătră  seară 
Pe  câmpuri  vestec^ite ! 

Tu  cânţi  în  razele  de  soare, 
In  a  juniei  horurî ; 

Eu  cânt  în  umbra  'ntristătoare 
In  valea  cea  de  doruri; 


PE   ALBUMUL   DREI   X.  183 


Tu  (^icî  :   «Ferice-Î  de-a  fi  jună 
«Frumoasă  şi  îubită, 

€  Purtând  pe   frunte  o  cunună 
«Cu  roze  împletită!» 

Eu  (^ic,    privind  cu  'nduîoşire 

La  faţa  ta  divină  : 
cAh  !  trist  e  omu  'n  pribegire 

«Când  lumea-T  de  flori  plină! 

«Trist  e  deşertul  ce  se  'ntinde 
«Pe  sub  amurgul  vieţii, 

«Când  ve^î  cum  soarele  s'aprinde 
«In  faptul  tinereţii! 

«Amar  e  de-a  privi  în  zare 
«Un  sbor  de  năluciri 

«Ce  fuge,  fuge  'n  deportare 
«Cu  tainice  zimbirî : 


«Fantasme  albe,  de  iubire. 

«Care  dispar   'n  vînt, 
«Lăsându  ne  în  părăsire 

«Plecaţi  pe  un  mormînt!: 


XXXIV 

STROFE  DESPARECHIATE 


T  n  pulberea  dusă  de  vînturî 

Sub  paşii   noştri  călătorî, 
Câtă-î  luată  de  pe  florî 
Şi  câtă,  vaî !  de  pe    mormînturî 
Voi  ce  purtaţi  cupa  la  gură, 
Ah!  deşertaţi  cupa  deplin... 
A  morţilor  cenuşă  sură 
Presară-ades  dulcele  vin! 


STROFE   DESPĂRECHIATE  185 


înger  că^ut  înfipt-aî  piciorul  teu  în  tină, 
Mişcând  din  vreme  'n  vreme  aripele    n  lumină. 
Putea-vei  scăpa  oare  din  glodul  ce  te-a  prins  ? 
Vaî !  chiar  pe  a  ta  aripă  noroîul  s'a  întins! 

III 

Privind  fără    nectare  prostia  omenească, 
De  lung  urît  cuprinsă,  Eternitatea  cască ! 


Din  crinul  palid  ce  cade,  moare. 
Alt  crin   resare  viu  pre   pămînt. 
Tu,  copilită,  aî   murit  floare 
Ş'aî  sburat,  înger,  de  pe  mormînt. 


Când  ochiul  se  deschide  în  faptul  dimineţii', 
Cu  razele  luminii  unesce  pe-ale  vîeţiî. 
Şi   cerul  şi  pămîntul  în  el  se  întîlnesc 
Şi'ii  dulce  oglindire  voîos  se  înfrăţesc. 


Te-aî  dus  în   raiul   cu  dulci   lumine. 
Dar  nu  eştî   moartă  tu  pentru  mine  ! 


186  STROFE   DESPĂEECHIATE 

Eu  jumătate  sînt  în  mormînt, 
Tu  jumătate  eşti  pe  pămînt! 

V  I 


Sculptor  cu  mâna  aspră!    Acel  care   'n  urgie 
Sculptează  Libertatea  în   formă  de  sclavie, 
Ca  trist  fior  de  moarte  se  strecură  prin  lume 
Şi  chiar  mormîntul   rece  respinge  al  seu   nume. 

vm 

Măreţul  Rege,   mândru  de  sceptrul  seu   puternic 
Ce  apasă  fruntea  goală  poporului   nemernic, 
Se  crede  de-opotrivă  cu  însuşi  Dumnezeu ! 
Un  singur  om  pe  lume  înfruntă  visul  seii, 
picându  î :   «Tu  aî  sceptrul  cu  care  săpî  pămîntul, 
«Eu,  cioclu,  am  lopata  cu   care-ţî  sap   mormîntul  !» 


NOTE 


J 


NOTE 

PASTELURI 

VI.   Sania.   (Pag.    15). 

Eafo  gingaşe  vilodiţă  cu  şirag  de  mărţişori...  (Pag.  16). 

Numele  de  marţijorî  este  dat  crengilor  de  lozie  îmbobocită  cu 
mugurî  argintit.  Românii  le  culeg  şi  le  anină  în  casele  lor  ca  un  semn 
îubit  de    primăvară,  în  (^iua  de  Florii. 


VIII.  La  gura  sobei.   (Pag    19). 

Omer  a  compus  lliada  şi  Odisea  din  tradiţii  şi  poate  chYar  din 
fragmente  de  poeme  poporale.  Ariosto  a  scris  fantastica  epopee  Or- 
lando  de  pe  legendele  cavalerescî  respândite  în  Italia  şi  ilustrate  prin 
imaginaţia  poporului  iubitor  de  minunî. 

Poporul  dar  este  isvorul  celor  maî  poetice  creaţiY,  celor  mat  ne- 
peritoare  opere;  şi  poeţii  marî,  carii  apar  ca  nisce  rarî  meteori,  nu 
sînt  decât  revelatorii  maeştri  a  poesiei  popoarelor  concentrata  în  si- 
nul lor. 

Poveştile  noastre  represintă  o  comoară  atât  de  bogată  în  iscodiri 
ingenioase^  în  imaginî  feerice,  în  florY  de  graţioasă  poesie,  că  de  s'ar 
nasce  în  România  un  nou  Ariosto,  el  ar  compune  un  poem  de  aceeaşî 
valoare  nepreţuită  ca  poemul  lut  Orlando. 


190  NOTE 


In  ele  găsim  o  limba  armonioasa  şi  perioade  întregi  versificate,  în 
cât  lesne  s'ar  putea  crede  că  poveştile  ar  fi  poeme  antice  prozaite  cu 
timpul.  In  ele  aflam  producerile  unut  geniu  •  fecund  şi  original,  pre- 
cum :  FeţY-frumoşt  cu  perul  de  aur,  fete  de  împera^î  atât  de  frumoase 
ca  par  a  fi  rupte  din  soare,  cai  năsdravani  ce  sboară  în  naltul  ceruluî, 
şerpi  cu  solziî  de  aur  carii  au  cuiburi  pline  de  petre  scumpe,  cerbî 
carii  duc  între  coarne  leagăn  de  zine,  paserî  maestre  cu  graiii  ome- 
nesc, pajurt  ce  locuesc  în  fundul  pămîntuluî,  în  lumea  neagră,  mere 
de  aur  cari  se  prefac  în  palaturt  împerătesct,  furci  de  argint  carî 
torc  singure,  podurt  de  oţel,  copaci  cu  poame  de  rubin  şi  de  sma- 
rald, etc,  etc. 

In  ele  maî  înlîlnim  fiinţî  fantastice  cari  ne-aii  sperieat  în  copilă- 
ria noastră;  Balauri,  zmet^  urieşî  ca  Sfarmă-peatră  şi  ca  Strîmbă-lemne, 
câni  cu  dinţi  de  criţă...  etc.  In  ele  mai  găsim  zeii  Păgânismuluî  sub 
figuri  de  sfinte  creştine  :  sfînta  Mercure,  sfînta  Joe,  sfînta  Vinere,  şi 
pe  mult  frumoasa  Ileana  Cosinzana,  imaginea  cea  mai  graţioasă  ce  a 
eşit  din  inima  poporulut  român. 

Şi  dacă  vom  studia  poveştile  noastre  cu  luare  aminte,  dacă  le  vom 
compara  cu  unele  periode  din  poemul  Orlando,  vom  descoperi  în  cu- 
prinsul lor  diverse  tablouiî,  scene  şi  chiar  eroi  şi  eroine  carî  figurează 
sub  alte  denumirt  în  opera  luî  Ariosto. 


X.  Sfîrşitul  ernei.    (Pag.   24). 

Saîl  dus  filele  Babei  şi  nopţile  vegherii. 

Românul  caracterisează  sub  forme  poetice  sau  glumeţe  toate  va- 
riaţiile timpului.  Astfel  îî  place  a  numi  (,lilele  Babeî,  (filele  cele  dintîî 
a  luneî  luî  Mart  (Gibotilees  de  MursJ,  pretin^end  că  ele  sînt  nesufe- 
rite, ca  o  babă  care  se  ceartă  necontenit,  şi  plânge,  se  bocesce  şi  nu 
lasă  pe  nime  în  pace.  Ins"i  adevărata  denumire  de  ijlilele  Babeî  e  ba- 
sată  pe    serbătoarea   Dochieî  (baba  Dochia),    ce  cade  la    începutul    luî 


KOTE  191 


Mart.  Acele  (.lile  sînt  urmate  de  (.lilele  cocostîrculuî,  a  mlfeilor,  a  cîo 
cârlieT,  a  rondunelelor,  etc,  cari  prevestesc  reîntoarcerea  în  ţară  a  pa- 
serilor pribegite  de  cu  toainmi,  şi  epoca  nasceriî  mTeilor. 


XIII.  Noaptea.    ,'I'ag.  30). 

E  vr'o  tabără  de  care  sa  ii  un  rond  de  tricolid? 

Tricoliciî  fac  parte  din  lumea  fantastică  a  strigoilor,  a  moroilor, 
a  vîrcolacilor  (vîrcoIicT),  a  sburătorilor,  etc.  carY  apar  în  basmele  şi  în 
superstiţiile  poporale. 


XX.   Rodica.   (Pag.  45) 

A  eşi  cu  plin  dinaintea  unui    călător  sau    muncitor  este   un  semn 
de  bun  augur.  (Tradiţie  poporală). 


XXIV.  Concertul  în  luncă.  (Pag.   54). 
LuminăreU  'n  floare  sînt  florile  numite  ;  Luminărica  Domnuluî. 


XXVI.   Puntea.  (Pag.  60). 
Ce-i  scăldată  în  năvalnic  şi  ';/  sin  poartă  odoleană. 

Fetele  de  la  ţeară  îşî  fac  scăldâtoare  de  năvalnic  (Pteris)  şi 
poartă  pe  ele  florî  de  odoleană  (valeriana),  pentru  ca  să  devie  maî 
atrăgătoare. 


XXXIV.   Linda  Raîa.   (Pag.  76). 

Fiica  celui  de  pe  umă  rege  arab,    Boabdil,    care  a  stăpânit     Gre 
nada. 


192__ NOTB 

Şz  Maurii  din    Vega... 

Vega  e  câmpia  mănoasă  ce  se  întinde  sub  zidurile  Grenadei. 

XXXV.   Calea  Robilor.   (Pag.   78). 
Românii  dau  nume  de  Calea  robilor    acelei    aglomerări    de    stele, 
care   formează  pe  faţa  cerului  un  soiîi  de  rîii    luminos...    Cvoie    lactee). 
Pe  timpul  năvălirii  Tătarilor,  robii  cant  scăpau  din  manile    lor  se    în- 
torceau la  Moldova,  luându-se  pe  direcţia  acelui  fenomen  ceresc. 

XXXVI.  Buchet.    (Pag.   80). 

Vinteş,   Graur. 

Nume  de  caî  din  poveşti. 


XXXVII.   Mandarinul.  (Pag.  83). 

Care  'n  virf  e  'vipodobită  c'un  bumb  galbin  de  cristal. 

Bumbii  de  cristal,    prin    diversele  lor    colori,    desemnă    rangurile 
Mandarinilor.   Coloarea  galbenă  e  cea  maî  distinsă. 

Plin  de  monştri  albi  de  fildeş  şi  de  jaduri  preţioşY. 

Jadul  e  o  peatră  foarte  scumpă  şi  apreţuită  de  ChinezY. 

Turnuri  nalte  şi  pagode  unde  cântă  vechiul  bonz. 

Bonz  e  preot  chinez. 

De  resunetid  metalic  al   Tamtamuluî  de  bronz. 

Instrument  de  meial  în  formă  rotundă,  care  produce  un  sunet  pre 
lungit  când  e  lovit,   şi  care  servă  la  ceremoniile  religioase. 


i 


yoTE 193 

Eat'o  joncă  aurită  pe  albastrul  apei  line. 
Joncă  e  corabie  chineză  de  o  formă  bizară. 
Car  VOI  s'o  mai  oprească  pintre  arborii  piticî. 

Una  din  cele  mai  stranii  fantasii  a  Chinezilor    consistă    a    reduce 
toţi  arborit  la  proporţii  de  copăcei  pilicî,  în  grădinile  lor. 


XL.    Valul  lui  Traîan.  (Pag.  92). 

La  început  Romanii  nu  se  serviau  decât  de  lintres  (luntre)  for- 
mate din  copacî  scobiţi ;  in  urmă  eî  se  dedară  la  navigaţie,  şi  avură 
vase  de  ri(sboiu,  numite :  naves  longae,  bireme,  trireme,  etc.,  cart 
toate  purtau  nume  înscrise  pe  proră^  erau  mişcate  de  vîsle  şi  de  su- 
flarea vîntuluT  in  zela  (velurî),  şi  aveau  un  lest  de  nisip,  saburra  (sa- 
vura). 

Armata  romană  era  compusă  de  legioane  ;  fie  care  din  aceste  cu- 
prindea (^ece  cohorte  sau  şase-(;iecî  de  centurii,  în  total  6000  de  ostaşî. 
De  toată  legioana  erau  lipiţi  300  cavaleri  divisaţî  în  (jlece  scadroane  nu- 
mite turma^  ear  fiecare  scadron  în  trei  decurii. 

O  legioană  se  compunea  de  iret  soturT  de  fantasinî  :  hastati,  prin- 
cipes  şi  iriarii ;  ear  cu  timpul  se  maî  adăogi  un  al  patrule  corp  for- 
mat de  velati,  sagitari  şi  ferentari^  carii  fiind  uşor  înarmaţi^  luptau 
afară  din  ranguri.  Ceî  mai  mulţî  erau  străint  şi  fiecare  soldat  avea 
şapte  javeline  (lănci)  de  aruncai  în  duşmani. 

Armele  Romanilor  erau :  javelina,  arcul,  sattul,  coiful,  zalea  do- 
rica), caliga,  un  soiu  de  încălţăminte  ţintuită,  care  acoperîâ  pictorul  drept. 
Oastea  se  găsTâ  sub  comanda  tribunilor  şi  a  centuriilor,  carit  purtau 
vergi  de  vie  ca  semne  de  rangul  şi  atribuţiile  lor.  După  centurii  venîaii 
alţi  şefi  numiţi  optiones  şi  sis;nifcri,  purtători  de  stindarde.  Comanda 
supremă  aparţinea  Consululut,  care  îşî  alegea  locotenenţii  seî  generali 
(legaţi). 

46001.   —  AUcsandri.   —  Poesii.  II.  13 


194  yoTE 


Generalul  purta  o  mantă,  paludamentul  sau  chlamys^  roşie  cu  o 
bordură  purpurie.  Ofiţerii  şi  soldaţii  purtau  în  timp  de  răsboiu  o  haina 
numita  sagum,  soiii  de  manta  deschisă  ;  ear  toga  erk  haina  lor  în  timp 
de  pace. 


VARIA 


IX     Moara  de  vînt.  (Pag.   122). 
Cil  renume  sfint. 

Dealul  Mitropoliei  din  Bucurescî,   unde  e  Camera  Deputaţilor. 


LEGEN  DE 


DUMBRAVA     ROŞIE 

POEM  ISTORIC 

(1497) 

DEDICAT   AMICULUI  MEU   C.   NEGRE 


I 

VISUL  LUÎ  ALBERT 


TlJlbert,  craiul  Lehieî,  făcut  au  un  vis  mare, 

Un  vis  de  năvălire,  de  'nvingerî  glorioase  ! 
El  se  vec^u  puternic,  pe-un  armăsar  călare, 
înfiorând  cu  spada-î  popoare  numeroase. 


Din  Mează-zi  ferbinte  în  recea  Mează-noapte, 
Din  Resăritul  mândru  l'Apusul  lucitor 
El  auc^i  prin  visu-î  miî,  miî  de  miî  de  şoapte 
Crescând  în  sgomot  falnic,  gigantic,  imnător, 


198  DUMBRAVA  ROŞIE 


Un  uragan  de  glasuri  ce  clocotea  prin  lume 
Purtând,  nălţând  cu  fală  un  nume...  al  seu  nume! 

Albert,  craiul  Lehieî,  trufaş,  semeţ,  uşor^ 
Adimenit,  se  crede  stăpân  pe  viitor, 
Ş' aruncă  ochî  de  pradă  pe  ţerile  vecine  : 
«Care  din  ele,  dice,  mî-ar  cuveni  maî  bine?» 
El  stă  puţin  pe  gândurî,  apoi  cu  mare  glas: 
«Moldova  este  pragul  întâiului  meu  pas! 
«In  ţeara  acea  mică,  neîncetat  lovită 

«De  duşmani  fără  numer  şi  'n  veci  nebiruită,  - 

«In  care  toţi  bărbaţii  sînt  zmei  ce  s'au  luptat  ^ 

«Cu  Leahul,  cu  Maghiarul,  cu  Turcul  încruntat, 
«Şi  unde  pe  sub  earbă  câmpiile  frumoase 
«Ascund  troene  albe  de-a  duşmanilor  oase, 
«Un  Domn  viteaz,  un  Ştefan,  adună  de  mulţi  anî 
«O  glorie  ce-î  demnă  de-aî  lumeî  suverani. 

«Voiu  merge  la  Moldova,  la  Ştefan  drept  voîu  merge 
«Şi  luciul  de  pe  frunte-î  cu  spada  mea  voîu  şterge, 
«Ear  lumea  îngrozită,  privind  spre  Resărit, 
«Vedea- va  'n  loc  de  soare  al  meu  chip  strălucit !» 

Au  ^is,  şi  'n  nerăbdare- î  pe  lângă  el  în  grabă 
Adun'a  luî  armată  deprinsă  la  omor, 
Urdie  numeroasă  de  feare  ce  se  'ntreabă  : 
fSpre  care  orizonuri  sălta- vom  noî  în  sbor? 


DUITBRAVA   ROŞIE  199 


«In  care  parte-î  hoîtul  promis  l'a  noastre  ghîare 
«Sal  rupem  într'o  clipă,  să-1  roadem,  înghiţim? 
«In  care  ţerî:  teutone,  române  sau  maghiare 
«\'rea  Albert,  Craiul  nostru,  pustiul  să-1  lăţimi? 


Aşa  diceâ  cu  fală  a  luî  Albert  oştime 
In  cete  adunată  pe  câmpul  din  Dombrova. 
Când  prin  văzduh  deodată,  o  gură  din  mulţime 
Rosti  cu  glas  de  taur  selbatic  :  la  Moldova  ! 
Ura!  strigă  Lehimea  întocmai  ca  un  tunet, 
Şi  văl  şi  munţf  şi  codri  rcspunseră  'n  resunet 
Ura!.,  şi  'n  dor  de  sânge  armata  crunt  aprinsă 
Ca  un  şioîu  de  toamnă  pe  drumuri  se  întinsă 
Cu  tunuri  largi  şi  grele,  cu  flinte  lungi,  cu  spade, 
Ce  v\u  lucîau  la  şolduri  şi    n  teacă  zinghenîau, 
Cu  armăsari  sburdalnicî  ce  vesel  necheziaii, 
Mergând  toţi,  caî  şi  oamenî,  să  calce  şi  să.  prade. 

In  fruntea  lor  magnaţii  mândri,  bătrînî  şi  tineri  : 
Toporski  veteranul  ce  poartă  barbă  albă, 
Incungîurat  de  neamuri :  feciori,  nepoţi  şi  gineri, 
Formându-î  o  vitează  şi  glorioasă  salbă. 

Grodeck,  c^lis  falcă-tare,  ce  'n  gândul  luî  se  jură 
Atâţî  Români  să  darme  câţi  are  dinţi  în  gură. 

Zcîusko  neîmpăcatul  cu  braţe  lungi  şi  tari 
Care  'n  Bueeac  ucis-au  trei  sute  de  Tătari. 


200  DUMBRAVA   ROŞIE 


Biela  cel  nalt,  subţire  ca  trestia  de  baltă, 
Ce  'n  lupte  sângeroase  ca  dînsa  se  mlădie 
Cu  sabia-î  turcească  tăind  în  carne  vie, 
Pe  când  fugaru-î  sprinten  nechează,  muşcă,  saltă. 

Gorow  şi  Zablotowski,  amici  juraţi  pe  moarte 
Să  'mpartă  soarta  bună,  să  'nvingă  rele  soarte. 
Şi  care  în  trei  rendurî  scăpat-au  din  robie 
Prin  degetele  morţii  trecând  cu  vitejie. 
Eî  sbor  pe  doT  caî  gemeni,  rî(^end  în  hohot  mare 
Cu  alţî  ca  dînşiî  tineri,  baroni,  comţî  Palatini: 
Glence  din  Pocuţia,  Zbaloş  Litfan,  ce  are 
Un  cârd  pletos  de  zimbri  în  codri  de  arini. 
Gavril  de  Moraviţa,  fraţii  Grotov,  Huminski, 
Mardela  Veneticul,  Tecelski  şi  Pruhninski, 
larmeric  Mazovitul  şi  Kozjatic  Ucranul, 
Ce  cresce  caî  selbaticî  şi-î  prinde  cu  arcanul. 

Eî  merg,  bătend  din  pintenî !...  Sburdalnica  lor  ceată 
Străluce  de  departe  în  haîne  poleite  : 
Dulămî  cu  flori  de  aur  la  pept  împodobite 
Şi  'ncinse  cu  paftale  de  peatră  nestimată; 
Cîapce  purtând  un  vultur  şi  pene  la  mijloc, 
încălţăminte  roşiî  de  pele  de  Maroc, 
Şi  frîe  ţintuite,  şi  argintate  şele, 
Şi  armoriî  cusute  pe  colţuri  de  harşele. 

Eî  merg  jucându-şî  caii,  şi  vesel  între  eî 
Vorbind  de  caî,  de  lupte,  de-amor  şi  de  femeî, 


DUMBRAVA   ROŞIE  201 


Tot  ce-î  maî  scump  în  lume  şi  dă  un  farmec  vîeţiî 
Pe  timpul  mult  ferice  şi  viii  al  tinereţii. 

Eî  merg  precum  ar  merge  la  simplă  vînătoare 
Glumind  în  nepăsare  de  moartea  ce-au  să  'nfrunte, 
Urmaţi  de  steagurî  multe,  urmând  în  foc  de  soare 
Pe  Hatmani,  capî  de  oaste,  cu  Regele  'n  frunte... 

Şi  ast-fel  în  Moldova  eî  dau  cu  toţi  năvală! 
Dar,  când  trecu  hotarul,  al  Regelui  cal  tare 
Se  poticni...  O  buhnă  ţipă  în  (^iua  mare 
Şi  moartea-şî  găti  coasa  în  acea  (}i  fatală  1 


II 

ŢEARA  IN  PICIOARE 


Ce  vuet  lung  de  cară,  ce  tropot  surd  de  vite, 
Ce  freamet  de  suspinurî,  de  glasuri  năduşite 
S'aud  în  sînul  nopţii  prin  neagra    ntunecime 
Şi  cătră  munţi  se  'ndreaptă  l'a  codrilor  desime  ^ 
Din  când  în  când  sub  nouri,  trecând  ca  o  săgeată, 
Clipesce  o  lumină,  şi  ca  prin  vis  arată 
Betrânî  cu  fruntea  goală  plecată  spre  pămînt, 
Femei  cu  prunci  în  braţe  si  pletele  în   vint, 
Copile  spăîmântate  mânând  turme  de  oî 
Şi  flăcăoaşî  în  fugă  mânând  cârduri  de  boî. 


202  DUMBRAVA   ROŞIE 


Pe  jos,  pe  caî,  în  grabă  toţi  părăsindu-şî  satul, 
Fugind  cu  vaet,  lacrimi,  căci  î  au  ajuns  păcatul. 
Se  duc  pribegi  şi  palic^î  să  cate-adăpostirî 
In  fund  de  codri  'n  peşterî,  în  sin  de  mănăstiri. 

Dar  unde  sînt  bărbaţii,  voTniciî,  junii,  tarii, 
Să-şî  apere  părinţiî,  nevestele  şi  prunciî  ? 
Când  suflă  grea  furtună  pe  ramurile  luncii 
Ş'o  sgudue  ş'o  darmă,  ah!  unde  sînt  stejarii? 
Stejarii  sînt  la  locul  lor,  faţă  cu  furtuna  1 

Acum  de  qlece  c^ile  şi  (^ece  nopţi  într'una 
Din  munţi  şi  pân'  la  Nistru,  pe  culme  şi  pe  dealurî 
Lungi  buciume  resună  dând  tainice  semnalurî; 
Şi  călăraşi  din  fugă,  prin  sate,  prin  oraşe 
Craînesc  :   «Săriţi  cu  toţii  pe  Liftele  trufaşe ! 
«Viteazul  Ştefan  Vodă  ve  cheamă  'n  vitejie. 
«Cine-Î  mişel  să  fugă,  cine-î  Român  să  vie  !» 
Toţi  au  respuns  :   «trăească  Moldova!»   şi  s'au  dus. 

Pe  loc  tot  omul  verde  ce  poartă  capul  sus 
Şî-au  sărutat  odoriî,  şi-au  ascuţit  toporul, 
Şî-au  prins  din  câmp  fugarul  ce-î  sprinten  ca  o  cîutăv, 
Apoi,  făcându-şî  cruce,  (jicând  un :  Doamne-ajută ! 
Ca  şoimul  de  la  cuîbu-î  voîos  şî-aii  luat  sborul. 

Astfel  din  ţeara  'ntreagă  plec  cete  înmiite 
Cu  arce,  barde,  coase  şi  ghioage  ţintuite, 


DUMBRAVA   ROŞIE  203 


Purtând  căciuli  de  oae,  mintene  'n  flori  cusute 

Şi  barbe   neatinse,  al  bărbăţiei  semn. 

Eî  merg  de-a  drept  prin  codri,  pe  lungi  cărări  perdute, 

Călări  pe  şele  goale  cu  scările  de  lemn, 

Şi  trec  în  sbor  prin  arbori  ca  demoni  de  urgie, 

Şi  umbra  scânteiază  de-a  ochilor  mânie. 

Tot  ast-fel  şi  boeriî,  stăpânii  de  moşii, 
Incungîuraţî  de  gloate,  din  casele  lor  pleacă 
Privind  cu  mulţămire  sburdalniciî  lor  fiî 
Cum  sciu  să-şî  poarte  caiî,  şi  'n  fugă  să  se  'ntreacă. 
Soţiî,  surorî  şi  mame  suspină  'n  urma  lor  ; 
Dar  eî  alerg  ferice  la  câmpul  de  omor. 

Coman  de  la  Comana,  un  urieş  de  munte 
Ce  intră  prin  bîrloage  şi  prinde  urşii  viî, 
Aduce  după  dînsul  mulţi  vînătorî  de  frunte 
Născuţi  pe  plaîurî  nalte,  trăiţi  în  vijelii. 

Balaur  de  la  Galu,  Ciolpan  din  Pipirig, 
Rîd  şi  de  frigul  morţii  cum  rîd  de-al  erneî  frig 
Şi  mulţi  cobor  din  munte  ca  lava  din  vulcan, 
De  soiul  luî  Balaur,  de  soiul  luî  Ciolpan. 

Velcea,  bastard  luî  Şerpe,  ca  şerpele  pe  apă 
Alunecă  prin  duşmanî  şi  mult  cumplit  îî  muşcă. 
In  luptă,  când  î-e  sete,  cu  sânge  se  adapă 
Şi  drept  potir  el  are  o  ţevie  de  puşcă. 
El  vine  din  Hîrtoape  cu  Purice-Movilă 
Şi  cu  Roman-Pribeagul  ce  nu  maî  sciu  de  milă. 


204  DUMBRAVA   ROŞIE 


Scheeanul  şi  Mircescul,  vecini  de  pe  Şiret, 
învingători  de  Unguri,  s'au  prins  cu  jurămînt 
Nici  chear  sub  braţul  morţii  să  nu  dea  îndărăt 
Pân'  n'or  intra  cu  Leahul  pe-al  Leahului  pămînt, 
Şi  Zimbrul  de  la  Schee  şi  Zimbrul  din  Mircescî 
Se  duc  să  îea  în  coarne  pe  vulturii  Leşescî. 

Bătrînul  Matei  Cârjă  are  'mpregîurul  luî 
Cinci  sute  de  năprasnici  ce  vin  despre  Vasluî, 
Toţi  Racovenî  !...  ear  Cârjă,  om  înţelept  şi  harnic, 
E  'n  floare  când  se  simte  călare  pe  Şargan. 
Glumeţ,  îî  place-a  ^ice  luî  Negrea,  viteaz  darnic  : 
«Am  să  me  fac,  nepoate,  din  Cârjă  buzdugan!» 
Negrea  zîmbind,  respunde  :  «Ai  cârja  bătrîneţiî 
«La  sfaturi,  ear  în  luptă  aî  braţul  tinereţii.» 
Şi,  ajungând  cu  toţii  la  Racova  de  vale, 
O  cruce  luminoasă  li  se  arată  'n  cale. 

Aşa,  cu  mic,  cu  mare,  apărătorii  ţeriî, 
EşiţT  ca  frunza  'n  codri  la  vîntul  primăvern. 
Din  văl  adânci  se  urcă,  din  piscuri  se  cobor. 
Trec  rîpile  în  salturi,  trec  rîurile.  'n  not 
Ş'aleargă  'n  neodihnă,  voîniciî,  cât  ce  pot 
La  glasul  ţeriî  scumpe  ce-î  cheamă  'n  ajutor. 
Merg  unii  cu  grăbire  spre  codrii  Bucovinei 
Ş'acolo  se  adună  la  strimtele  poticî, 
Pândind,  ca  vînătoriî  mişcările  jivinei. 
Şi  tot  rugând:   «Fă  Doamne,  să  treacă  pe  aicî!» 


DUMBRAVA  ROŞIE  205 


Merg  alţiî  la  Suceava  să  facă  pe  Albert 

A  perde  oaste  multă  şi  mult  timp  in  deşert ; 

Ear  alţiî  la  Cotnarul  iubit  şi  podgoriu 

Pe  unde  stau  cu  oastea,  Bogdan,  domnescul  fiu, 

Tăut  cu  mintea  coapta,  Costea  cu  ochiu  semeţ. 

Şi  Trotuşan  şi  Boldur  cu  suflet  îndrăsneţ, 

Şi  unde  Ştefan  Vodă  înfipt-au  steagul  seil 

Strigând  la  cer:   «Ajută-mî,  o!  Sfinte  Dumnezeu!» 


III 

TABĂR-\  LEŞEASCĂ 


Pe-O  culme  prelungită  ard  miî  şi  miî  de  focuri 
Ca  stele  semănate  în  numeroase  locuri. 
Se  pare  că  tot  cerul  căc^ut  e  pre  pămînt 
Şi  c'au  remas  in  urmă-î  un  haos,  un  monnînt, 
Atâta  întristare,  ş' atâta    ntunecime 
împrăştie  pe  boltă-î  a  norilor  desime. 

Un  sgomot  lung  se  'nalţă  din  culmea  luminată 
Unindu-se  în  aer  cu  tunete  cerescî. 
E  sgomotul  orgiei!.,  ear  zarea  depărtată 
Roşesce  'n  foc  de  codri  şi  sate  românescî. 


206  DUMBRAVA  ROŞIE 


Aici  beţii  şi  danţurî  şi  chiote  voioase, 
In  fund  suspinurî,  vaet  şi  plângeri  dureroase  ! 
Aici  de  pofte  rele  sînt  ochii  toţi  aprinşi, 
Acolo  curge  sânge,  acolo-s  ochiî  stinşi, 
Căci  astă(^î  celebrează  Lehimea    n  serbătoare 
Victoria  dorită  a  (^ileî  viitoare  ! 

Ostaşii  pretutindeni  formaţi  in  dese  grupe 
Frig  boî  intregî,  rup  cărnuri  ca  lupii  flămânc^iţî, 
Destupă  lungi  antale,  beu  lacom  fără  cupe, 
Se  ceartă,  rîd  în  hohot  şi  urlă  răguşiţi. 
Ca  dînşiî,  câni  de  lagăr  la  praznic  luând  parte, 
Schelălăesc  selbatic,  rod  oasele  de-oparte 
In  mijlocul  orgiei  turbate  ce  tot  cresce ; 
Ear  printre  câni  şi  oamenî  pe  earbă  staii  căcjute 
Femei,  prada  orgiei,  cu  minţile  perdute... 


1 


Şi  însă  vîntul  nopţii  prin  lagăr  vîjîesce 
Ş'un  glas  din  umbra  neagră  la  toţi  strigă  de-a  rândul:       | 
«Orbî!  orbî !  la  masa  morţii  voî  ve  mâncaţi  comândul !» 

Magnaţii  junî,  sub  corturi,  pe  perne  de  mătasă 
Deşartă  cupe  pline  cu  vin  de  la  Cotnar, 
Cântând  cu  fericire  :   «De  vîaţa  rea  nu-mî  pasă  ! 
«lubitamî  e  pe  braţe,  în  vîaţă  nu-î  amar!» 


DUMBRAVA  EOSIE  207 


^1  fie-care  strînge  la  peptu-i  cu  'nfocare 

O  fiică  de-a  Podoliî  frumoasă  şi  bălae, 

Cu  buze  pârguite  la  foc  de  sărutare, 

Şi  ochî  ce  'noată-albastri  in  galeşă  văpae. 

Şi  fie-care  simte  că  mintea-î  se  desfrină, 

Avend  ling'a  sa  gură  o  pură  voluptoasă, 

Şi  'n  braţe-î  o  copilă  ce  rîde  amoroasă, 

Ş'un  sîn  rotund  ce  saltă  vioiu  sub  a  sa  mână. 

Ferice  mult  ferice  de  dinşii!..  faţa  rîde. 

Inima  sboară,  raiul  in  caie-î  se  deschide. 


Şi  însă  vintul  nopţii  prin  corturi   vîjiesce, 
De  tunete  cumplite  vezduhul  clocotesce 
Ş'un  glas  perdut  in  umbră  tot  strigă  ne    ncetat  : 
Orbi!  orbî  1   moartea  v'a^^teaptă  c'un  ultim  sărutat  !> 


Cortul  regal  e  splendid  1  Duzini  de  candelabre 
Revarsă  lor  lumină  pe-o  masă  ce  se  'ntinde 
Sub  table  încărcate  de  scule  şi  merinde 
Şi  sticle  largi  cu  vinuri  Spaniole  şi  Calabre. 
In  mijloc  stă  'n  iveală  un  cerb  de  patru  anî 
încins  pe-a  sale  laturi  cu  şiruri  de  fazani, 
Şi  doue  piramide  de  fructe  mai  alese. 
In  Asia  'nflorită  crescute  şi  culese. 


208  DUMBRAVA  ROSIE 


Albert  în  fruntea  mesei  lucesce  ca  un  soare 

Incungîurat   de  oaspeţi  în  haine  de  splendoare. 

La  dreapta-î,  al  seu  frate  maî  june,  Sigismund 

Apare  'ntr'o  dulamă  de  roş  postav  de  Lund. 

La  stâng'al   Cameniţeî  episcop  vechiu,  Lonzinski, 

Ş'alăture  cu  dînşiî  se  ved :  Sbignew  Ţenczynski, 

Cu  Herbor  Lucasievitz,  Padlowski  Castelanul 

Radomieî,  şi  Creslau  Roza,  numit  Decanul, 

Şi  graf  loan  de  Tiffen,  magisterul  Prusiei, 

Care-au  adus  la  luptă  cinci  sute  de  Cruciaţi, 

Şi  falnicii  Toporski,  vechi  neaoşi  de-aî  Lehieî, 

Şi  alţi  de  frunte  nobili,  din  ceî  maî  însemnaţi. 

Toţi  gustă  din  merinde,  deşartă  largi  pahare 

In  sunetul  metalic  de  vesele  fanfare ; 

Şi  sângele  prin  vine  se  scurge  maî  ferbinte, 

Ş'avîntul  cresce  'n  suflet  şi  nebunia  'n  minte... 

Când  regele  ridică  o  cupă  de  vin  plină 

Şi  glasul  seu  puternic  acest  toast  închină  : 

«Eu  Albert,  Domnul  vostru  şi  al  Lehieî  Rege, 

«Intrat-am  în  Moldova  ca  leii  învingător! 

«Mânî  este  (^iua  lupteî...  Nimic  nu  s'a  alege 

«De  Ştefan  al  Moldoveî  şi  de  al  seu  popor. 

«Cum  beu  această  cupă,  aşa  mândra  Lehie 

«Să  'nghită-această  ţeară !  Aşa  să  fie!» 

«Fie!> 

« Vivat  1  Ural  trăească  Albert  mult  glorios  1> 

Răspund  meseniî  aprigî  c'un  răcnet  sgomotos 


DUMBRAVA   ROŞIE  209 

hîi  lagărul  resună  în  lunecă  depărtare... 

Dar  eată  că  la  u^ă.  un  om  străin  apare 
Cu  peptul  goi,  cu  perul  în  vînt,  cu  ochiii  foccs ; 
El  spre  Albert  ţintesce  privirea-î  rătăcită, 
Face  doT  paşî  .^i  strigă  :    «Deşartă-ţî  cupa  gios, 
«Albert!  de  soarte  rele  ţî-e  cupa  otrăvită.» 

ToţY  se  reped  c'un  urlet  .•;;i  mâna  pe  el  pun. 
«Lăsaţi-1,  ^ice  craiul;  e  Sropski  cel  nebun  !^ 
Şi  ear  înalţă  cupa,  rîc^end  de-o  aşa  larmă... 
Dar  cupa  lângă  buze-î  în  mâna  luî  se  sfarmă, 
Ş'un  trăsnet  lung  de-o-dată  în  cerurî  bubuesce, 
Şi   'n  cortul  plin  de  umbră  furtuna  năvălesce, 
Şi  masa  se  restoarnă,  şi  cortul  se  urducă... 
Ear  pe  câmpii,  sub  fulgeri,  aleargă  o  nălucă. 


TABĂRA    KOMANĂ 


O   tineră  pădure  de  ulmi   .şi  de   stejari 
Ascunde-oastea  română  prin  junii  seî    tufarî. 
Misterul  .şi  tăcerea  în  sinul  eî  domnesc, 
Dar  marginile  sale  sunt  palid  luminate 
De  flăcările  triste  ce  pâlpae  în  sate 
Şi  veselele  focuri  din  lagărul  Leşesc. 

.lOui,!.  —Alicsandii.  —  J'oisiî.    II. 


210  DUMBRAVA    BOSlj: 


Prin  arborî  şi   prin  ramuri,  din    \irfuri'  pan'  in  poale 
Din  când  în  când  lucesce  oţel  de  săbii  goale 
Şi  ochî  de  leî.   de  vulturi,  de  leoparcjî  sclbaticî, 
Ce  ard  sub  velul  nopţiî  ca  nisce  rosf  jăraticî, 
Căcî  eî  s'aţint  cu   jale  şi  se  opresc    cu  ură 
Din  zarea   'nflăcărată  pe  lagărul  vecin, 
Şi  tot  Românu    n  suflet  pe  sufletu-î  se  jură 
Cu-al  duşmanilor  sânge  să  stingă-al  ţeriî  chin. 
Dor  crunt  de  resbunare!   greu,  aspru  jurămint 
Ce  sapă    n  întuneric  un  larg,   profund  mormînt '. 

Ici,  colo,   prin  poene  staâ  pilcuri  de  oşteni  : 
Arcaşi  de  la  Soroca,   năprasnicî  Orheîenî, 
Apro(^î,  copil  din  casă,  curtenî  şi  lefeciî. 
Toţi  oamenî  tari  de  vînă  şi  oţeliţî  în  foc, 
Deprinşi  a-şî  trăi  trăîul   în  timpî  de  voinicii 
Şa   da  mâna  cu   moartea  far'  a  mişcă  din  loc. 
Ei  poartă  pe  a  lor  frunte,  pe  braţele  lor    groase 
Şi   'n  pepturi  brazde  multe,   hieroglife  sfinte 
Cu  paloşul  săpate,  ce  spun  ş'aduc  aminte 
De  lupte  urieşe,  de  fapte  glorioase ! 
Şi   'n  vi'eaţă-î  fie-care  şî-aii  câştigat  un    nume, 
O   falnică  poreclă,   un  titlu  de  strămoş  : 
Mihul,  Păun  de  codru,  Balaur,  Alimoş, 
Ursul  şi  Pală-dalbă,  Grozan  şi  Sparge-lume  î 
KroV  de  vechî  balade  ce  s'au  păstrat  în   minţi 
Trecând  în  moştenire  la  fii  de  la  părinţi. 


DUMBBAVA   ROŞIE  211 


Lungiţi   pe  muşchîul   verde  şi  domolind  fugarif 
Ce  sburdâ  pe  'ntuneric  şi  desfrundesc  tufariî, 
X'oinicif  buni   de  luptă  şi   bucuroşi   de  glumă, 
Astfel  grăesc : 

—     Grozane  !  ce-o  fi  c^iua  de  mânî?> 

—  «O  fi  la  unii   mumă,  o  fi  la  alţii   cîumă, 
«Amară  pentru  Litfe,  şi  dulce  la  Românif.» 

—  (^Amin!   să  dee  Domnul  1» 

—  «Va  da,   mei   Pală  dalbă  ! 
»Ş'o  fi  precum  la  Baia,   n'o  fi  ca  'n  \'alea-albă  ! 
«Unde-am  vedut   pe  Ursul  gonit  de   şese  Turcî.» 

—  'Gonitu-m'aîi  pe  mine,  dar  f-am  urcat  in  furci  !> 

—  \'a  fi   precum  la   Scheie,  unde-aţi  ve<,lut  in  silă 
«Maghiari   schimbaţi   în  îepurî,    sun  Purice    n  Movilă. 
t\'a  fi   precum   la  Lipneţ  cu  dumbrăvioara    verde^ 
"ha.  Racova  pe  unde  şi  a(,lr  Turcul    se  perde, 

<La  Grumăzescî,  pe  maluri",  unde  Cazacul  Jură 
<Pc  mine.  chiar  pe  mine  mau  increstat  la  gură!» 

—  Teau  increstat  păgânul,  dar  când  el  vru  de  viu 
'  In  not  să  treacă   Nistrul,  o  păţi  reu,  fărtate, 
'Căcî  de  pe  mal  în  fugă  tu  î-aî  sărit  pe  spate 

<Şi  1-aî  trimis  sub  Nistru  să-şî  cate  un  secriu.> 

—  Bine-î  făcuşî,  Grozane!     E  scris  in  cele  sfinte: 
<Chîar  apele  să  fie  vrăjmaşilor  morminte!» 

—  «Aşa  e  ţeara  noastră!.,   e  bună    pentru   vif, 
cŞi  pentru   morţi  e  bună.» 

—  ■^De-aceea    n  astă  ţeară 


212  DUMBRAVA    ROSlb: 


«Vecinii   dau   năvală  cu   sutele  de   miT. 

«Urând  vTeaţa  la  dinşiî,  le  place-aicî   să  peară!» 

—  '<Le  place  dar,   Păune,  şi  noî  le  facem   placul. 
«El'  cred  c'aicî  e  raiul,  ş'aicî  găsesc  pe  dracul. > 

—  «Şi  cum  să  nu-1  găsească  urdiile  nebune, 

«Când  Ştefan  e  'n  picioare,  când  versul  luî  ne  spune 


Ştefan,  Ştefan  Domn  cel   Mare 
Seamen  pe  lume  nu  are 
Decât  numaî  mândrul  Soare  ! 


Din  Suceava  când  el  sare, 
Pune  peptul  la  hotare 
Ca  un  zid  de  aperare ! 


Braţul  luî  fără  'ncetare 
Bate  ordele  Tătare, 
Bate  cetele  Maghiare, 


Bate  Leşf  din  fuga  mare. 
Bate  Turcî  pe  zmeî  cSlare 
Şi  î  scutesce  de    ngropare  ! 


DUMBRAVA    KOSIE 


Lumea    ntreai^ă   stă    n   mirare  1 
Ţeara-T  mică,   ţeara  i'  tare 
Şi   xrăjmaşul   spor  nu   are  ! 

—  «Trăească  Ştefan  X'od.i!...   Mulţî   duşmani   vin  la  noî, 
«Dar  cât  vin  de  năprasnici,   puţini   fug    înapof.*    . 

—  'Pecatul  lor  ii'  mână,   scrmanif,  ca  pe  o  turmă, 

Şi  moartea  le  stă  'n  cale,  ţ^i  moartea  le  stă    n  urmă.» 

—  «De-aceea  la  Moldova  ve(^f  floare  lângă  floare. 
<E  îngrăşat  pămintul   cu  sânge.» 

—   Aşa-e,    trăţioare  : 
Dar  cresc  bujorii   mândri   din  sânge    de  Român 
Şi  pălămida  neagră  din  sânge  tle  păgân!» 

Sub  cerul  ce  s'aprinde  şi   'n  clipă  ear   se  stinge 
Vărsând  pe  a  lor  feţe  lumini  fulgerătoare, 
Aşa  grăesc  bărbaţii  ce  somnul   nu-î  atinge 
In  aşteptarea  vie  a  dileî  viitoare. 

Şi  poalele  pădurii'  sunt  palid  luminate 
De  flăcările  roşii  ce  pâlpăe  in  sate, 
Şi    n  tabăra  vecină  orgia  cea  nebună 
Ca  marea  depărtată  vuesce  sub  furtună; 
Iar  în  frun<,liş  Românii   topoarelesî   descântă 
Şi  caii   lor  desmeardă,  şi   'n   umbră  \esel  cântă  : 


214  DUMBRAVA   ROŞIK 

«Sunt  Român  cu  patru  mânî, 
«Şi  am  leacuri  de  păgâni  : 
«De  Tătari  am  o  săgeată, 
«De  Turcf  pala  mea  cea  lată, 
« De  Litfenî  un  buzdugan 
«Şi  de  Unguri   un  ar^anl» 


V 

ŞTEFAN   CEL   MABE 

In  mijlocul   pădurii'  este-o  poeană  lungă 

Şi  largă,   ce  foesce  de  oameni   ca  un  roiu. 

La  capetu-î  din  dreapta  se  prelungesce  o  strungă. 

Prin   care  ostăşimea  curge  ca    un  şioiu. 

Ea  intră  in  poeană  şi  se  aţîeazâ  'n    renduri, 

Privind  la  o  colibă  de  ramurt  de  stej  ir, 

In  care-o  umbră  mare  de  om  plecat    sub   gânduri 

Stă  pe  genunchi,   se   'nchinâ  in  faţă   c'un  altar. 


De-o-dată  o  lumină   fantastic  isbucnesce 
Din  (,lece  nalţî  mesteacăni'    cu    fruntea    'nflăcărată. 
Coliba  se  deschide,  umbra  se  scoală,  cresce 
Şi   splendid  maîestoasă  la  oaste  se  arată ! 


DUMBRAVA    ROŞIE  215 


In  lung  fior  pStrunde  mulţimea   'n  admirare. 
Totî  cjic :   «E  Ştefan!  Ştefan!» 

Dar !   Ştefan  e  cel  Mare ! 
Iată-1  cărunt,  dar  inca  bărbat  între  bărbaţi 
Ca  muntele  Ceahlăul  prin  munţii  din  Carpaţî ! 
1-21   intrunes.e    n  sine  o  triplă  maiestate: 
-Acea  care-o  dau  aniî  la  consciinţî  curate. 
Acea  care  resfrînge  a  tronului  splendoare, 
Ş  acea  întipărită  de  fafma   'nvingătoare. 
Timpul  î  au  pus  coroană  de-argint,  ţeara  de  aur, 
Şi  gloria  măreaţă  i' aii  pus  cununî  de  laur. 

Pe  falnicii  seî  umerf,  cu  aniî,  sunt  clădite 
Xeperitoare  sarcini  de  fapte  strălucite. 
Dar,  anî  şi   fapte,  Ştefan  nu  simte  a  lor  po\ară. 
Căci  dragostea  moşieT,  ca  dalba  primăvară. 
In  sinuT  infloresce  şi  îl  întineresce 
Pentru  salvarea  ţeriî,  când  ţeara  pătimesce. 

Erou  plin  de  lumină,  el  e  menit  în  lume 
Pe  secuiul  ce-1  \'ede  să  sape  al  seu  nume 
Şi  să  respândă  raze  pe  secul f  viitori. 
Precum  un  soare  splendid  ce  sparge  deşii   norf. 

Fiinţă  de-o  natură  gigantică,  divină, 
:'i   e  de-aceî  la  carif  istoria  se    nchină, 
De-aceî  carif  prin  lume,  sub  paşii  lor,  cât  merg, 
Las'  urme  urieşe  ce  'n  veci  nu  se  maî  şterg. 
A  cărora  legendă  departe  mult  se  'ntinde 
Şi    nchipuirea  lumeî  fantastic  o  aprinde. 


216  DUMBRAVA    BOSIE 


Măreţ,  în  a  sa  umbră  un  timp  întreg   dispare, 
Căcî  Dumnedeu  pe  frunte  î  au  scris :  Tu  vei  fi   mare ! 


Tn  mijlocul  poeneî  el  se  înaintează, 
Se  urcă  pe-o  movilă  şi  astfel  cuvintează  : 

«Români  din  toată  ţeară!  Boerî,  vechi  Căpitanî, 
«Şi  voî,  feciori  de  oaste!..  Sunt  patru-c^ecî  de  anî, 
«Moldova,  la  Dreptate,  pe  soarta  eî  stăpână, 
«Mi-aiî  pus  pe  cap  coroana  şi    buzduganu  'n  mână. 
«Prin  cel  A-tot-puternic  ce  apele  încheagă 
«Păstrat-am  până  astă(^î  coroana  mea  întreagă 
«Şi  buzduganul  teafer,   de  şi  pe   mulţi   duşmanî 
«I-aii  doborît,   lovindu-î.  în  patru-decî   de    anî  1 
«DuşmanT  din  fundul  lumeî,  păgânf,    duşmani   vecini, 
<Şi,  cine-ar  putea  crede!.,   chtar  duşmanî  fraţi,  creştini! 
«Trufaşi  cu  toţî,  selbaticî,  lacomi,   violent  şi  orbî, 
«Care  'mpregîurul  ţeriî,  precum  un  cârd  de  corbi, 
«Sta  gata  s'o  sfîşie...  clar  n'au  vrut  Dumnec^eu, 
«N'au   \Tut  Moldova,   ţeară  x-itează,  n'am  vrut  eu!.. 


«Pe  Radu,  Aron  Petru,  si  Tepeluş  hainul 
«I-am  frînt !..  Maniac  Tătarul  şi  Matias  Cor\inul 
«l-am  frînt!..    chiar  pe  sultanul  Mehmet-Fatih  1-amfrint! 
«Ş'alţî  mulţi  carii  perit-au  ca  pulberea  în  vînt. 


DUMBRAVA    ROŞIF.  217 


\'of  if  cunoasceţi   bine  vitejii   mei  oşteni, 

\'<)i,   pardosi   de  la   Lipneţ,  vultanî  din  Răsboeni, 
«Zimbrii  fioroşi   din  codrii   Racovii,  aprig^î  zmei 
-^Din  Socî,  din  Catlabuga,  din  Baîa,  de    la  Scheî. 

Aperătorî  a  Cruceî,  voi  îf  cunoasceţî  bine, 
•C.ici  pentru-a  lor  risipă  aţî  răsboit  cu   mine 

Prin  şesurî,   munţi   si   codri,   pe    earnă,  toamnă,  xar.i. 

l-"ăcând  din  peptul   vostru   un  zid,  hotar  de  ţeară, 
«Roşind  cu-a  \ostru   Scâni^e  ferbiiite,  plin  de  vTeaţă, 

Şiretul,  Prutul,   Nistrul  şi   Dunărea  măreaţă  ; 

Stând  vecînic  în  picioare,  în  \'ecî  neodihniţi. 
«De  arma,  sora  voastră,  în  vecî  nedeslipiţî, 

l-\îră  copil,   soţie,  o  !   dragii   me!"  vultanf, 
<.Şi    n  luptă,  tot  în  luptă,  de  patru-c^ecî  de  ani! 

iŞ'acum,  când  armăsarii    Osmanului   mărit 
«Aruncă  largi  nechezuri  din  mândrul  Rcsărit, 
■^Când  Mohamed  pe  cerurî  şî-aii  asvîrlit  hamgerul 
<Ce,  ca  o  semilună,  cutreeră  tot  cerul  ; 
«Când  noî  oprim  cu  peptul  furtuna  pagânească 
«Ferind  dea  sale  valuri  amvona  creştinească; 
«Acum  când  toţf  Creştinii,   Regi',   Domnitori,  popoare, 
«Ar  fi,  ca  fraţî  de  cruce,  să  'inpartă-acelaşî  soare; 
«Priviţi  !..  Pe  cerul  negru  se   'ntinde-un  roş  de  sânge, 
«Din  depanare  suflă  un  vînt  ce  geme,  plânge 
«Şi  spune  că  în  zare  ard  sate  şi  oraşe  ; 

Că  feare   fără  nume  ucid  copii   in   faşe. 


218  DUMBRAVA   BOSIE 


« Că  ţeara  e  'n  nevoe,  că  mor  Românî  sub  chinuri, 
"Că  fete  mor  sub  silă.  că  pruncii  mor   în  sinurî!.. 

Şi  cine  oare  face  această  fâr'-de-lege  ? 
*Un  Domn  vecin,  prietin,  un  Domn  Creştin,  un  Rege! 
«Albert,  Craîul  LeliieY!.. 

«Albert,  de  cap  uşor, 
«Făcut-au  un  vis  mare  de  Rege  'nvingător, 
«Dar  n'are  el,   sermanul,  aşa  de  largă  mână, 
*Să  poată   'n  ea  cuprinde  o  patrie  română! 
«Nicî  aii  ajuns   Moldova  de  rîsul  mişelieî, 
«Ca  s'o  răpească  'n  gheare-î  un  vultur  de-a  Lehieî  ! 

«Cât  va  fi   'n  cer  o  cruce  şun  Ştefan  pe  pămînt 
«Nirne  nu  va  deschide  Moldovei'  un    mormint ! 
<  Cât  vor  călca  duşmanii   în   ţeara  de  Roinânî, 
•  El  robi   vor  fi   în  ţeară,  dar  \ecinic  nu  stăpâni! 
«Decât  Moldova  'n  lanţuri   maî  bine  ştearsă  fie! 
«Decât  o  vTeaţă  moartă,   mai   bine  o  moarte  vie  ! 

«RomânV  din  toată  ţeara,  Boerî,  vechi  Căpitani, 
«Voî  toţi  aî  meî  tovarăşi  de  patru-c,iecî  de  anî ! 
«Când  Albert  ne  menesce  robie,   rele  soarte, 
«Respundeţf,  ce  se  cade   lui   Albert?..» 

—  iMoarte,   moarte!» 


I 


DUMBRAVA    ROŞIIi  21Î) 

Strigă  poeana  ;    "^ Moarte  '.^   pădurea  clocotesce, 
Ş'un  soare  roş  în  ceriirî  deodată  se  ivesce. 
—  cFie!  le  (^ice  Ştefan,  fie  cum  cereţi'  \oî... 
«La  arme!   si   pe  moartei   tot  cerful   e  cu   noîîî 


VI 

A  .S  A  I.  T  u  L 


Gonise  vintul  nopţii   furtunele  cerescî, 

Lăsând  acuma  rcndul  furtuneî  omenescf, 

Şi  soarele  'n  splendoare  din  neguri  resărise, 

Părea  că  vrea  s'admire  pe-acel  ce  se  fălise 

*.Că  lumea  îngrozită,  privtnd  spre  Resărit. 

t  Vedea-va  '«  Ioc  de  soare  al  seu  chip  strălucit  !* 

El  primbla  ocliî  de  aur  pe  tabera  Leşească 
Superbă!..  împreglfuru-î  avend  ca  s'o  'ntărească 
Un  lung  ocol  de  cară  legate  strîns  cu  lanţurT, 
Ocol  armat  cu  tunuri   şi   'ncungiurat  cu  şanţurf. 

Armata  e  'n  picioare !   Puternica  armată 
Cu  a  sale  lungi  scadroane  în  larg  cuadrat  formată 
Ocupă  după  şanţurî  al   taberei   câmp  nalt. 
Stând  gata  să  respingă  Româniî  din  asalt. 

Miî,   miî  de  lănci  cu  flamurî  se  ved   filfăitoare, 
Ca  trestiile  dese  din  bălti,  când  suflă  vîntul. 


220  DimBRAVA   RUSIE 


In  aer  sbor  nechezurî,  comăndî   resunătoare, 
Şi  caii   'n  ne-astimper  frămîntă  'n   loc  pămîntul. 

Ear  Albert,  mândrul  Rege,  în  mijloc   pe-o  'nălţime 
Privesce  cu   'ngâmfare  frumoasa  lui   oştime. 
Călare  pe-un  cal  sprinten  din  stepele  Ucrane, 
El  are  lângă  dinsul  un   grup  strălucitor 
De  Palatini',  de  Hatmani  sleiţi  pe  caif  lor, 
Şi  steasful  înainte  î  cu  semne  su\erane. 


La  dreapta,  sub   pădure,  româna  oaste-apare 
In   pilcuri   şi  în  cete  pe  câmp  orenduită, 
Şi  fie  care  ceată  de  luptă  pregătită 
C'un  tun  cu  septe  ţevii   purtat  pe  roţi   uşoare. 
Hotnogî  numiţi  de  Ştefan  comandă  Călăraşiî, 
Aprodiî,   Lefeciiî,  Curtenii  şi  Arcaşii. 

Ear  Ştefan  stă  pe-o    culme  cu-o  ceată  ce  nu-1  lasă, 
De-a  ţerif  boerime  şi  de  copii  din  casă. 
Sub  dînsul  are  Domnul  un  smeu,  un    Moldovan, 
In  stânga  luî  pe  Boldur,  în  dreapta  pe  Bogdan, 
In  mâna  î  buzduganul  domnesc  care  'n  râsboae 
Ca  braţul  care-1  poartă  in  vecî  nu  se  îndoae, 
Şi   pe  de-asupră-î  steagul,  ameninţând  furtuna. 
Cu  Bourul,  cu  steaua,  cu  soarele  şi  luna. 

Precum  doî  nori'  pe  ceruri   stau    faţă    ntunecoM' 
Şi   merg  unul  spre  altul,   dând  fulgeri  luminoşi. 


DUMBBAVA   BOŞIE  221 

Armatele  duşmane,  crunt-ameninţătoare 
Respând  din  ochT,  din  arme,  lucirî  fulgerătoare. 
Şi  Litfiî  şi   Românii'  privesc  în  nerăbdare 
Unii  la  Rege,  alţif  ia  Domn,  şi  fiecare. 
Dorind,  pândind  semnalul  răsboiuluî... 

De-o-datâ 
Ştefan  ridică  steagul  dând  semn  la  luî  armată. 
Ura!.,  treî  pâlcurî  dese  de  ceî  mai  bunî   arcaşî 
Plecând,  pe  câmp  se  'nşiră  in  grupe  de  hărţaşî. 
X'oiniciî  merg  în  fugă  spre  lagăr,  îndrăsneţî, 
Din  arcele  lor  nalte  trăgând  mif  de  săgeţi 
Ce  vijie   'n   desimea  scadroanelor   Leşescî 
Şi   prind  resad  de   moarte  în  pepturî  omenescf.       s 

Dar  tunurile-ascunse  în  lagăr,  după  care 
S  aprind,   scoţend  pe  gură  mortală    detunare, 
Şi   mulţî  dintre  arcaşii  departe    naintaţî 
Cad  morţî,  scăldaţi   în  sânge,  de  glonţurî  fulgeratî. 
Tovarăşii   lor  grabnic  atunci  se  întrunesc, 
DaCî  semne  de    ngrozire.  la  fugă  se  gătesc, 
Cercând  s'atragă  Leşii   din  tabără  afară. 
Dar  Leal] ui   nu  î  urmează,  cercarea  le  î  zadară  I 

—  «Vedf  Litfa  1   (,lice  Boldur,   stă    nchisâ  la  ocol. 
«Nu  vrea,  nu  indrăznesce  să  easă    n  câmp,  la  gol. 

—  «Vom  merge  noî  la  dînşiîl  Românul  Domn  respunde. 
In  taberî  lănţuite  seim  nof  cum  se  pătrunde, 

«Tu,  Boldur  mare  Hatman,  şi  tu   Coste  paharnio, 
i  Precum  se  cade  voue,   îmî  place  a  fi  darnic 


22*2  DUMBRAVA   ROŞIE 


«Fâcându-ve  cu   mine  părtaşî  Ia  di    de  fală. 
«In  duşmanii  Moldovei  acu  si  'ntraţî  năvală, 
«Cum  intră  leu    n  turme  şi  paloşul  în  coaste!»» 

Pe  loc  semeţii  Coste  si  Boldur,  capi  de  oaste 
S'aii  dus,  s'au  pus  în  fruntea  Românilor,  strigând: 
«La  foc,  copiî!»   şi  grabnic  plecat-aii  alergând. 

Vuesce  aprig  câmpul   şi  armele  resună, 
Şi  tunurile  crunte  ca  tunete  detună. 
O  grindină  de  glonţurî  grozav-ucigatoare 
In  cetele  române  duc  moarte  'ngrozitoare ; 
Dar  ele,  ne  'ngrozite,  far'  a  'ncetk  de  loc, 
Păşesc  tot  în  linte  sub  viscolul  de  foc. 

Mulţi  le  remân  în  urmă,  rupţT,  morţi,  căc^uţT  pe  brânci  ! 
Eî  sbor  ş'ajung  în  numer  Ia  şanţurile-adâncî. 
«Naval  cu  toţi  în   lagăr,   naval  !   oastea  răcnesce, 
«Din  cer  ne  vede  Domnul,  şi  Ştefan  ne  privesce!» 

Şi  toţi  s'aruncă    n  şanţurî,    dau    unii  peste  alţî, 
Ceî  mici,  uşori,  în  grabă  s'acaţă  de  ceî  nalţf, 
Le  sar  pe  umeri  sprinten,  ca  tigri  se  isbesc, 
Cu  unghile  de  maluri  se  prind,  se  opintesc, 
Se  urcă  prinşi  de  lanţurî,  de  a  tunurilor  buze 
Şi  printre  mif  de  săbiV  şi  miî  de  archebuze 
Ce-Î  taîe  .şi-T  restoarnă  în  şanţuri,  fărâmaţi, 
El'  pun  picioru   'n  lagăr,  puternicii  bărbaţi ! 

Zadarnic  Ceremişiî,  dosiţi  pe  după  care, 
îndreaptă  groase  tunurT,  le  'ncarcă,  le  dau  foc. 


I 


DUMBRAVA    BOŞIE  223 


Românii',   de-ai   lor  duţimanî  deprinşi   a-şî  bate  joc. 

Intr'în^ii  daii  isbire  cu-o  aprigă  turbare, 

lî  pun  sub  coasa  morţiî,  în  tabără-î  resping, 

Şi  grabnic,  cară,  tunurî,  în  şanţuri  le  împing, 

Şi  fac  podişuri  late  cu  trupuri  sângeroase. 

Ce  mor  în  vaet  jalnic  şi  'n  chinurf  dureroase. 


Atunce  Craiul  (,lice :   «U!  frate  Sigismund  ! 
Zaresci   tu  Moldovenii   în  lagăr,  colo   "n   fund?» 

—  «Dar!   Sigismund   rcspu'nde;    zSresc  o  beată  turmă. 
«Nicî  unul  însă  teafer  nu-;^î  va  călca  pe   urmă!> 

—  «Nici   unul  \iu,   nicf  unull>   dic  Leşii   împregîur 
Şi   Herbor  Lucasiewitz,  viteaz  cu  perul  sur, 

Se  duce  se  avinte  armata  cea  crăească 

Şi  cu  Românii  aprigi'  în  pept  sa  se  lovească. 

Ca  nisce  mari'  balauri  cu  lungi   coarne-ascuţite, 
Scadroanele  în  sgomot  de  tropot  sunător 
Se  mişcă,  saltă    n  copce;   apoi   luându-şi  sbor, 
Cu  lancele  plecate  la  fugă-s  răpe(,lite. 
Dar  Costea  şi  cu  Boldur,   toxarăşi  de  isbândă, 
Ţinend  în  frîii  avîntul  Românilor  semeţi, 
Le  strigă:   «Staţi  aice!  loţî  după  cal,  la  pândă. 
«Să  trageţi  ţintă  'n  Litfe  o  ploae  de  .săgeţi !v 

Şi  cum  veniau  grămadă  scadroanele   sonoare, 
Descăleca  arcaşii,  gătesc  arcele  lor, 


224  DUMBRAVA   ROŞIE 


Trag,  strunele  vibrează,  sunând  sbârnăitoare. 
Mii  de  săgeţî  trec  îute  sub  soare  ca  un  nor 
Şi   intră  prin  scadroane  cu-o  aspră  vîjiire, 
Ducând  cu  ele  groază,  durere  şi  peire. 

întregi  şiruri  de  oameni  din  fugă  săgetaţi". 
Se  pleacă  morţi  pe  coame,  cad  grabnic  resturnaţl, 
Mulţî  caî  zac  lângă  dînşiî  şi  mulţî,    atinşi  la  nărf. 
Fug,  tîrăind  cadavre  cu  un  picior  în  scărT. 
Dar  Herbor  Lucasiewitz  lacnesce:    «înainte!» 
Şi  lungile  scadroane    nainte  merg  grămadă. 
Pan'   ce  topor  cu  lance,   şi  buzdugan  cu  spadă 
S'ating  în  zinghenire  sub  soarele  ferbinte. 

Atunce  mândrul  soare,  ce  spre  apus  plecase, 
Oprit  în  a  sa  cale,  vedîi  cu  ochii  roşi 
Un  furnicar  de  moarte  ce  aprig  se  'ncleştase, 
Un  îad  grozav  de  demon f,  selbaticî,  fioroşî, 
Sărind,  urlând  ca  feare,  muşcându-se  scrâşniml, 
Rupend,  lovind  orbesce,    dând  moarte    şi  murind ! 

Românii  în  scadroane  intrau  ca   'ntr'o  pădure, 
Clădind  movilî  de  leşuri  sub  sdravenul  topor. 
Şi  coasa  ne-obosită,  şi  harnica  secure 
Sburaii  abătend  caii  sub  călăreţii  lor. 
Ear  ulii   din  Soroca,   şi  sgripţoril  din   Vrancta 
Cu  lancea  căngîuită  în  gloata  pătrundeau 
Şi   resturnau  cu  cangea,  şi  străpungeau  cu    lancea, 
Şi  trupurile  moarte  cu  trupuri  Ie  ascundeau. 


DXTMBRAVA   ROŞIE  225 


Dar  şi  Lehimea  cruntă  făcea  pîrte  grozave 
In  cetele  române  trecând  ca  prin  troean. 
Bravi,  ne  'mpăcaţî,  teribili,  sub  armele  lor  brave 
Curgea  o  dîrâ  lungă  de  sânge  pămîntean. 

De-odată  prin  oştime  o  veste  au  trecut : 
€Herbor  sub  buzduganul  luî  Boldur  au  că(^utl> 
—  ^Herbor  e  mort!»   Stau  Leşiî  pătrunşi,  încremeniţi, 
Scot  şoapte  îngrozite,  prin  ranguri  resleţiţî, 
Perd  cumpetul,  perd  capul,  svîrl  armele  'n  văzduh, 
Dau  dosul,  şi  fug  iute,  goniţî  de-al  spaimei  duh. 

Ear  Craiul  trist,  cu  palma  lovindu-se  pe  frunte, 
Suspină:   <0  !  Toporski,  o!  veteran  cărunte! 
«Privesce,  fug  mişeii!  fug  toţi,  fug  mic  şi  mare! 
cDe-acum  în  tine  singur  e  singura- mî  sperare!> 


VIf 

LUPTA 


Toporski  veteranul  cu-o  ceată  maî  aleasă 
Luî  Albert  se  închină  şi  pleacă  la  răsboîu. 
Pe  loc  bătrînul  Cârjă  în  cale  î  vrend  să  easă. 
De  lângă  Ştefan  pleacă  cu  buni  viteji  de  soiii. 
Eî  vin  călări  în  grabă,  aprinşi  de  resbunare, 
S'apropie;  ear  Cârjă,  sburând  în  fuga  mare, 

4600J.  —  Alecsandri.  —   Poesii.  II.  15 


226  DUMBRAVA    ROŞIE 


In  faţa  luî  Toporski  s'opresce  ş'ast  fel  ^ice  : 
«Toporski!  din  doî  unul,  e  scris  să  peară-aice  1 
«On  tu,  orî  eu;  sus  pala,  şi  vin'  la  luptă  dreaptă  !> 

—  «Cârjă!  respunde  Leahul,  ai  minte  înţeleaptă, 
«Dar  inimă  nebună.  Eu  te  cunosc  pe  tine  : 
«Eşti  leii  năprasnic,  însă  şi  tu  me  sciî  pe  mine, 
«Căci  în  maî  multe  rîndurî  luptat-am  înainte, 
«Pe  când  aveam  braţ  verde  şi  inimă  ferbinte. 

«Nici  tu,  vechiul  meu  duşman,  nu  m'aî  învins  pe  mine, 

«Nici  eii  n'am  avut  parte  să  te  înving  pe  tine. 

«Ce  dar  n'am  putut  face  în  focul  tinereţii 

«Putea- vom  face  oare  sub  earna  bătrîneţiî? 

«O!   Cârjă!  barbe  albe  purtăm  acum  noî  doî, 

«Şi  lupta,  draga  luptă,  nu  maî  e  pentru  noî. 

«Privesce!  alţii,  tinerî,  stau  împregiurul  meu, 

«Demnî  adversarî  acelor  de  pe  'mpregîurul  teu. 

«A  lor  acum  e  rîndul,  frate,  NoT,  veteraniî, 

«Şoîmî  învechiţî,  de-oparte  să  stăm  privind  şoîmaniî. 

iVin'  colea  lângă  mine,  şi  nu  fiî  duşman  mie, 

«Căci  vîrsta  între  oamenî  stinge-orî-ce  duşmănie!» 

—  Respunde-atuncea  Cârjă:   «Toporski,  aî  dreptate, 
«Ades  e  rece  peptul  şi  inima  tot  bate!» 

Apoi,  mărindu-şî  glasul,  el  strigă  la  aî  seî : 
«La  luptă,  VOI  şoîmaniî,  la  luptă  feţiî  meî!» 

—  «La  luptă!»   strigă  însuşî  Toporski  'n  mare  glas, 
Şi  amîndoî  bătrîniî  de-oparte  s'au  retras. 


DUMBRAVA    ROŞIE 227 

Pe  loc  ambele  cete  aprins  electrisate 
Scot  paloşele  'n  soare  c'un  freamet  de  oţel. 
Ochirile  prin  aer  se  'ntîmpină  'ncruntate, 
Căci  fie-care-alege  un  duşman  pentru  el. 

Plecând  apoî  cu  toţii  strîng  frîele,  daii  pintenT, 
In  sprintene  desghinurî  îşî  saltă  caii  sprinteni, 
Şi  sbor  pe-aripa  ureî,  cu-avîntul  de  nălucă, 
Şi  intră  ceată  'n  ceată  şi  'n  luptă  se  apucă. 

Pămîntul  ropotesce  sub  tropot  de  copite, 
Vezduhul  strălucesce  de  arme  ascuţite, 
Ear  paloşele  albe  cîocnindu-se  'n  loviri 
Daii  foc,  dau  moarte  cruntă,  daii  aspre  zingheniri. 

In  clipă  cad  sub  ele,  străpunşi,  scăldaţi  în  sânge, 
larmeric  Mazovitul  ce  'n  doue  părţi  se  frânge, 
Şi  Buhtea  pârcălabul  cu-o  largă  brazdă  'n  pept, 
Şi  tîncrul  Cozjatic  lipsit  de  braţul  drept. 

Grodek.  ^\s  falcă -tare,  în  crudul  şeii    avînt, 
Precum  un  vier  de  codru,  se  'naintk  prin  gloată 
Şi  sabia  'mpregîuru-î  făcea  o  largă  roată 
Ce  se  'nvîrtîâ  la  soare  şi  şuera  în  vînt. 
Cădeaii  victime  multe  sub  arma  ce  sburâ  I 
Şi  Grodek  în  turbare  pe  rînd  le  numera. 
Călcând  tot  înainte  pe  victimele  sale. 
Când  eată,  dm  mulţime  apare  drept  în  cale 


228  DUMBRAVA   BOSIE 


Balaur  de  la  Galu  ce  poartă  uşurel 
O  ghioagă  monstruoasă  cu  dinţii  de  oţel. 
Grodek  răpede  spada-î  în  peptul  luî  Balaur ! 
Sângele  curge!.,  peptul  greii  muge  ca  un  taur, 
Dar  ghioaga  se  abate!...  sub  crunta-î  lovitură 
Sbor  crierii  luî  Grodek  şi  dinţii  toţi  din  gură; 
Ear  Leahul,  cladă  moartă,  greu  cade  pe  pămînt 
Ne'ndeplinind  în  vîeaţă  grozavu  î  jurămînt. 


Coman  de  la  Comana  cu  Velcea,  şerpe  iute, 
Privesc  din  depărtare  cum  vine  şi  cum  saltă 
Un  cal  de  soiil  ogarnic  deprins  a  vînâ  ciute 
C'un  voînicel  subţire  ca  trestia  de  baltă. 

—  «Cine  să  fie  oare  cel  căpitan  frumos?» 

—  «E  Biela,  per  de  aur,  cu  mijloc  mlădios.» 

—  «Venat  de  soiu  e,    frate?» 

—  «E  puiu  de  Palatin  !»• 

—  «Aţinete  dar,  Velceo.» 

—  «Comane,  me  aţin.» 
Şi  amîndoî  la  pândă  se  pun  în  a  luî  cale, 
Coman  cu  braţe  goale,  şi  Velcea  cu  o  coasă. 

Venîâ  fugaru  'n  salturi  sburlind  coama-î  pletoasă ; 
Venîâ  voîosul  Bîela  pe  câmpul  cel  de  jale 
Şi  pala-î  când  de-o  parte,  când  ear  de  altă  parte, 
Tăind  în  carne  vie,  făcea  ochîurî  deşarte. 


DUMBRAVA   ROŞIE  229 


De-odată  Velcea  sare,-  sub  cal  se  ghemuesce, 
Şi  caiu  'mpuns  la  glezne  din  fugă  poticnesce 
Turtind  sub  el  pe  Velcea ;  îar  mândru-î  căpitan 
II  svîrle  peste  capu-î  în  peptul  luî  Ccman. 
—  «Bine  venijîî  la  mine!»  îî  (^ice  urieşul, 
Şi'n  braţele-î  de  schijă,  rî(^end  grozav  ii  stringe, 
Cât  peptul  îî  sdrobesce  şi  oasele  îi   frânge, 
Apoî  între  cadavre,  pe  câmp,   aruncă  leşul... 

Gorow  şi  Zablotowski  combat  de  laolaltă 
Cu  Stroe  Vlad,  Hotnogul,  şi  cu  Şoltuzul  Daltă. 
Umer  de  umer,  coastă  de  coastă,  om  şi  cal 
Se  strîng,  se  prind  cu  ură  în  cleştet  infernal, 
Voind  a  se  absoarbe  de  pe  a  lumeî  faţă 
Cu  partea  lor  de  soare,  cu  partea  lor  de  vîeaţă. 
Şi  sângele  din  pepturî,  din  frunţî,  mereu  se  scurge 
Şl  pe  sub  caî  dealungul  el  gâlgăe  şi  curge. 
Crâncenă  luptă  !  Moartea  de-asupra  se  arată, 
Face  un  semn,  alege,  şi  cleştetul  de-odată 
La  senmu-î  se  desprinde,  lăsând  pe  câmp  să  cadă 
Gorow  şi  Zablotowski,  amicî,  a  morţeî  pradă! 
Ear  caii  lor  ca  dînşiî  nedespărţiţi,  cu  dor, 
Se  duc  nebuni  prin  lagăr,  chemând  stăpânii  lor. 

Glence  din  Pocuţia  sub  Udrea  se  doboară. 
Udrea  e  prins  de  Czîusko,  dar  singur  se  omoară, 


230  DUMBRAVA   KOSIE 


Strigând  în  desperare:   «Ahl  <^ece  morţi  maî  bine 
f  Decât  o  vîeaţă  lungă  şi  ^ile  cu  ruşine  b 
Corbacî  ratează  capul  baronului  Huminski, 
Ciolpan  apucă  'n  braţe-î  pe  junele  Tenczynski 
Şi  merge  de-1  depune  lui  Ştefan,  la  picioare, 
Apoi  se  'ntoarce  iute  la  nouă  vînătoare. 

Zbaloş  pe-un  cal  de  câmpuri,  Negrea  pe-un  cal  de  munte 
Se  întâlnesc  cu  ochii  ş'aleargă  să  se  'nfrunte. 
Isbindu-se  'n  mulţime  cu-avînt  spăîmîntător 
Crunt  se  lovesc  din  fugă  cu  paloşele  lor, 
Lovire  fulgerândă  şi  Leahului   fatală ! 
El  cade  jos  !..  în  mâna-î  se  frânge  a  sa  pală. 
Dar  Negrea,  viteaz  darnic,  îî  cjice :   «Frate  Zbaloş, 
«Pe-un  om  câ(^ut  nu-mî  place  să  cadă  al  meu  paloş. 
«Te  scoală,  mergi  în  pace  cu  <^ile  de  la  mine. 
«Ar  fi  pecat  să  peară  un  bun  viteaz  ca  tine!> 

A  (^is,  calu-şT  întoarce  şi  'n  gloată  se  răpede. 
Lăsând  în  urmă-î  Leahul;  ear  Cârjă,  care-1  vede, 
lî  strigă  de  departe:   «Am'  mulţi,  Negreo,  nepoatei 
«Braţul  ce  nu  dă  moarte  când  poate,  multe  poate  !» 

Şi  glăsuind,  el  vede  a  luî  Toporski  ceată 
Ciuntită  risipită,  şi  'n  tabără-alungată, 
Fugând  cum  fuge  spaima  lipsită  de  ruşine... 
Şi  simte  mândrul  Cârjă  o  mare  vâlfă  'n  sine. 


DUMBRAVA    ROŞIE  231 


Ear  caînicul  Toporski  cu  fruntea  obosită, 
Şoptesce  vcrsând  lacrimi:   «O!  soartă  mult  cumplită! 
«Eu,  tare-odinioară,  vechiu  arbor  a  Lehieî, 
«Perdut-am  fruiK^Î  şi  ramuri  sub  vîntul  vijeliei! 
•<Eată-me  'nvins!...  O!   Cârjă,  de-acum  sînt  robul  teii !  > 
— '■  «Rob,  tu  ?  nu  mî-ar  erta-o  prea  sfintul  Dumne(;Jeu  ! 
«Când  un  popor  de  oameni  se  'nchină  ţie,  mie, 
«Un  tu,  ş'un  eu,  Toporski,  nu  cade  în  robie!» 

Aşa  grăesce  Cârjă,  bâtrînul  înţelept, 
Şi  singur  merge  vesel  la  Ştefan  Domnul  drept 
Ce-Î  ^ice:   «Anî  rnulţT,  Cârjă!  tu  fală  mî-aî  făcut! 
«Ca  tine  fie-ţî  neamul  viteaz  şi  priceput!» 

Apoi  cătră  oştimea  pe  lângă  el  remasă: 

«Acum  e   rîndul  nostru,  Boeri,  Copii  din  casă! 

«Să  dăm  zorul  din  urmă,  cumplitul  nostru  zor, 

«Ce  trece  şi  restoarnă  ca  trăsnet  resbitor. 

«Daţi  vînt  armelor  voastre!  pe  caî,  şi  după  mine!» 

Precum  un  cârd  de  vulturi  din  sferele  senine 
Cad  iute  ca  un  fulger  pe  o  pradă  ce  zăresc. 
Românit,  duşi  de  Ştefan,  în  lagăr  se  isbesc  L 
Nimic  nu  le  resistă,  nici  tunuri,  nici  desime^ 
Nici  şanţ,  nici  zid  de  care,  nici  deasă  călărime. 


232  DUMBRAVA   ROSIE 


Căci  eî  restoarnă  'n  treacăt,  şi  darmă,  sfarmă    'n    clipă 
Scadroane,  tunuri,  corturî,  şi  pun  tot  în  risipă. 


Fug  leşiî,  fug  Cruciaţii  şi  fuge  însuşi  Craiul  1 
lî  duce  Domnul  Ştefan  cum  vîntul  duce  paiul; 
Ear  tabera  Leşească  un  lung  pustiu  remâne 
Sub  apriga  furtună  a  cetelor  române ! 


Când  suflă  vîntul  toamnei  prin  codrii  veşteqiiţT 
Copacii   plinî  de  frunze  sînt  ast-fel  sguduiţî, 
Şi  crengile  căzute,  şi  frunzele  uscate 
Pe  câmpî  în  depărtare  sînt  ast-fel  semenate. 


VIII 
ARATUL 


Armata  glorioasă  e  frântă,  răsipită 

Ca  munţii  de  nisipuri  în  Africe  pustii, 

Intr'un  vîrtej  de  spaimă  din  urmă-î  fugărită 

Prin  văl,  prin  munţi,  prin  codri,  prin  rîpî  şi  pe  câmpii. 

Ear  Craîu  'n  desperare,  din  dealul  Catilineî 
Privesce  pintre  lacrimî  frumoasa  luî  armată. 


DtTMBRAVA    ROŞIE  233 


Ieri  floarea  vitejieî,  a(^\,  vaî !  prada  ru.şineî, 
Cum  fuge  ca  un  nour  sub  zare  'mpră^tiată 

Ş'acum  el  se  găsesce  cu  adeverul  faţă  ! 
Slab,  mic,   fără  trufie,  ve(^endu-şî  înainte 
Spectacolul  peireî  ce-î  dă  fiori  prin  mintt, 
Şi  'n  urmă-î  alt  spectacol  ce  sufletu-î  îngheaţă. 

Pe-un  ţ;es  întins  şi  galben,  iub  arşiţa  de  soare, 
Cinci  sute  plugurf  ară  pămintul  ţelinos. 
Şi  Domnul  Ştefan  însuşi,  cu  fruntea  în  sudoare, 
Asistă  pe-un  cal  negru,  sub  un  stejar  frunzos. 
Opt  miî  de  Leşî  de  oaste,  legaţi,  cu  frîu  'n  gură, 
In  loc  de  boî,  la  juguri  se  opintesc  trăgând ; 
£î  trag  mereu  şi  ferul  greu  muşcă  'n  bătătură, 
Şi  unii  gem,  şi  alţii  cad  pe  genuchi  plângând! 
Dar  biciul  îi  lovesce  şi  lancele-î  împung... 

Se  scoală  'n  brîncî  şi  earăşi  trag    brazde  pe  pămînt 
Mulţi  dintre  eî,  sermanii  !  în  capăt  nu  ajung 
Şi  chiar  în  a  lor  brazde  găsesc  a  lor  mormînt  ! 

Românii  cu  glas  aprig  îndeamnă  ca  să  'ntindă. 
Strigând :  Hăis,  ţa,  Liftene  !  hăis,  ţa,  haram  de  plug ! 
«Tu-mî  pregătiseşi  jugul,  eu  mi  te-am  pus  în  jug. 
«Hăis,  ţa...>   Apoi   din  urmă  aruncă  'n  brazde  ghindă. 

Ear  Ştefan  la  tovarăşi  le  ^ice  cu  glas  tare : 
«Aşa  scrie  Românul  a  sale  fapte  mari, 
«Cu  feru  'n  brazda  neagră  I...   Românul  astăc^î  are 
«Pămintul  seu  drept  carte  şi  pluguri  cărturari. 


234  DUMBRAVA   BOSIE 


«Aici  pe  unde  astăc^î  e  numai  câmp,  otavă, 
«Umbri-sevor  urmaşii  sub  Roşia- Dumbravă !•> 


Trecut-au  patru  secuii  din  (^iua  cea  fatală, 
Când  se  'ngropă  'n  ţerină  a  duşmanilor  fală! 
Şi  faptul  cel  istoric,  sub  formă  legendară, 
Din  neam  în  neam  Românii  îl  povestesc  în  ţară. 

Priviţii  lâng'o  dumbravă  stă  tabăra  de  carre. 
Flăcăi  voinici  şed  roată  pe  lângă  un  foc  mare, 
Mirându-se  'ntre  dînşii  cum  vreascurile  'n  foc 
Ca  nişte  şerpT  se  mişcă,  sucindu-se  în  loc. 
—  «Sciţi  VOI  de  ce  stejarul  arc^end  plânge  şi   geme? 
(Intreab'  un  Român  ager  pe  care-a  nins  de  vreme) 
«Colo  'n  astă  dumbravă  copacii  urieşî 
«Sînt  locuiţi,  se  spune,  cu  suflete  de  Leşî. 
«Pe  timpul  bărbăţiei  au  prins  Ştefan  cel  Mare 
«O  oaste  de  năvală  ş'au  pus-o  ca  să  are; 
«Ear  în  pămîntul  negru  cu  sânge-amestecat 
«Spre  lungă  pomenire  el  ghindă-au  semănat !» 

El  <^ice,  şi  dumbrava  se  pare  că  roşesce, 

Ş'un  aspru  glas  de  vultur  în  noapte  se  trezesce. 

El  ^ice,  focul  arde  dumbrava  luminând, 

Prin  crengile  frun(,loase  trec  umbre  suspinând  1 

Mircescî. 


n 
RESBUNAREA  LUI  STATU-PALMĂ 


U, 


.rieşul  Strîmbălemne  cu-al  seu  gemin  Sfarmă-peatră 
Au  vec^ut  că(^end  potopul  ş'au  trecut  potopu  'n  not. 
De  când  sint  poveşti  în  lume  şi  se  spun  pe  lângă  vatră 
Eî  duc  c,lile  cu  piticul  Statu-palmă-Barba-cot. 


Amîndoî  pe-o  vale  verde,  la  picToarele-unuî  munte 
Lungiţî  unul  lângă  altul,  stau  grăind  în  limba  lor. 
Dar  eî  sînt  în   neastîmper.  Când  şi  când  pe  a  lor  frunte 
O  gândire  'ntunecată  se  întinde  ca  un  nor. 


236 RESBUKAREA  Ltî  STATU-PALMĂ 

—  «O  cunoscî  pe  Trestiana,  frate?»  ^ice  Strimbă-lemne. 

—  «O  cunosc  1...  când  se  arată,  soarele  îi  face  semne, 
«Căci  de  când  Ileana  mândră  n'au  ve^ut  el  aşa  floare... 
«Ca  Ileana  Consinzana  fata-î  chiar  ruptă  din  soare  !» 


—  «Bine  (^icî,  dar  nu-mîstă  'n  minte  cum  l'aşa  frumoasă  fată 
«Buturuga  Statu-palmă  au  putut  să  fie  tată!» 

—  «Pomul  nalt,  frumos  resare  din  semînţa  cea  meruntă, 
«Ş'apoî  scii  tu  că  Pepelea  vornicel  î-au  fost  de  nuntă!..» 


Urieşiî,  stând  pe  coate,  aii  trântit  un    hohot    mare 
Cât  s'aii  resunat  pămîntul  într'o  lungă  depărtare 
Şi  toţi   vulturii  din  codrii,   ridicându-se  pe  vînt, 
S'aii  nălţat  in  nori  să  vadă  ce  minuiie-î    pe  pămînt  ? 


Apoi  ear,  căc^end  pe  gânduri,  Sfarmă-peatră  (^ice:  ■?  Frate, 
«Câte  stânci  de  aur  pline  şi  de  petre  nestimate 
«Leaş  da  vesel  Trestianeî,  toate  zestre  ca  să-î  fie, 
«De-ar  vroi  cu  mine  fata  să  se  leo^e    n  cununie». 


—  «Ca  şi  tine,  (^ise  grabnic  Strîmbă-Iemne,  ca  şi  tine 
«Câte  lunci,  păduri  şi  codri  de  cântări  şi  de  flori  pline, 


BESBUKAREA   LUl  STATU-PALMĂ 237 

<Câte  paseri  viî,  măiestre,  ^oîmî  şi  pajuri  năsdrăvane, 
c Păuni  mândri,  fulgi  de  soare,  dulci  minuni  aeriane, 
«Câţî  leî,  pardoşî,  căprioare,  cerbi    cu  coarnele  de  aur, 
€  Cuiburi  de  privighitoare,  cuîburî  scumpe  de  balaur, 
«Frunzî  şi  fructe,  umbra  dulce  şi  codreana   armonie, 
<Toate-ar  fî  a  Trestianeî,  de-ar  vroi  a  mea  să  fie  !> 

—  <A  ta  !»   strigă  Sfarmă-peatră  în  văzduh  făcând  un  salt 
Ş'apucând  în  a  sa  mână  un  gigantic  bolovan. 

—  «AmeaU  strigă  Strîmbă-lemne,  ridicând  un  stejar  nalt 
Şi  'nvîrtindu-1  pe  deasupra-î  ca  un  groaznic  buzdugan. 

Eată  că  un  răcnet  jalnic  sus  pe  munte  se  aude ! 
Urieşiî  se  'ntorc  iute,  părăsind  armele  crude, 
Şi  zăresc  pe  Statu-palmâ  de-a  lungul  pe  deal  sărind 
Şi'ncurcat  în  a  sa  barbă  ca  un  ghem  rostogolind. 

Sfarmă-Peatră-î  ţine  calea  şi-1  ridică  'ncet  pe  palmă. 

—  «Săriţî,  voî,  urgia  lumeî !  săriţi!...  ţipă  Statu-palmă, 
«Resturnaţî  copaci  'n  codri,    măcinaţi  dealuri    şi  stânci, 
c Astupaţi  cărări  şi  drumuri,  tulburaţi  apele-adâncî, 
tPuneţî  stăvili  netrecute  sus  din  ceruri  până  jos... 
cTrestiana,  Trestiana,  mî  a  răpit-o  Fet-frumos!> 

—  «Fet-frumos  pe  Trestiana!...»  strig  turbaţii  urieşî 
Alergând,  unul  spre  codri,  cela-lalt  spre  munţii  pleşî. 


238  RE6BUNABEA   LUI   STATU-PALMĂ 

Atuncî  lumea  îngrozită  crecju  că-î  peri  norocul  !... 
Sfarmă-peatră  cu  largi  pasurî  calcă  munte  după  munte, 
Trece  rîurî  fără  poduri  şi  prăpăstii  fără  punte, 
Lăsând  urme  de  cutremur  la  tot  pasul  în  tot  locul ! 


Unde  vede-o  stîncă  naltă  el  o  macină  cu  palma 
Bolovanii  sub  picioare  dau  de-a  dura,  dau  de-avalma 
Şi  cu  peatra  măcinată  şi  cu  petrele  aruncate 
El  îezesce,  bate,  umflă  rîurile  tulburate. 


Culmele  trec  peste  şesurî,  apele  trec  peste  maluri, 
Valuri  mari  se  sparg  în  sgomot,  răpe^ite  peste  dealurî, 
Dar  nici  clocotul  lor  aprig,  clăbucind,  ferbend  în  spume, 
Nici  chîar  troncătul  de  sdravenî  bolovani  în  rostogol 
Nu  'ngrozesc  ca  Urieşul  ce  s'arată  crunt  la  lume 
Cu  fălci  negre  scârşnitoare,  cu  ochi  ro;!î,  cu  peprul  gol. 
El  apare  pe  sub  nouri  ca  un  munte  de  turbare 
Ce  ameninţă  pămîntul  să-1  turtească  'n  resbunare! 


Ca  şi  dinsul  Strâmbă-lemne,  uragan  de  vijelie, 
Intră  'n  lunci,  păduri  şi  codri  ducând  viscol,  ducând  larmă. 
Plopul  nalt  l'a  luî  suflare  ca  o  creangă  se  mlădie, 
Ulmul  cade,  fagul  crapă  şi  stejarul  gros  se  darmî. 


RESBUNABEA   LUl  STATD-PALMĂ  239 


El  pătrunde  prin  desime,  trece  Tute  prin  zâvoae, 
Şi  sub  braţul  seu  puternic  totul  pîrie,  trăsnesce, 
Tot  se  rumpe,  se  restoarnă,  se  sucesce,  se  indoae, 
Ş'un  troian  de  crengî,  de  arbori  pe-a  luî  urmă  se  clădesce. 

Eată  însă  mândrul  soare  că  se  'ntunecă  de-un  nor  ! 
Urie^iî  staii  buîmaticî,  fumegând  de-a  lor  sudoare, 
Ridic  ochii,  şi  pe  ceruri  ved  trecând  în  sbor,  drept  soare, 
Fet-frumos  cu  Trestiana  pe-un  cal  sprinten  sburător. 

Trestiana  resturnată  lâng'un  sin  plin  de  iubire 
Strălucîâ  zimbind  in  aer  ca  un  vesel  meteor. 
Fet-frumos  cu  per  de  aur  se  părea  că    n  fericire 
Duce  raiului  din  stele  al  pămîntuluî  odor. 
Pept  la  pept,  gură  la  gură,  ochi  în  ochî  duios  privind. 
Se  duceau,  păreche  dulce,  ca  prin  vis  călătorind. 

Urlă  'n  vaet  Urieşiî !...  Amîndoî  cuprinşi  de-odată 
In  vertej  de  nebunie,  se  fac  Dunăre  turbată 
Şi'n  văzduh  încep  s'arunce,  improşcând  ca  doî  vulcani, 
Ceî  maî  groşi  stejarf  din  codri,  ceî  maî  sdravenî  bolovani. 

Sbor  copacii  cătră  soare,  stîncile  prin   nouri    sbor, 
Şi  din  cer,  ca  să-î  sdrobească,  ele  cad  pe  capul  lor  1 


240  KESBUNAREA   LUI  STATU-PALMĂ 

Spun  poveştile  c'atuncea  Statu-palmă  dintr'un  plop 
Chicoti...  apoi  călare  sări  pe-un  iepure  şchiop 
Şi  privind  la  Urieşiî  morţi  pe  munte  şi  pe  vale, 
pise:   «Mica  buturugă  carul  mare  mi-l  prevale!..» 


III 
ANA    DOAMNA 

DEDICATĂ    MĂRIEI   ÎSALE   DOAMXEÎ    ElISABETA 


I 

/~\  veste  necrecjută  în  ţeară  s'au  lăţit: 

«Pe  Doamna   Ghiraî  Mirza  Tătarul  au  răpit 
*Ş'au  dispărut  în  lume  pe-un  zmeii  încălecat!» 

Frumoasa  Ana   Doamna  e  singură    n   palat, 

X'isând  în  mezul  erneî  la   blânda  primăvară, 

Când  paseri  pribegite  se   'ntorc  voTos  în  ţară, 

Când  muguriî  dau  frunză  şi  câmpiî  dau  verdeaţă, 

Când  penele  se  scaldă  în  d,ilba  dimineaţă 

Şi  florile  şî  perd  rouă   l'al   zefirului   scutur. 

Visa  zimbind  Domniţa  c'un  prunc  iubit  la  sinu  î .. 

4O001  —  AUcsandri.  —  Foesii.  II.  16 


242  ANA   DOAMNA 


Copilul  alb  e  flutur?..  Augusta  mamă  crinu-î.? 
De-odată  Han  Tătarul  răpi  şi  crin  şi  fluturi 


Tăcutul  Mez-de-noapte  cu  stele  învestit 

Stă  'n  lunca  pudruită   de  albă  promoroacă, 

Ţintind  la  luna  plină  din  cerul  oţelit 

Doî  ochî,  oglinclf  de  gheaţă,  în  care  luna  joacă. 

întind  copacii  braţe  uscate,  rugătoare, 

Şi  frunţi  pe  care  earna  au  pus  a  eî  cunună. 

Eî  par  în  aşteptare  să  vadă  recea  lună 

Schimbându-se  pe  cale-î  într'un  ferbinte  soare. 

Şi  pintre  a  lor  trunchîurî  se  ved  albind  la  stele 

Poene  de  zăpadă,  bălţî  lucii,  cristaline, 

Pe  care  trec  în  taină  uşoare  nourele 

Ca  umbre  luminoase  de  palide  vergine. 

E  totul  alb,  fantastic  în    Mezul-cel-de-noapte, 

Şi  lunca  pare-un  templu  în  care,  fără  şoapte. 

Copaci,  luceferî,  umbre  şi  luna  de  pe  cer 

Asistă  la  'nsoţirea  morţii  cu  asprul  ger. 

III 

De-odată  se  trezesce  pădurea  şi  resuiiă 
De-un  tropot  de  copite  pe  gheaţă  ropotind, 
Şi'n  zare  se  ivesce  un  cal  fugând,  sărind, 
Urmat  de  lupi   în  fugă,  ce  urlă   împreună. 


i 


ANA   DOAMXA  243 


E  Mirza !  e  Tătarul  purtând  pe  Ana  Doamna 

Ce  stringe  lângă  sinu-î  copilul   rumeor ; 

E  Mirza  care  sboară  cum  sboară  'n  aer  toamna, 

Un  paiii  luat  de  vînturî  pe  aripele  lor. 

Nebun  se  duce  calul  de  spaîmS  spumegând, 

Cu  nările  deschise,  cu  ochii   plini   de  foc, 

Şi  lupii  după  dînsul  aleargă  tot  urlând 

Aproape  să-1  ajungă,  să-1  sfâşie  pe  loc. 

Dar  Mirza,  Han  Tătarul,   cu  sufletul  hain 

Smuncesce  'n  desperare  copilul  de  la  sin 

Şi-1  svîrle  'n  urmă  !..   V'aet  amar  se  'nalţă    n  luncă, 

Stau  lupii!   ear  fugarul  în  laturi   se  aruncă! 


Că(^ut  e  copilaşul  pe  o  zăpadă  moale, 

Ear  lângă  el,   din  aer,   a  luncei  nourele 

Sau  coborît  în  grabă,  ca  blânde  îngerele 

Ascunse  'n  haine  albe  cu  lungi  şi  albe  poale. 

Misterioase  umbre,  vergine  dulci  şi  sfinte 

Alăture  cu  pruncul  s'au  pus  ele  de  pază, 

In  rînd  îngenunchete,  încinse  de  o  rază. 

Cu  manile  unite  ca  pentru-o  rugăminte. 

Pe  împregîur  de  ele  stau  lupiî  flămânziţi, 

La  copilaşul  fraged  avend  ochii   ţintiţî. 

Şi  clănţănesc  selbatic,  dar  nu   'ndrăznesc  a  trece 

Prin  cercul  cel  de  umbre,  nicî  nu  voesc  să  plece. 


244  ANA   DOAMNA 


Minune  I..   iată  Doamna!  Tată  duioasa   iriamâ, 
Cu  genele  în  lacrimT,  cu  braţul  plin  de  sânge ! 
Ea  vine,  de  lupT  trece  fSr'  a-i  băga  în  samă, 
Işî  îea  copilu  'n  braţe,  la  sin  plângând  îl  strînge, 
Şi  pleacă  însoţită  de-un  înger  nevec^ut... 


O  veste  necrezută  în  ţear'au  resbătut : 

«Ghiraî  c'un  fer  în  peptu-î  şi   fearelor  dat  pradă, 

«In  lunca  spăimîntată  mort  zace  pe  zăpadă!» 

Frumoasa  Ana  Doamna  se  primbla   'ntr'o  grădină 
Ca  dînsa  înflorită  şi  plină  de  lumină, 
\'isând  în  primăvară  dulci  visuri  mângăîoase  ; 
Şi   însă  pe  sub  ochiî  treceau  nălucî  hidoase. 
Viteaza  mamă  'n  gându-î  vedea  ^i  car  vedea 
Cum  se  lupta,  răpită  pe  cal,  cu  Han  Tătarul. 
Cum  el  smucindu-î  pruncul   la  feare-1  asvîrleâ, 
Cum  ea-î  străpungea  peptul  din  fugă  cu  pumnarul.. 
Ş'atuncî  duios,  frenetic,  strîngeă  pe  al  eî  sin 
Copilul,  dulce  flutur   culcat  pe   dulce  crin  ! 
Şi  îngerii  din  cerurî,  cuprin^î  de  adorare, 
Veneaij  ca  să  sărute  frumoasa-î,  albă  mână; 
Căci   nu-î  nimic  maî  gingaş  şi  nu-i   nimic  maî  tare 
Ca  dragostea  de  mamă  în   inimă  română  ! 


VI 

CALUL  CARDINALULUI  BATORI 


Visternicul   Stavrinos. 


l'ti/.o-,  ">v   v.afj'/jj.lv.zozs,  'iî'j-i'î'.  va  a-r^v  tov  -'.'/.jv;...  otC. 


|'>ator  Cardinalul,  uşurel  de  minte, 

Pe-un  cal  alb  de  spume  fuge   tot    nainte 


Peste  văl   şi  rîurî,   peste  munţi  de-adrept, 
Făr'   a   'ntoarce  capul   rezemat  de  pept, 


Câcî  î-e  teamă   'n  suflet,   teamă    să  zărească 
A   luî  Mihaî  Vodă   un^.brS  vitejeapcă  !... 


246 


CALUL    CARDINALULUI   BATORI 


El  dedese  pradă  oastea-î  de  Magnaţi 
Românilor  aprigî  de  peste  Carpaţî, 


Ş'acea  oaste  mândră,  multă,  strălucită, 
Parte  zace  moartă,  parte-î  risipită ! 


Fuge  Cardinalul  !...  Impregîurul  luî 
Vîjie  şi-1  muhtră  boarea  vîntuluî ; 


II  mustră  şi  munţiî  cu  nourî  pe  frunte. 
Şi  codrii  îl  mustră  şi  şoîmiî  de  munte  ! 


Ear  când  obositul,  cuprins  de  fiori, 
Vrea  să  s'odihnească  în  poenî  cu  florî, 


Florile  îndată  se  prefac  in  spinurî, 
Poenele  negre  scot  aspre  suspinurî 


Şi  când  el  aleargă  la  vre  un  isvor, 
Apa  se  roşesce,  se  preface  'n  nor! 


CALUL   CABDINALLLLi   BATORI  247 

Şi  când  el   ia   umbră  cată  să  pătrundă 
Codrii  gem,  copai  iî  scutur'a  lor  frunză  ! 


Şi  din   munţi,  din  codri,  din  văile-adâncî 
Es  miî  de  fantasme  căcjute  pe  brânci. 


Triste,  şovăinde,  ameninţătoare, 
l'alide  ca   moartea,  ca  ea  'ngrozitoare, 


Impedecând  sborul  albului  fugar 
Şi   strigând  în  cale-î  cu  vuet  amar  : 


«Blăstem  ţie,   Bator  !   tu  ce  cu   ruşine 
«Fugi  lăsându-ţi  oastea  murind  pentru  tine!» 


Calul  se    nfioară  !   el  cearc.i    napoî 
Să  şî  ducă  stăpânul  in  foc,   Ia   răsboî. 


Şi  cumplit  nechează,  şi  cu   mult  dor  plânge 
Intorcându-şî  capul  spre  câmpul  de  sânge. 


248  CALUL   CARDINALULUI  BATORI 

Ca  el  Cardinalul  cată  'ndărit...    «Vaî  ! 
«Eată-l!  strigă,  eată  grozavul  Mihaî!» 


Şi  nebun  de  spaimă,  rugând,   Cardinalul 
Face  cruci   o  sută,  îşî  îndeamnă  calul, 


Dar  sirepul  falnic  stă!...   ,s'oftând  din  greu 
Cade  mort  de  jalea  stăpânului  seu! 


i 


TUDURA  DE  LA  TÎRŞOR 


P^udora  de  la  Tirşor 

La  fereasta-î  se  ivesce 
Ca  o  floare  de  bujor 
Ce  în  soare  strălucesce. 


Tudora  de  la  Tîrşor 
Pin  fereasta  eî  privesce 
Pe  Mihaî  învingător 
Care  trece  ş'o  ochesce. 


250  TUDORA   DE   LA   TÎRSOR 


Tudora  de  la  Tîrşor 
Cu  Mihaî  se  indrăgesce, 
Apoi   nasce-un   pruncuşor 
Ce  pe  sinu-î  înfloresce. 


Tudora  de  la  Tîrşor 
Cu  odoru  î  se  mândresce, 
Ear  Mihai",  cuprins  de  dor. 
La  picîoare-T  se 'mblânc^esce. 


Tudora   de  la  Tirşor 
Cu  Mihaî  aşa  glumesce : 
— «Cât  eşti   de  stapânitor 
«Un  copil  te  stăpânesce  » 


—  «Tudora  de  la  Tirşor  ! 
(Mihaî  Vodă  glăsuesce) 
«Leul  e  îngrozitor, 
«Insă  puîul  îşî  îubesce!» 


Bor2esci,   1864. 


VI 

ODĂ  STATUEÎ  LUI  MI  HAI  VITEAZUL 


/"]r\ărire,   adorare,   îngenunchîere  ţie 

Gigant  din  alte  timpurî,  fruntaş  între  Eroi  ! 
Mihaî!   frate  de  arme  cu  dalba  vitejie, 
Oaspe  de  bronz  scump  noue,  sosit   ear  pmtre  noî! 

Pe  'ntinsul  ţeriî  astăzi   e  splendidă  serbare  ; 
Copiii  se  simt  oamenî,  bătrîniî  'ntinercsc. 
Chiar    terna  din   morminte  s'aniniă  şi  tresare, 
Şi  umbre  înarmate  prin  aer  se  'ntrunesc. 
Azî  noî,  Românî,  cu  toţii  pătrunşi   de-o  nouă  vîaţă. 
Umbriţi  de  al  teu  nume  feeric,  legendar, 
C'o  falnică  uî'mire  stăm,  te  privim  în  faţă. 
Căci  tronul  teu  prin  serulî  a  devenit  altar. 


252  ODĂ   STATUEI   LUI   MIHAI   VITEAZUL 

Şi  vulturul  cu  sboru-î  din  cerurî  te  'ncunună 
Ţintind  în  zare  ochii  l'Apus,  Ia  Resărit, 
Şi  codrii,   vechii   marturî  de  gloria  străbună, 
Se  mişcă  'n  sgomot  mare  de  freamet  oţelit! 

—  «Ce  este  'n  România?  Ce  vifor  o  pătrunde 
întreabă  pe  Danubiii   Balcanul  speriat. 

—  <Sint  Pascele  române!   Danubiul   respunde, 
«Mihaî  Viteazul  astă(^î  în   bronz   a  re'nviat!» 


O  !  dar,  aşa-î  cu  dreptul ;  să  te  revadă  eară 

Şi  muntele,  şi  codrul,  şi  vulturul  din  el, 

Mihaî,  Mihaî,  tu  care  avut-aî  pentru  ţeară 

O   inimă  de  aur  şi  braţul  de  oţel. 

Aşa  este  cu  dreptul:  să  reapari  la  Iu.^^e 

Măreţ,  superb,  răsboînic,  călare  pe  un  zmeii, 

Avend  de  scut  prestigiul  ceresculuî  teu  nume 

Şi  cap,  şi  pept,  şi  umerî  de  bronz  ca  gândul  teu. 

Ol   mare  Domn!  pe  timpul  de  fapte  colosale, 
Când  te  luptaT,  la  vîntul  produs  de  spada  ta 
Nimic  nu  sta  'n  picîoare,  nimic  nu  resistâ, 
Căcî  ea  cântăriâ  'n  pumnu-ţî  cât  soarta  ţeriî  tale. 
Şi  toţî  care  'n  orbire  călcau  ţeara  română, 
Ca  spice  secerate  cădeaii  pe  câmpul  eî; 
Ciiîar  moartea,  moartea  crudă  scăpa  coasa-i    din    mână 
Sub  fulgerul  teribil  eşit  din  ochii  leî  ! 


ODĂ   STATUEI   LUI  MIHAI   VITEAZUL  253 


III 

Feerică  splendoare  de  vultur  domnitor! 

Atât  avînt  îţî  dase  al   Patriei   amor, 

Şi   gloria  te  puse  l'atâta  înălţime 

Cât  n'aveaî  tu  deasupra-ţî  ş'alăturea  pe  nimel.. 

Sigmund  Bator  Maghîarul  a  fost  un  mare  ducă 
Ce  nu  'ncăpeâ  în  lume  de  tine,  şi  aprins 
El  vru  să  te  eclipse,  vru  ţeara  să-ţi  reducă... 
Suflat'ai   peste  dînsul  şi  'n  clipă  tu  laî  stins. 

Murad  era  puternic  !   Sangîacul  luî  Murad 
Lăţîâ  o  neagră  umbră  pe  lumea  spăîmîntată, 
Ear  tu  (^iceaî,  în   ţaţă   cu  furia-î  turbată  : 
«Murad  se  crede-un  cedru  şi  nu-î  decât  un  brad!» 

Mehmed  eră  teribil  ca  un  torent  de  sânge 
Pornit  ca  să  înnece   Creştinif  pămîntenî... 
Cine  cuteză,   cine  visă  de  al  înfrînge?... 
Tu  1-aî  secat  în  codriî  de  la  Călugărenî, 
Căci   fost-aT  dintre  oamenî  cu  semne  suverane 
Ce  mor  în   aperarea  popoarelor  sermane. 
Şi  sceptrul  luă  grabnic  în  mâna-ţT  de  monarc, 
Când  forma  unuî  paloş,  când  forma  unu!  arc. 

iv 
Precum  archipăstorul  ce  poartă  daruri  sfinte, 
Purtaî  moşia  'ntreagă  în  inima-ţî  ferbinte 
Ş'avend  lâng'   al  teu  umer  poporul  viu  şi  tare. 
In  patru  părţi   a  lumeî  striga!  în  gura  mare  : 


204  ODĂ    STATUEI   LUI    MIHAI   VITEAZUL 

Voî  Turci,  Tatarî  şi  Unguri,  unelte-ale  prădăreî ! 
«Românul  e  ca  stânca  în  valurile  măreî. 
«V^eniţî  cu  falca  'n  cerurT...  Pe-acest  viteaz  păniint 
«Nu  tremură,  nici  fuge  decât  paîuşu  'n  vînt, 
*La  noî,  bătrîn,  muiere,  bărbat,  copil  de  ţiţă, 
<^  Nepăsători  de  moarte,  au  inimă  de  criţă. 
« Sînt  copţi  de  tineri  încă  l'al  vitejiei  soare 
^>Şi  sînt  deprinşi  să  moară  pe  duşm^mulce  moare. 
<■  Eî  sciu  să  cate  'n  faţă  ear  nicî-odată  'n  urmă, 
«Şi  'n  ochii  lor  duşmaniî  nu  sînt  decât  o  turmă. 
« Priviţi !  în  al  lor  suflet  nu  este  nici  o  pată, 
4  Nici  o  ru.şine  nu  e  pe  fruntea  lor  săpată. 
« [n  eî,  pe  eî  lucesce  de-o  vie  strălucire 
«Şi  inimă,  şi  armă,  şi  frunte,  şi  gândire!» 

Apoî  lăsându-ţî  ochiî  să  sboare  cu  mândrie 
Pe  bravii  teî  tovarăşi,  vultanî  din  Românie, 
piceaî:    «Ţara  e  mamă  dulce,  copiiî  me; ! 
« Ferice  care  moare,  luptând  pe  sinul  eî ! 
«Din  terna  lui  vor  cre-.ce  odoare  vitejescî, 
« Stejari  cu  lemn  de  arce,  de  ghioage  românescî  !  * 


August  erou  a  cărui   memorie  augustă 
Trecut-a  peste  seculî  cu  margine  îngustă 
Şi  s'a  înscris  în  raze  pe  fruntea  omenireî 
Afară  din  domeniul  uîtărel  şa  peireî  1 


ODA   STATUEI   LUI    MIHAI  VITEAZUL 


Precum  odinioară  pe  toţi  electrisaT 
Cu  glasul  şi  ochirea-ţî  de-Arohangel,  o!  Mihaî, 
Privesce  împregîuruţî  cum  vine  'ntreg  poporul, 
Cum  vine  să  admire  în  tine  Salvatorul. 
Ve<^î  cum  ţeara  ferice  de-a  există  pe  lume 
Se  simte  'ncoronată  cu  falnicul  teu  nume  ! 

Mihaî,  devină  earăşî  sub  cerul  strămoşesc 
Echoul  prea-puternic  de  glas  dumne(^eesc 
Ş'aprmde  ear  scînteîa  de-antică  vitejie 
In  noî  carii  aducem  îngenunchîere  ţie 
Gigant  din  alte  timpuri,  fruntaş  între  Eroi', 
Oaspe  de  bronz,  scump  noue,  sosit  ear  pintre  noî 


VII 

LEGENDĂ  DE  LA  DORNA 


Ointre  arborii   din  munte 

Faptul  (jWeî  se  strecoară; 
Soarele-î  lucesce  'n  frunte, 
Vulturul  în  cale-î  sboară. 


Se  ved  turme-albind  pe  coa>^te 
Rîurî  lungi  pe  văî  frumoase, 
Şi,  crescuţî  în  rend  de  oaste, 
Bra^î  pe  culme  luminoase. 


i 


I 


LEGENDĂ   DE  LA   DORKA  267 

Ca  fiinţele  din   basme 
Pe  sub  pâclâ  se  arată 
Munţi,  gigantice  fantasme, 
Stâncî  cu  fruntea  fulgerată. 

Maî  de  vale  o  blândă  ciută 
La  isvoare  se  adapă 
Şi,  voioasă,  ea  sărută 
Cerul  oglindit  în  apă ; 

Ear  sub  codru,  pe  potică 
Stă  un  urs  la  vînătoare 
Pândind  ciuta  sprintenică 
Şi  rivnind  a  eî  picioare. 


Colo  'n  crîngul  ce  'nverc^esce 
Sună-un  bucium  de  cireş ; 
Pe-o  cărare  se  'ntîlnesce 
O  copilă  cu'n  plSeş. 

El  36  duce  prin  pădure 
După  cerbi  cu  coarne  marî ; 
Ea  culege  fragî  şi  mure 
De  sub  bra(^î,  de  prin  tufarî. 

46001 .  —  Altcsandri.—  Potsiî.   II.  17 


258  LEGENDĂ   DE   LA   DOBNA 

—  «Când,  Ilinco,  s'a  aprinde 
«Pentru  mine  al  teu  dor? 

—  «Când  din  sbor  ursul  a  prinde 
«Ciuta  cea  de  la  isvor.» 

El  plecă  pe  bStătură... 
In  curînd  codrul  frunc^os 
Resună  de-o  'mpuşcătură 
Şi  de-un  ţipet  dureros. 

Vînătorul  împuşcase 
Biata  cîută  la  isvor, 
Ursu  'n  labe-î  apucase 
Copilita,  scump  odor. 


vni 
TOAMNA  ŢESETOARE 

«Harnica  şi  darnică» 

(Dicere  poporală) 


p^oamna  mândră,  harnică 

Şi  de  bunuri  darnică 
A  'mpărţit  a  eî  comori: 
Frunza-î  dat-au  vîntuluî, 
Ear  roadă  pămîntuluî 
Dat-o-aQ  la   muncitori. 


Dat-au  in  pentru  ştergare 
Şi  porumb  pentru  coşare 


260  TOAMNA    ŢESETOARE 


Plin  de  ţinte  auriî, 
Şi  toţi  strugurii  din  vie 
Pentru  dalba  veselie 
De  la  nunţi  şi  cumetrii. 

Dat-au  încă  pentru  coasă 
Earba-Î  verde  şi  frumoasă 
Care  'n  Maiu  au  înflorit, 
Ş'a  eî  paseri  cântătoare, 
Ş'a  eî  şiruri  de  cucoare 
Taîniculuî  Resărit. 


Ş'aQ  remas,  sermana,  goală, 
Pe  când  viforul  se  scoală 
Aducend  gerul  de  an!.. 
Ce-a  să  facă  ea  la  earnă.^ 
Norii  vin  ca  să  aştearnă 
Pe  câmpîT  un  lung  troTan, 

Vaî  de  ea!..  Ce-a  să  devie 
Sub  cumplita  vijelie 
Care  suflă  oţerit 
Peste  văile  uscate. 
Peste  apele  'ngheţate, 
Peste  codrul  desfrunzit  ? 


I 


TOAMNA    ŢESKTOARE  261 


I 


Dar  nu-i   pasă!..   Cât  e  .soare 
Toamna,   mândră  ţesetoare, 
Pune  furca  'n  briul  eî 
Ca  să  toarcă  şi  să  ţese 
Pânză  lată  'n  iţe  dese 
De    nvelit   unierif  seî. 


Şi  torcând  dea-lungul  trece 
Peste  brazda  murgă,  rece, 
Unde  es  painjinî  miî. 
Ear  fuîoru-î  de  matasă 
Pe  pămint  în  urmă  las  i 
Mreji   de  raze  argintii. 


Câte  lanurL  văî  întinse, 
Toate-acuma  sînt  cuprinse 
De  lungi  fire  ce  lucesc. 
Unele  s'adună  'n  caer 
Altele,  perdute  'n  aer, 
Tainic,  lin  călătoresc. 


Toamna  grabnic  le  urzesce, 
Le  'mpletesce,  nevedesce, 


262  TOAMNA   ŢESKTOAHE 


Şi  CU  toate  la  un  loc 
Ea-şî  lucrează-o  'nvelitoare 
Ca  să  meargă  'n  şezătoare 
Şi  să  îea  parte  la  joc. 


Eat'o  în  cămeşe  albă, 
Cu  lefţî  mari  lucind  în  salbă, 
Mari  cât  ochii  sei  căprîT. 
Trista  earnă-o  pizmuesce 
Şi  prin  neguri  o  pândesce 
Descântând  vrăjitorii. 


Ear  Românul  cu  drag  spune: 
«Doamne  fă  înc'o  minune! 
«Scoate-o  fată  'n  calea  mea, 
«Ca  şi  toamna  harnică 
«Şi  de  suflet  darnică, 
«Să-mî  fac  traiul  meii  cu  eal» 


i 


I 


IX 

PALATUL  LOREDANO 


Tn  cel  palat  de  marmora  antică 

Ce  poartă    n  frunte-o  scumpă  mozaică, 
Tablou  artist  de  seculf  admirat 
Reamintind  Olimpul  încântat, 


Opt  mari  fereşti,   ogive  dantelate, 
Cu  leî  pletoşî  pe  margine  săpate 
Respând  lumini  şi  zgomote  de  bal 
In  negrul  sin  al  MareluîCanal. 


264  PALATUL  LOREDANO 


Dulci  armoniî  de  flaute,  vioare 
Conduc  un  hor  de  danţurî  săltătoare 
Şi,  ca  prin  vis,  plăcute  năluciri 
Se  ved  trecând  prin  magice  luciri. 


Trec  albe  frunţi  cu  florî,  şi  braţe  dalbe. 
Trec  negri  ochi  cu  foc,  şi  sinurî  albe, 
Ear  prin  vSzduh  se  'mprăştie  uşor 
Un  farmec  viu,  aprins,  îmbătător. 


Din  când  în  când  sus  pe-un  balcon  s'arată 
Un  înger  alb,  o  frunte  'ncoronată 
Cu  florî  de  crin  aduse  din  Milan 
Pentru  Aida,  contesa  Loredan. 


Ş'orî  care  om  sub  stele  o  'ntrevede 
Fie  plebeu  sau  patrician,  el  crede 
Că  s'au  ivit  în  cerurî  pentru  el 
Un  serafim  visat  de  Rafael. 


Gîos  pe  canal  gondolele    nşirate 
De-al  nopţeî  vînt  alene  clătinate 
Adorm  încet  prin  legănarea  lor 
Pe  gondolieri  în  visuri  de  amor. 


PALATUL  LOBBDANO 265 

Unul  din  eî  tăcut  insă  veghează  ; 
Ochîu-î  ţintit  in  sus  crunt  scânteează^ 
Ş  un  lung  suspin  frâmîntă  peptul  şeii : 
—  cAh!   unde-î  ea-  dice,  ,si   unde-s  eu! 


<  Cuget  amar  !  frumoasa  contesinâ 
«Respânde  'n  bal  splendoarea  sa  divină. 
«Toţi  încântaţi  o    ncungîură,    î  şoptesc 
«Cuvinte  dulci  de-amor...   toţi  o  Iubesc!.. 


tOl  chin  grozav!..  :,>i  ea  fără  mustrare 
'La  acel  imn  de-amor,  de  admirare 
Zimbesce  lin  ca  Venus  intre  Zeî 
tNe  maî  gândind  la  gondolierul  eî!» 

Plângând  Tonin  acoardă  mandolina 
Şi,  inspirat  de  vechiul   Palestrina, 
Prelude  'ncet,  apoî  cu  glas  sonor 
Prin  vers  duios  el  spune  al  seu  dor. 

De  pe  canal  vibranta  luî   cântare 
Sboară    'n  văzduh,  pătrunde  'n  sala  mare 
Cu  vîntul  blând  ce-aduc  albele  zorT... 
Toţi  stau  pe  loc  şi  'n  inimi   simt  fiorî. 


266 PALATUL  LOBEDANO 

Pe  la  fereşti,  pe  gotice  balcoane, 
Prin  galerii  cu  sprintene  coloane 
Vin  alergând  reginele  din  bal 
Şi'n  grup  uîmit  se  pleacă  pe  canal. 


Sufletul  lor  palpita  'n  a  lor  sinurî... 
Flori  de  briliant,  braţele  cu  rubinurî, 
Orî  şi  ce  au  la  ele  maî  de  preţ 
Cade-aruncat  pe  lângă  cântăreţ ;    . 


Dar  el  perdut  în  visurî  dureroase, 
Răpit  pe-un  val  de  note-armonioase 
Stă  neclintit  şi  fără  a  vedea 
Tot  ce  din  sbor  în  barca  lut  cădea. 


Mister  adânci  deodat'a  luî  cântare 
Vibrează  lung  de  o  stranie-exaltare, 
Căci  au  că(^ut  pe  el  din  cer  senin 
Florî  de  Milan,   frumoase  flori   de  crin. 


Cine  de  sus  le-au  aruncat  luî,  cine  r 
De  vrei  s'o  sciî,  răpede-te,  străine, 
Şi  veî  zări  o  gondolă  sburând 
In  zori  de   zi  spre  Lido  'naintând. 


PALATUL   LORKDANO  267 


Gondola  sa  oprit,  ear  in  gondolă 
Sub  coperiş  cântând  o  barcarolă 
Şede  'n  genunchi  un  june  gondolier 
Maî  fericit  decât  San-Marc  în  cer. 


Un  înger  alb  pe-o  pernă  voluptoasă... 
Dar  ce  să  .spun  a  lor  talnă-amoroasa! 
Soarele-î  sus,  apoi  soarele-î  gîos, 
Valu  'mpregîur  suspină-armonios... 


Mircescî,   1871 


X 

POHOD  NA  SYBIR 


C^ub  cer  de  plumb  întunecos, 

Pe  câmp  plin  de  zăpadă 
Se  trăgănează  'ncet  pe  gîos 
O  jalnică  grămadă 
De  oameni  trişti  şi  îngheţaţi 
Cu  lanţuri   ferecaţi. 


Sermanî!...  de  şese  luni  acum 
Eî  merg  fără  'ncetare 
Pe-un  larg  pustiu  ce  n'are  drum 
Nici  adăpost,  nici  zare. 


POHOD   NA   SYBK 269 

Din  când  in  când  un  ostenii 
Mort  cade,  părăsit! 


E  lung  cel  şir  de  osindiţi! 
Pe  vînăta  lor  faţă 
Necontenit  sînt  pălmuiţi 
Deun  criveţ  plin  de  gheaţă, 
Şi  pe-al  lor  trup  de  singe  ud 
Des  cade  bicîul  crud. 


In  urma  lor  şi  pe   'mpregîur 

Cazaci,  Baskirî  selbaticî 

Cu  suliţî  lungi,  cu  ochi  de  ciur 

Alerg  pe  caî  sburdaticî, 

Şi    n  zarea  sură  stă  urlând 

Urlând  lupul  flămând. 


Dar  unde  merge-acest  popor 
Ce  nu  maî  are  'n  lume 
Nici  o  sperare    n  viitor,    " 
Nici  patrie,  nici  nume?.. 
Se  duce,  şters  dintre  ceî  viî, 
Să  moară  prin  pustii. 


270  POHOD  NA  SYBIB 


Palid  convoiu,  perdut,  uitat, 

Colonă  funerară, 

Ea  poartă  'n  frunte  un  stigmat... 

Amorul  sfînt  de  ţeară ! 

O !  sfînt,  sublim,  ceresc  amor. 

Câţi  pentru  tine  mor  ! 

Ah  1  câţi   martiri  pentr'un  cuvînt. 

Un  dor  de  libertate. 

Cu  (^ile  mers-au  la  mormînt 

Prin  resbunări  turbate! 

Câţi  au  format  grozavul  şir, 

Pohodul  la  Sybir ! 

Acum  colona  s'au  oprit 
Sub  crivăţul  de  noapte. 
Din  sinu-î  rece,  amorţit 
Es  dureroase  şoapte. 
Toţi  se  înşiră-acum  în  rînd 
Gemend  şi  tremurând. 

Un  comandant,  aprig  caleu, 
I-adună  ca  pe-o  turmă 
Şi  'nseamnă  chiar  pe  biciul  seu 
Câţi  au  că(^ut  în  urmă 


POHOD   NA    SYBIR  271 


Apoi   in  viiit  cu  aspru   glas 
Dă  ordin  de  popas. 


Convoiu   'ntreg,  nedeslipit, 
îngenunchind  se  lasă 
Pe  câmpul  alb  şi  troenit, 
Sub  negura  geroasă, 
Şi  stă  grămadă  la  un  loc 
Făr'   adăpost  nici   foc. 


Cu  peptul  de  oniet  lipiţi 
Sermanî!   adorm   indată 
Visând  de  câmpii  înfloriţf, 
De  ţeara  depărtată. 
Şi  peptul  lor  plin  de  amar 
Se  bate  tot  maî  rar. 


Unul  prin  vis  vede  plângând 

O  mamă  'mbătrânită. 

Altul  se  'ngână  desmTerdând 

Soţia  luî  iubită, 

Şi  toţi  pe  sub  genele  lor 

Au  lacrime  de  dor. 


272  POHOD    NA    SyBIB 

El  dorm  adânc!  ş'al  nopţei   vint 

Cu  şuer  viscolesce; 

Eî  dorm  adânc  şi  pe  pămînt 

Mereii  troeanul  cresce, 

Şi  stelele,  privind  la  eî, 

Plâng  lacrimT  de  scânteî. 


Treptat  ometul  spulberat 

Se  'ntinde  ca  o  mare, 

Şi  cresce,  şi  sub  el  treptat 

Convoiu  'ntreg  dispare. 

Şi   'n  zori  tot  câmpu-î  învelit 

Cu'n  giulgiu  nemărginit. 


Au  fost!  acum  eî  unde  sînt?. 
Un  cârd  de  vulturi  sboară 
Pe  sus  cu'n  rapide  avînt 
Şi  îute  se  coboară, 
Ear  dintre  bra(^î  vine  urlând 
Urlând  lupul  flămând!.. 


i 


XI 

LEGENDA    RÎNDUNICAî 

DEDICATĂ    D-\EI   NYKA    GRĂDISTEANU 


Rîndunică,  rîndunea, 

Ce  baţî  la  fereastra  mea? 

Du-te-ţî  pune  rochiţa 

Că  te  arde  arşiţa, 

Te  suflă  vîntoaele 

Şi  te  udă  ploaele. 

Mergî  în  câmpul  îiiverdit 

Că  rochiţa  a  'nflorit 

Şi  o  calcă  turmele 

Şi  o  pasc  oiţele. 

(Cântic  poporal) 


/^ând  se  născu  pe  lume  voioasa  Rîndunică, 

Ea  nu  avea  făptură  ş'aripî  de  păserică, 
Fiind  al  cununiei  rod  dulce,  dismîerdat, 
Copilă  drăgălaşă  de  mare  împerat. 

46001.    —  Alecsandri.   —  Potsii.  II.  18 


274  LEGENBA   RÎNDUNICÂI 


Dar  fost-au  o  minune  frumoasă,   zimbitoare, 
Sosită  pintre  oameni  ca  zimbetul  de  soare, 
O  gingaşă  comoară  formată  din  senin, 
Din  raze,  din   parfumurî,  din  albul  unui  crin, 
Şl  maica  sa  duioasă,  privind-o,  se  temea 
Să  nu  dispară  'n  aer  sub  forma  de  o  stea. 


O  zină  coborîtă  din  zodia  cerească 

Veni  să  o  descânte,  s'o  legene,  s'o  crească, 

Să-Î  dee  farmec  dulce,  podoabe,  scumpe  daruri, 

S'o  apere  'n  vieaţă  de-a  (filelor  amaruri. 

Ea-î  puse-o  scăldătoare  cu  apa  ne'ncepută. 

De  ploae  ne-atinsă,  de  soare  ne-vec^ută. 

Şi  'n  apa  încăl(^ită  cu  lemn  mirositor 

O  trestie,  un  fagur  ş'o  floare  de  bujor. 

Menind  prin  şoapte  blânde  copila  să  devie 

Năltuţă,  mlădioasă  ca  trestia  veresie, 

La  graiu  ca  mierea  dulce,  la  chip  fermecătoare 

Şi  ca  bujorul  mândru  de  ochi  atrăgătoare. 


Apoi  zina-î  aduse  o  dalbă  de  rochiţă, 
Din  raze  viî  ţesută,  cu  stele  prin  altiţă, 
Şi-î  (,lise  :    «De-ţî  e  gândul  să  aî  parte  de  bine 
cRochiţa  nicî-odată  să  n'o  scoţî  de  pe  tine, 


I 


LEGKNDA    RiSDUNICĂÎ  275 


'<Şi  cât  veî  fi  al  lumeî  frumos,  îubit  odor, 
'Să  fugi  în  lumea  'ntreagă  de-al  luncii    Sburător, 
-Căci  el  ţintesce  ochii  şi  dorurile  sale 
Pe  ori  care  fiinţă  cu  forme  virginale, 
Pe  dalbele  copile,  a  dragostei  comori', 
Ce-s  gîuniătate  fete  şi  gîumâtate  flori, 
Pe  zinele  născute  in  atmosferă  caldă 
Ce  sub  văpaea  lunii   in  lacuri  lin  se  scaldă, 
Şi  chîar  pe  luna  plină  de  o  lumină  moale 
Ce-atinge  earba  verde  cu  albele  eî  poale. '; 


Copila  descântată  de  zina  eî  cea  bună 
Cresceâ  într'o  (^i  numai  cât  alta  într'o  lună, 
Ş'a  sale  brăţişoare,  ş'a  sale  micî  picioare 
Aveau,  fiind  în  leagăn,  mişcări  de  aripioare; 
Ear  când  eşi  din  cuîbul  în  care  înflorise 
Ca  roza  dintr'un  mugur  cu   foile  deschise, 
Când  umbra  sa  vioae,   plutind   sub  cer  senin. 
Putea  să  se  măsoare  pe  umbra  unuî  crin. 
Mult  îî  plăcea  copilei  s'alunge  rîndunele 
Ce  lunecau  prin   aer  şi  o  chemau  la  ele, 
S'alerge  pe  sub  bolta  bătrinilor  arinf. 
Cercând  să  prindă  'n  earbă  a  razelor  luminî. 
St  fugă  rătăcită  de-alung,   de-alung  pe   malurî, 
Atrasă  'n  cursul  apel  de-a  riurilor  valuri. 


276  LEGENDA    RÎNDUNICĂÎ 


Şi'n  cale-î  să  s'oprească,  uimită,  încântată 
De  dulcea  armonie  natureî  deşteptată. 

Atunci  pe  nesimţite  un  glas  de  Sburător 
îl  tot  fură  au^ul  şoptindu-i,  plin  de  dor : 
«Atât  eşti  de  frumoasă  la  chip  şi  la  făptură 
«Că  nopţei  daî  lumina,  şi  erniî  daî  căldură, 
<Şi  orbilor  din  umbră  daî  ochi  să  te  admire, 
«Şi  muţilor  gram  dulce  să  spue-a  lor  simţire. 
«Ah!  perul  teu  lung,  negru  ca  aripa  corbie 
;<Cu-a  luî  întunecime  ar  face  nopţi  o  mie, 
«Şi  chipul  teu  ce  fură  chiar  ochii  de  copile 
«Din  alba  luî  splendoare  ar  face  miî  de  ^ile  ! 
«Ah!  buzele-ţî  rotunde,  cu  rîs  înveselite, 
«Se  par  doue  cireşe  în  soare  pârguite, 
;<Şi  mijlocuţî  de-albină  sub  velul  teu  de  aur 
«Se  leagănă  prin  aer  precum  un  verde  laur; 
<Ear  ochii  teT,  luceferî  cu  tainice  lucirî, 
«Resfrâng  toată  văpaea  cerescilor  îubirî 
«Ce  aî  aprins  în  inimî  când  te-aî  ivit  pe  lume 
«Tu,  zină  fără  seamen,   minune  fără  nume!» 

Copila,  cu   uimire,   îl  asculta  zimbind.  . 
ApoT,  cătând  în  urmă-î,  se  depărta  fugind, 
Lilie  sburătoare,  de  fluturî  alungată 
Care-î  formau  pe   frunte  o  salbă  'naripată. 


LEGENDA    RÎNDUXICĂÎ  277 


III 


Visează  luna    n  ceruri!.,  sub  vasul  cel  de  lună 
Flori,  ape,  cuiburi,  inirnî  visează  împreună. 
Nici  o  mişcare    n  frunze,  şi  nici  o  adiere 
Nu  tulbură  în  treacăt  a  nopţeî  dulci   mistere. 
Albina  doarme-a3:unsă  în  macul  adormit, 
Bâtlanul  pintre  nuferi  stă  'n  labă  neclintit. 
Şi  raza  argintie  din  stele  deslipită 
Căqlend,  sngeată  lungă,  prin  umbra  tăinuită 
Se  duce  de  aprinde  văpăi   tremurătoare 
In  albele  şiraguri  de  roLîă  lucitoare. 

Dar  cine-acum,  ca  raza,  în  lumea  nopţeî  sboară 
Ce  umbră,  cu  sfiealâ,   prin  arbori   se  strecoară 
Şi  merge  drept  la  malul  pirîuluî  din  vale  ? 
Oprindu-se  'ngrijită  ades  în  a  sa  cale, 
Ea  vine  lângă  apă,  cu  drag  la  ea  privesce 
Şi,  singură  'n  răcoare,  de  bae  se  gătesce. 

O  !  dalbă  feerie  !  divină  încântare  !... 
Rochiţa  de  pe  umeri  alunecă,  dispare, 
Şi  lumeî  se  arată  minunea  cea  maî  rară 
Albind  ca  faptul  (^ileî  în  (^i  de  primăvară  ! 

Toţi  ochiî  de  luceferi,  de  paseri  şi  de  flori. 
Loviţi  ca  de  lumina  rozaticâ  din  zori, 
S'aprind  de-o  scânteiere  ce  'n  inimă  pătrunde.. 
Dar  juna  'mperăteasă  în  apă  se  ascunde. 


278  LEGENDA   RÎNDUNICÂÎ 


Ferice,  dismîerdată  de  unda  recoroasă, 
Ea  'noată  cu-o  mişcare  alene,  voluptoasa, 
Lăsând  ca  să  albească  prin  valul  de  cristal 
Frumoasa  rotuncjime  a  sinu-î  virginal. 
Şi  earba  de  pe  maluri  se  pleacă  s'o  privească. 
Şi  trestia  se  'ndoae  voind  ca  s'o  oprească, 
Şi  apa    n  vălurele  de  aur  se  'ncreţesce, 
Şi  nuferii  se  mişcă,  bătlanul  se  trezesce. 
Pădurea  cântă  imnurî,  şi  luna  amoroasă 
Revarsă  pe  copilă  o  mantie-argintoasă. 


Acum  pe  lângă  trestiî  ea  lunecă  uşor 

Şi,  vrend  la  mal  să  easă,  pătrunsă  de-un  fior, 

Pe  sinul  eî  ud  încă,  ea  perul  işî  aiună, 

Se  oglindesce  'n  apă,  se  oglindesce  'n  lună, 

Şi  umbra-î  diafană  cu  formele-î  rotunde 

In  lină  îngânare  se  clatină  pe  unde. 


Cocoşu   'n   depărtare  intona  o  fanfară  ! 
Copila  cu  grăbire  din  valurî  ese-afară. 
Ah!   undc-î  e  rochiţa  şi   unde-al   eî  noroci. 
Ea  vede   Sburătorul  cu   ochii   mari   de  foc 
Ce  vine  ş'o  cuprinde  cu   braţele   'ntr'o  clipn  ; 
Dar  grabnic  se  aude  un  freamet  de  aripă 


LEGENDA   RÎXDUXICĂi  279 


I 


Şi  dalba  'mperăteasă,  din  braţe-î    dispărend, 

Se  schimbă  'n  Rindunică  şi  fuge     n  cer  sburând ! 


Atunci  ţi'a  eî  rochiţă  nâlţându-se  în  vînt 
Topitu-s'au  în  ploae  de  raze  pre  pămînt 
Şi  până  'n  faptul  dileî  crescut-au  florî   din  ele 
Odoare-a  primăvereî :  Rochiţi  de  R'ind unele !.. 


Mircesci,   1S74. 


XII 

DAN,  CĂPITAN  DE  PLAIU 

(XV  scc\il) 


Frunză  verde  de  niâlaiu 
Cine  merge  sus  la  raiu? 
Merge  Dan,  Şoiman  de  plaiu  ; 
A  ucis  el  mult?  duşmanî. 
Un  Vizir  şi  patru  Hanî. 
Frunză  verde  lemn  de  brad, 
Cine  merge  gîos  în  ead? 
Merg  Tătarii  lui  Murad  ; 
Au  ucis  in  (^i  do   Maiii 
Mândrul  Căpitan  de  plaiii  ! 

(Fragili,  de  cântic  poportil) 


"l^ătrînul  Dan  trăesce  ca  Şoimul  singuratic, 

In  peşteră  de  stâncă,  pe-un  munte  păduratic, 
Privind  cu  veselie  cum   soarele  resare 
Dând  vîeaţă  luminoasă  cu-o  caldă  sărutare, 
Privind  cu  jale  lungă  cum  soarele  apune... 
Aşa  şi  ei  apus-au  din  ^ile  marî  şi  bune ! 


I 


DAN,   CĂPITAN   DE   PLAlf  281 


Vechiu  pustnic,   remas  singur  din   tinijîul  seu  afară. 

Ca  pe  un  gol  de  munte  o  stâncă  solitară, 

Dincolo  din  morminte  el  trist  acum  privesce 

O  tainică  fantasmă  ce'n  zare  s'adâncesce, 

Fantasma  drăgălaşă  a  verdef  tinereţi 

Ce  fuge  de  resuflul  geroasei  bătrîneţî, 

Şi  (^ice:    «Timpul  rece  apasă-umerul   meu 

«Şi  cât  m'afund  in  c^ile  tot  simt   că  e  maî  greii ! 

4OI  legea  nimicireî,  o  lege  nemiloasă! 

«Când,  când  s'a  toci  oare  a  vremeî  lungă  coasă  1  . 

Apoî  el  pleacă  fruntea  si  cade  în  visare, 

Ear  munţii  albi  ca  dînsul,  se  'nclină  'n   depărtare. 


Aî  timpilor  eroici   imagină  augustă, 

Pe  când  era  el  tîner,  lumea-î  părea  îngustă 

Pentru  bine,  şi  largă  prea  largă  pentru  reu ! 

Eî  ar  fi  vrut-o  bună  ca  bunul  Dumnec^eu. 

Decî  îi  plăcea  să  'nfrunte  cu  dalba-î  vitejie 

Pe  ceî  care  prin  lume  purtau  biciii  de  urgie, 

Şi  mult  iubea,  când  ţeara  strica  :  la  luptă,  Dane! 

Să  vinture  ca  pleava  oştirile  duşmane. 

Atunci  a  luî  mânie  ca  trăsnetul  eră, 

In  patru  marî  hotare  tuna  şi  fulgeră, 

Ear  ţeara  dormea  'n  pace  pe  timpii  ceî  maî  reî 

Cât  Dan  veghiă  'n  picioare  la  căpetâiul  eî. 


282 DAN,    CĂPITAN   DE   PLAIU    

Ades  el  pleca  singur  prin  codri  fioroşî 

In  carii  luceau  noaptea  oţeluri   şi  ochi  roşT, 

Şi  dacă  murgu-î  sprinten  da  'n  lături   sforăind, 

Viteazul  cu  blândeţă  îl  dismîerdă  grăind: 

«N'aîbî  grijă,  măî  şoîmane  !  eu  am  şi  duc  cu  mine 

«O  vrajă  rea  de  duşmanî  şi  bună  pentru  tine.» 

Şi  murgu-şî  lua  mersul  în  linişte  deplină 

Prin  codri  fără  drumuri  şi  fără  de  lumină. 

Ear  vulturii   carpaticî  cu  sborul  îndrăzneţ 

Făceau  un  cortegiu  falnic  eroului  drumeţ. 

încrederea  'nfloresce  în  inimile  mari  1 


Bâtrînul  Dan  ascultă  grăind  doî  vechî  stejari 
Crescuţi  dintr'o  tulpină  pe  culmea  cea  de  munte 
Ş'avend  ca  o  coroană  un  secul  pe-a  lor  frunte. 

—  «O!   frate,  (^ice  unul,  un  vînt   în   mez  de  noapte 
«Adusu-mî-au  din  vale  lung  vaet,  triste  şoaptei. 
«E  sabie  în  ţeară  !  au  năvălit  Tătarii! 

oŞ'acuni  în  bălţi   de  sânge  îşY  joacă  armăsarii!» 

—  «Aşa  !  respunde  altul,  colo  în  depărtare 

<  Zărit-am  astă  noapte  pe  cer  lumină  mare! 
«Ard  satele  române!  ard  holdele  'n  câmpii! 
«Ard  codrii!.,  sub  robie  cad  fete  şi  copiî, 
cŞi  'n  fumul  ce  se  "nalţă  cu  larme  sgomotoase 
*Sbor  suflete  gonite  din  trupuri  sângeroase!» 


1 


DAN,   CĂPITAN  DE  PLAlt^ 283 

lîâtrînul  Dan  aude,  suspină  şi  nu  crede! 
Dar  eată  că  pe  ceruri  din  patru  părţi  el  vede 
Trecând  un  stol  de  vulturi  urmaţi  de  ulî  grămadă, 
Atraşi  în  orizonuri  de-a  morţii  caldă  pradă. 
Un  fulger  se  aprinde  în  ochii  luî  pe  loc. 
«La  luptă,  Dane!  ţeara-î  în  jac,  ţeara-î  în  foc!» 
Bătrînul  Dan  desprinde  un  paloş  vechiu  din  cuiu 
.';>i  paloşul  lucesce  voTos  în  mâna  luî. 
Bătrînul  Dan  pe  sinu-î  apasă  a  luî  mână 
Şi  simte  că  tot  bate  o  inimă  română. 
El  ^ice  cu  mândrie,  ţintind  privirea  'n  sus  : 
«Pe  inimă  şi  paloş  rugina  nu  s'a  pus. 
&0  !  Doamne,  Doamne  sfinte,  maî  dă-mî  (^ile    de  traiu 
«Pan'  ce-oiii  strivi  toţi  lupiî,  toţi  şerpiî  de  pe  plaiu  ! 
«Fă  tu  să-mî  pară  numai  atunci  paloşul  greii, 
«Când  inima  'nceiâ-va  să  bată    n  peptul  meii, 
Ş'atuncî  inima  numaî  de-a  bate  să  încete, 
'<Când  voiu  culca  sub  ternă  a  duşmanilor  cete!» 
Apoî  el  strînge  chinga  pe  sdravenele-î  şale, 
Işî  face-o  cruce,  pleacă   şi  se  coboară  în  vale. 


III 


In  scurtele  restimpurî  când  soarele  declină 
Şi  noaptea-şî  pune  stema  feerică,  stelină, 
E  un  moment  de  pace  în  care,  neoprit. 
Se  perde  doru   'n   umbra  amurgului   mâhnit. 


284  DAN,   CĂPITAN   DE  PLAlf 


Atunci  zăresce  ochiul  minunile  din  basme, 
Acele  legioane  de  tainice  fantasme, 
Care  'ntre  ^i  şi  noapte  apar  in  loc  oprite 
Cu  mantiî  lungi  şi  albe  de-a-Iungul  Învelite. 

Aşa  apare  'n  şesurî  măreţul  om  de  munte 
Păşind  treptat  pe  dealurî  şi  culmî  tot  maî  mirunte! 
Nu  sciu  de  el  copaciî  tinerf,  crescaţî  pe  malurî, 
Dar  rîul  îl  cunoasce,  el  scade-a  sale  valuri 
Să  treacă  înainte  viteazul  Dan  la  luptă, 
Şi  astfel  tot  el  pasă  pe  cale  ne'ntreruptă 
Pan'  ce  sosesce    n  seară  la  casa  luî  Ursan. 

Om  aspru  care  doarme  culcat  pe  un  buzdugan, 
Ursan,  pletos  ca  zimbrul,  cu  peptul  gros  şi   lat. 
Cu  braţul   de  bărbat,  cu  pumnul  ppnsat, 
E  scurt  la  graiu,  năprasnic,  la  chip  întunecos. 
El  e  de  peste  Milcov  pribeag  misterios. 
Toţî  cariT  sciu  de  dînsul  spun  multe,  dar  şoptind, 
Şi  cale  de  o  zare  îl  dau  ocol  grăbind, 
Ear  ku   îî  place-a  cresce  sirepe   herghelii 
Resleţe  pe  întinsul  câmpiilor  pustii. 

Pe  vremea  luî,  sub  ochiî  luî  Ştefan  Domn  cel  mare. 
Intrând  in  duşmanî  singur  ca  vîeru  'n  stuhul  tare 
Au  prins  pe  Hanul  Mirza  din  fugă  cu  arcanul; 
Ear  Ştefan  de  la  dînsul  in  schimb,  luând  pe  Hanul, 


DAX,    CĂPITAN   DE   PLAlt?  285 

Iau  c^is  :   «Ursane  frate!  să-ţf  faci  ochirea  roată 
Şi  cât  if  vedea  zare  a  ta  sî  fie  toată!» 
Deatuncî  el  stă  de  pază  in  mijlocul  câmpiei 
Şi  nime  nu  s'atinge  de  zmeir  hergheliei. 

Drumeţul  intră,   (^ice  :  -    .Bine-am   găsit,   Ursane  !...> 
Un  aspru  glas  respunde  :   «Bine-aî  venit,  moş  Dane  ! 
«Ce  vint  te-aduse-aice  r> 

—  cVint  reu  şi  de  jăhre ! 
«Ne  calcă  ear  păgânii,  şi   ţeara-î  la  peirel:> 
Ursan  tresare,  geme,  s'aprinde  'n  gândul  seu. 
Dan  (^ice  :   ^De  pe  munte  venit-am  să  te  îeu, 
«Să  mergem» 

—  «Dar!  să  mergem!   adauge  Ursan  !  î 
Şi  mult  cu  drag  privesce  grozavu-î  buzdugan. 
Apoi  un  corn  apucă  şi  buciumă  în  vint. 


De-odată  se  aude  un  tropot  pe  pămint. 
Un  tropot  de  copite,  potop  rotopitor! 


Ursan   cu  al  seu  oaspe  in   fund,  spre  soare  cată 
Şi  ved  sub  cerul  luciu,   in  zarea  'nflăcărată 
Sburând  o  herghelie  de  armăsari  zmeioşî 
Cu  coamele   in  vînturî,  cu   ochiî  scinteîoşî, 


286  DAN,    CĂPITAN  DE   PLAIU 

înfiorând  câmpia  de-o  aspră  nechezare. 

Un  voTnicel  în  floare  pe-un  alb  fugar  călare 
îî  mână  c'un  harapnic  ce'n  urma  lor  pocnesce 
Şi  ca  un  şerpe  negru  prin  aer  se  'nvîrtesce. 

Ursan  le-aţine  calea  şi  caii  staii  în  loc. 
Apoi  cătră  voinicul  ce  poartă  busuioc, 
El  (^ice:   «Fulgo!   prinde-mî  pe  murgul  cel  ţintat ; 
«Moş  Dan  şi  eîi  la  Nistru  ne  ducem  pe  luptat!» 

—  «Dar  eii  întrebă  Fulga,  eu  să  nu-mî  cerc  puterea: 

—  «Tu  să  rămâi  aice  ca  sâ-mî  păzeşti  averea.» 

Frumos  odor  e  Fulga  !  şi  naltă-î  e  făptura  ! 
Sub  genele  î  umbroase  doî  ochi  lucesc  ca  mura 
Şi  perul  seu  de  aur  în  creţuri  lungi  se  lasă 
Ca  pe  strujanul  verde  un  caer  de  matasă. 
El  are  glas  puternic  în  gură  rumioară 
Şi  mers  cu  legănare  de  gingaşă  fecioară. 
Orî  cine-1  vede  'n  soare  cu  peliţa  luî  albă 
Purtând  la  brîii  un  paloş  şi  pe  grumazi  o  salbă. 
Se  'ntreabă  ce  să  fie,  fecior  de  zmeu  orV  fată  ?.. 
Ear  când  pe  sub  altiţa  cămeşii  înfirată 
Zăresce  la  lumină  doî  crinî  eşiţî  în  undă, 
Doî  puî  în  ne-astîmper  de  lebedă  rotundă,. 
Răpit  de  dor,  el  cade  pe  gânduri  câte-un  an!.. 

Voînicul  e  v'iteaza  copilăa  luî  Ursan. 


1 


DAN,   CĂPITAN   DE   PLAI^ 287 

Ea  intră  'n  herghelie  cu  pasul  îndrăzneţ 
Şi  merge  drept  la  murgul  selbatic  ţ;i  rezleţ, 
picând  luî  Dan  ce  'n  treacăt   îî  dă  povăţuele  : 
«Moş  Danei  tu  cu-a  tale  şi  eu  cu  ale  mele!» 
Sirepul  o  zăresce,  ridică  narea  'n  vînt, 
încruntă  ochîul,  bate  copita  de  pămînt, 
Sburlesce  coama,  saltă,  în  lături  se  isbesce ; 
Dar  Fulga  svîrle  laţul,  de  gât  îl  arcănesce 
Şi,  răpede  ca  gândul,  s'aruncă  uşurel, 
îî  pune  mâna  'n  coamă  şi  'ncalecă  pe  el. 

Gemend,  el  sare    n  aer  de  patru-a  luî  picioare, 
Asvîrlă,  se  frământă,  se  spumegă  'n  sudoare 
Şi  'n  sbor  plecând  de-odată,  nebun  ile    groază,  murgul 
S'afundă  'n  largul  spaţiu  şi  spintecă  amurgul... 
Dar  când  steluţa  luneî  apare  viu  la  lume, 
Copila  se  întoarce  cu  murgul  alb  de  spuine 
Şi  (^ice  :   «Eată  calul  1  El  scie-acum  de  frîu 
«Ca  paloşul  de  mijloc  şi  mijlocul  de  brîii.» 

Ursan  cu  drag  respunde  :    «AîbT  parte  de  noroci-- 
Apoi  cu  Dan  bătrînul,  arqiend  de  mare  foc, 
încalecă  şi  'n  umbră  dispar  ca  într'un   nor... 
Ear  Fulga-î  urmăresce  cu  sufletul  în  dcr. 


E  noaptea  înstelată,  e  caldă,  liniştită  '. 
Se  pare  că  din  cerurî  pe  lumea  adormită 


288  DAN,   CAPITAX[   DE   PLAltJ 

Plutesceo  lină,  dulce,  divină  îndurare; 
Dar  ea  nu  poate  stinge  avîntul  de  turbare 
Ce  duce  călăreţii  pe  'ntinderea   pustie, 
Precum  doT  spectri  gemeni  mânaţi  de-o  vijelie. 
Eî  sbor  tăcuţi  sub  ochii  steluţelor  trezite 
In  orizonul  negru  ce-î  soarbe  şi-î  înghite. 
S'afund  mereu  'n  taina  nopţii ;  dar  gândul  lor 
De  mult  e  cu  Tătarii   în  luptă  de  omor. 

O  ţintă  de  lumină,   prin  umbră  viu  înnoată  ; 

Ea  cresce,  se  înalţă  pe  zare  ca  o  roată 

Şi  umple  de  văpae  cerescile  abisurî. 

Păduri,  movile,  rîurî  apar  căzute  'n  visurî, 

Dar  leul  de  la  munte  ^i  vierul  de  pe  vale 

Nu  ved  prin  vis  de  sânge  decât  Moldova  'n  jale: 

—  «E  roşie  luna!   qlice  din  doî  cel  maî  bătrîn.» 

—  «E  luna  însetată  de  sînge  de  păgân!» 
Respunde  cel  maî  aspru  ..  Şi  puii  lor  de  zmeî 
Se  duc  trăgând  doî  spectri  de  umbră  după  eî. 
Se  duc  vertej  ca  gândul  plecat  în  pribegie. 

Se  duc  pân'  ce-a  lor  umbră  întinsă  pe  câmpie 

Le  trece  înainte,  şi  pân'  ce  se  lovesc 

In  ochi   cu  faptul   c^lileT...   atuncea  se  opresc. 

Şi  eată-î  pe  o  culme  nocturnii   călătorî. 
Lucind  .sub  cerul  palid  în  mantie  de  zorî  1 


DAN,   CĂPITAN  DK   PLAU  289 

El  lasă  jos  pe  coastă  să  pască  armăsarii 

Şi  stau  privind  în  vale  cum  fac  pârjol  Tătarif. 

Cinci  sate  ard  în  flăcări  pe  câmp,  ^i  fumul  lor 
Se  'ntinde  ca  o  apă,  plutesce  ca  un  nor 
De-a-lung  pe  şesul  umed,  şi  sboară  sus  în  aer 
Ducând  cu  el  un  vuet  de  larmă  şi  de  vaer. 
Prin  fum  se  mişcă  umbre  fuginde,  rătăcite, 
Copil  mărunţi  şi  mame  şi  fete  displetite. 
Şi  caî  scăpaţî  în  fugă,  şi  câni  şi  boî  în  turme 
Goniţi  de  Tătărimea  ce  calcă  pe-a  lor  urme. 

Icî,  colo,  se  ved  cete  în  luptă  încleştate, 
Mişcări  de  braţe  goale  în  aer  ridicate. 
Luciri  de  arme  crunte  pătate  roş  cu  sânge 
Pe  care-o  rază  vie  din  soare  se  resfrînge. 
Apoi  din  vreme  'n  vreme  o  ceată  luptătoare 
Se  'mprăştie  cu  grabă  lăsând  cadavre  'n  soare ! 
Ear  lângă  Nistru  multa  urdie  tătărească 
Năprasnic  se  ucide  cu  gloata  românească. 

Dan  (,lice :   «Meî,  Ursane !  acolo  e  de  noî  ! 

«Acolo  rîde  moartea  în  crâncenul  răsboî. 
Acolo  să  dăm   proaşcă,  sub  ochiul  cel  de  sus. 
Tu  despre  faptul  ^ileî  şi  eu  despre  apus, 

-Şi  cale  să  deschidem  prin  aprigul  duşman... 

«La  lucru-acum,  fărlate!  la  lucru,  măî  Ursan  ! » 

40ooj.—.4t(<-.'!aHti>i.—l\H'su.   U.  19 


290  DAN,   CĂPITAN    DE   PLAIL" 


—  «Amin  şi  Doamne-ajută!  ^   Ursan  voios  respunde, 
Şi  'n  gloată  fie-care  ca  viforul  pătrunde. 

VI 

Ursan  naval  s'aruncă  in  neagra  Tătărime 

Croind  o  parte  larga  prin  deasa  eî  mulţime. 

Sub  mânăî  buzduganul,  unealtă  de  peire. 

Ca  un  balaur  face  în  giuru-î  o  rotire, 

Un  cerc  de  moarte  'n  care  amar  de  cine-î  prins!  .. 

Sermanu  'nchide  ochii  şi  soarele-î  s'a  stins  1 

In  lăturî,  înainte,  în  urmă-î  totul  moare! 
Sbor  crierii  din  tidve  sub  ghîoaga  sdrobitoare. 
Şi  'n  urmă,  şi  'mprejuru-î,  şi  'n  lăturî  semănate 
Zac  sute  de  cadavre  cu  capete  sfârmate. 
Şi  astfel  ne  'mpăcatul  Ursan  mereu  lucreazS, 
Şi  spre  Apus  prin  sânge  mereii  înaintează. 


Ca  dînsul,  Dan  bătrinul,  erou  întinerit, 

Tot  vine  după  paloş  spre  mândrul  Răsărit. 

El  intră  şi  se  'ndeasă  în  gloata  tremurândă 

Ca  gîunghiul  cel  de  moarte  în  inimă  plăpândă. 

Şi  paloşu-î  ce  luce  ca  fulger  de  urgie 

Tot  cade  'n  dreapta  'n  stânga  şi  taie  'n  carne  vie. 

I'\ig  toţi  şi  per  din  cale-î!..  El  strigă:   «Stee  faţă 

«Cuî  place  vitejia,  cuî  s'ati  urît  de  viaţă!» 


DAN,  CĂPITAN   DE   PLAlO  £91 

Dar  nime  nu  'iidrăsnesce  la  glasu-î  să  apară, 
Căcî  el  se  'naintează  precum  un  stîlp  de  pară, 
Şi  cine-1  vede  falnic,  aprins,  cu  fruntea  sus 
lî  pare  că  alt  soare  se  'nalţă  din  apus. 
Şi  astfel  ambiî  oaspeţi  a  morţi f  ne  'mpăcate 
Cosesc  la  vîeţi  în  floare  pe  straturi  sângerate 
Ş'ajung  eT  faţă    n  faţă  prin  apriga  furtună, 
Şi  armele  lor  ude  cruciş  le  împreună. 
—  "Xoroc  ţie  Ursanel> 

—    Şi  ţie,  tot  noroc  !v 
Dar  n'au  sfir.*;;it  cuvîntul  Ursan  şi  cade   'n  loc 
Străpuns  de  o  săgeată  ce-î  intră   'n  pept  adânc. 
El  scapă  buzduganul,  se  pleacă  pe  oblânc 
Şi  greu  se  prebuşesce  c'un  gemet  de  pe  cal. 

Tătarii  ca  zăvoc^iî  pe  dînsul  dafi  naval ! 

«In  lături,  Lifte  !>  strigă  la  eî  viteazul   Dan, 

Punendu-se  de  pază  Ia  capul  luî  Ursan. 

Cu  friu    n  mâna  stingă,  cu  pala  'n  mâna  dreaptă, 

Ameninţând  cu  ochii  Tâtarif,   mi-î  aşteaptă, 

Precum  a^îteaptă  zimbrul  de  lupi  incungîurat 

Săî  svîrle  cu-a  luî  coarne  pe  câmpul  spăimântat. 

Dar  nici  gândesc  păgânii  să  dee  pept  cu  el, 

Căcî  paloşu-î  năprasnic  e  vultur  de  oţel. 

Retraşi  în  gfur  de-o  parte,  nemernici,  spărieţi, 

Eî  scot  din  a  lor  arcurî  un  vifor  de  săgeţi, 


292  DAN,    CĂPITAN    DE   PLAIU 


Şi  Dan,  lovit  în  coaste,  şoplesce  cu  oftare: 
«Ursane!  pentru  tine  de-acum  nu  e  scăpare  !> 
picând  el  cade-aproape,  se  sprijină  'n'r'o  mână 
Şi  paloşul  luî  ţine  în  loc  ceata  păgână. 

O!  Dane  Căpitane!   puterile-ţî  slăbesc 

Şi  norii  pe  deasupra-ţî  trecând  se  învîrtesc. 

Tu  niorî !  şi  Tătărimea  s'apropie  de  tine! 

Dar  eată  din  pustiuri  un  alb  vîrtej   că  vine 
Şi  trece  prin  urdie  ca  printr'un  lan  de  griu. 
E  un  volnic  călare  pe-un  cal  ce  nare  frîu, 
Voinic,  în  brîu  cu   paloş  şi  pe  grumaz  cu  salbă. 
E  Fulga  ce  apare  ca  o  fantasmă  albă 
Şi  grabnic  pe-al  eî  tată  răpesce  din  grămadă, 
Apoî  cu  el  dispare  ca  şoîniul  cua  sa  prada. 

Allah  !  răcnesc  Tătarii  cătând  cu  groază  'n  urmă... 
Dar  ce  ved  e;  de-odată,  că  glasul  lor  se  curmă.' 
Eî  ved  curgând  pe  dealurî  arcaşii"  din  Orheî 
Ce  vin  cu-o  falcă  'n  cerurî,   aprinşî  ca  nisce  zmei  l 
Un  lung  fior  de  spaîmă  pătrunde  într'o  clipă 
Prin  deasa  Tătărime  ce  î  gata  de  risipă, 
Şi  toţi  pe  loc  la  fugă  plec  iute,  se  duc  orbî, 
Cum  pleacă  din  câmpie  un  nor  întins  de  corbî. 


DAN,    (JAl'UA.N    DE   PLAIU  293 

\niar  e  de  rezleţul  ce    n   urma  lor  remâne, 
cade,  mic  sau   mire,   p^  manile   române! 
in  faţă  cu  românul  nu-î  milă,  nu-i  ertare, 
Nici  chîar  în  sin  de  mimă  nu  poate-avea  scăpare 
O  sciu  de  mult  Tătarif,  o  sciu  de  la  bătrînî 
Şi  fug',   nevrend  s'asculte  de  şefi,  de-aî  lor  stăpânî. 
Tot  omul  vede  moartea  ^'aleargă  'nspâîmântat. 
Cel  viu  uîtă  şi  lasă  pe  mortul  ne  'ngropat, 
Şi  făr'  a  'ntoarce  capul  se  duce-orî  ce  păgân, 
In  urma  fie-căruî  apare  un  român  1 

Ear  Hanu-şî  smulge  barba,  îşî  rupe  şalul  verde, 
Privind  urdia  'ntreagă  in  clipă  cum  se  perde. 
Sub  ochii   lui   in  lacrimf,  pe   câmpul  cel  de   lupte 
Apar  grăme(,lr  de  leşurî,  gramec^i   de  arme  rupte, 
De  caî  ucişî.  de  carre,  de  corturf  risipite, 
Şi  tuîurile  oasteî  de  oaste  părăsite  1 

O!  pas  cumplit  al  soarteî!   Tot  ceî  eră  de  fală, 
Caî,  steagurî,  cete  mândre,  strălucitoare  arme, 
Clădiri  de  visuri   nalte,  magie  triumfală," 
Au  fost  deajuns  o  clipă  ca  totul  să  se  darme  '. 


Ghiraî  au  trecut  Nistrul   în  not  pe  calul  seu 
Luând  pe  Dan  rănitul  ca  pradă  şi  trofeu. 


294  DAN,   CĂPITAN   DE  ThAlt 


El  merge  de  se  'nchide  în  cortu-î,  umilit, 
Precum  un  lup  în  codru,  de  cânî  voînicî  gonit. 
Trei  dile,  trei  nopţi  Hanul  nu  gustă  'n  suflet  pace. 
întins  ca  un  cadavru  gîos  pe  covor,  el   zace  ; 
Dar  când  revine,  palid,  din  lunga-Y  desperare 
In  ochii  luî  trec  fulgeri  de  cruntă  resbunare. 
El  strigă  să-î  aducă  sub  cort  pe  Dan  bătrînul. 

De   şi  cuprins  de  lanţurî,   măreţ  intră  Românul ! 


—  «Ghîaur!»   c,lice  Tătarul  cu  inima   haină, 
Ce  simte  firul  erbeî  când  coasa  e  vecină?» 

—  «Ea  pleacă  fruntea    n  pace»,  respunde  Căpitanul, 
(Căcî  are  să  renască  maî  fragedă   la  anul! 


(ihiraî  cade  pe  gânduri  lăsându-şî  capu  'n  pîept, 
Apoî,  maî  blând  urmează:   «O!  Dan,  om  înţelept! 
«Te  sciu  de  mult  pe  tine,  cunosc  al  teii  renume 

<D\n  graiul  plin  de  lacrimi  orfanilor  din  lume. 

<  Pe    mulţi  Tătarî  cuprins-aî  deaî  morţii  recî  fiori! 

Acum  a  venit  rîndul  şi  ţie  ca  să  morî. 

«Privesce!  lângă  uşă  caleul  te  pindesce 

«Cu  ştreangul  şi  cu  pala  ce    n  mână-î  zingănesce. 

«Un  semn,  şi  capu-ţî  sboară  la  câni  şi  la  vulturi. 

*Şi  sufletu-ţî  se  perde  in  iadul  de  ghîaurî. 


DAN,   CĂPITAN   DE  PLAIU  295 

Dar  insă  imî  fac  milă  de  anî  şi  dc-a  ta  minte 
(jândind  Li  bătrîneţa  ce-apasă-al  meu  părinte, 
Şi  vreaCi,  cu  darurî  multe,  pe  tine-a  te  iertă 
De  vreî  tu  să  te  lepec^î  acum  de  legea  ta!» 


Creştinul   Dan,  bătrinul  cu  suflet  luminos, 

Inalţ'a  luî  statură  şi  cjice  maîestos: 

—  <  Ceahlăul  sub  furtună  nu  scade  muşunoiu! 

'  Eu,  Dan,  sub  vîntul  soarteî  să  scad  păgân,  nu  voiii. 
Deci  nu-mî  convine  vîeaţa  mişelnic  câştigată. 
Nici  pata  făr-delegeî  în  fruntea-mî  înfierată. 
Ruşinea-î  o  rugină  pe  armă  de  viteaz. 
Un  vermc  ce  mănâncă  albeaţa  din  obraz. 
Cuî  place  să  roşească,   roşească...   eu   nu  vreu 
Nicî  pată  pe-a  mea  armă,  nici  pe  obrazul  meii. 
Alb  am  trăit  un  secul  pe  plaiul  strămoşesc 
$i  vreîj  cu  faţa  albă  senin  să  me  sfîrşesc. 
Ca  dup'o  vîeaţâ  lungă,   ferită   de  ruşine, 
Mormîntul  meu  să  fie  curat  şi  alb  ca  mine! 
A^a  m'aii  deprins  Ştefan,   uşoară  terna- 1   fie  ! 
La  traîu   fără  mustrare  şi  fără  prihănie. 
(■  Xu-mî  trebue-a  ta  milă,  nu  vreii  a  tale  darurî. 
Tu  imî  întinai  o  cupă  mult  plină  de  amarurî, 
Departe  ea  de  mine  !..  mai  drept  e  ca  să  mor  !.. 
Ear  dacă  aî  tu  cuget  şi-ţi  pasă  deal  meu  dor, 


296  HAN.   CĂPITJiN   DK    PLAIU 


'  Ghiraî !  me  lasă,  lasă  în  oara  morţii  grele 
<  Să  maî  sărut  odată  pămîntui  ţeriî  mele'* 

Uimit,  Ghiraî  se  scoală,  cu  mâna  luî  desface 
Unealta  de  robie  sub  care  leul  zace, 
Cumplitul  lanţ  ce-1  leagă  cu  strînse  noduri  sule, 
Şi  (;lice  grabnic:   «Tată,  Tea  calul  meu  si  du-te ! 

Jîătrînul  Dan   ferice  se  duce,   Nistrul   trece, 
Şi  'n  aerul  Moldovei  se  umfîă  peptu  î  rece. 
Şi  inima  luî  cresce,  şi  ochi-î  plinî  de  jale 
Cu  drag  privesc  prin  lacrimî  podoaba  ţeriî  sale. 

Sermanu  'ngenunchează  pe  earba  ce  străluce, 
Işî  pleacă  fruntea  albă,  smerit  î,sî  face  cruce 
Şi  pentru  tot-deauna  sărută  ca  pe-o  moaşte 
Pămîntui  ce  tresare  şi  care-1  recunoaşte... 

Apoî  el  se  întoarce  la  Hanul,  intră  'n  cort. 
Suspină,  şovăesce  şi,  palid,  cade  mort! 

Ear  Hanul,  lung  privindu-1,  rostesce  cu  durere  : 
«O!  Dan  viteaz,  ferice  ca  tine  care  pere, 
«Avend  o  vîaţă  verde  în  timpul  tinereţii, 
«Şi  albă  ca  zăpada  în  earna  bătrîneţiî!» 


XIII 

gruîsAnger 


«Ci-câ  au  fost  o  dala  un  hoţ  nâ- 
"prasnic  ce  se  numîâ  Griiî-Sanger.  El 
i  locuia  într'un  codru  întunecos  şi 
•  omoiîtor,  ce-î  (^iceau :  Codrul-fâră- 
•vKiţâ...»  etc,  etc. 

(Poveste  veche) 


€, 


CODRULFĂRĂ-VIAŢÂ 


'ine-au  aflat  în  lume  de  Codrulfără-vnaţâ 
Şi  n'au  simţit  în  suflet  un  crunt  fior  de  cjheaţâ  ? 


In  cea  pădure  vechie,   grozavă,   infernală, 
Cărarea-î  încâlcită  şi  umbra  e  mortală, 
Şi  arborî,  stânci,  prăpastiî,  şi  orî-care  făptură 
leau  forme  urieşe  prin  negura  cea  sură, 
Aspecturî  fioroase  de  pajurî,  de  balaurî. 
De  zmeî  culcaţî  pe  dâmburi,  de  şerpi  ascunşi  în  gaurî. 


298 GRUÎ-SÂNGER 

De  toate-acele  feare  povestice,  de  pradă, 
Ce  luna  gîulgîuesce  cu  alba  eî  zăpadă. 
Copacii  întind  braţe  lungî.  ameninţătoare 
Nălţând  pe  toată  culmea  câte-o  spânzurătoare; 
Şi  stîncile,  fantasme  pleşuve,  mute,  oarbe 
Deschid  largf,  negre  peşteri  menite  de  a  soarbe 
In  umbra  lor  adâncă  şi  de  misterurî  plină 
Pe  omu    mpins  de  soartă  a  pere  din  lumină. 

In  funduri  de  prăpăstii  se  bat  mereu  de  maluri 
Şiroae  care  poartă  cadavre  pe-a  lor  valuri; 
Şi  aburi  într'amurgul  din  ele  se  ridică 
Ce   'n  rouă  sângerândă  pe  frundî  uscate  pică. 
Sau  merg  de  se  aşează  pe  stîncî,  pe  vîrf  de  munte 
Ca  palide  vedenii  cu  pletele  cărunte. 

O  crâncenă  orgie  de  sânge,  de  cru(,lime 
îmbată  umbra  mută  ce  zace  la  desime, 
Ş'ades  in  mez  de  noapte  s'aude  prin  tăcere 
O  surdă  lovitură,  un  vaet  de  durere, 
Apoî  un  sbor  de  vulturi  şi  urlete  hidoase 
De  lupi  ce  vin  să  'mpartă  a  victimelor  oase, 
Şi  straniu,  lung,  satanic  un  hohot  ce  resună 
Ca  clocotul  de  codri  c?nd   cerurile  tună. 
Atuncî  păstorii   sarbedi  zăresc  din  depărtare 
Ivindu-se  pe  munte  o  naltă  arătare 


ORUÎ-SÂNGER  299 


Ce  stă  în  dreptul  lunef  cu-o  bardă  groasă   'n   mână... 
.Şi   până   'n  (^iuă  urlă  dulăii   de  Ja  stână. 


Amar  de  cine  intră  prin  ramurile  dese 
A  codrului  de  moarte !  Sermanul,  dacă  ese, 
El  pare-un  strigoîu  palid  zărit  ca  printr'un  v\>. 
Ce  caută  cărarea  mormintuluî  deschis  .. 

Acolo-i  cuibul  spaimei   şi   adăpostul  ureî. 

Gruî-Sânger,  ucigaşul,  e  regele  pădureî  ! 


II 

iRUi-sAXGER 


E  crud  lupu    n  turbare !  crud  tigrul  ce  sfâşie 
O  turmă  de  gazele  pe-a  Xiluluî  câmpie  ! 
Crud  ulîul  care  trece  şi   ţintă  se  abate 
Pe-un  stol  de  păsărele  in   erburi   tupilate! 
E  crud  destinul,  crudă  moartea  1  Dar  in  cru(,lime 
Pe  Sânger  ucigaşul  nu  ii  întrece  nime  ! 
De-abîa  sosit  în  viaţă  prin  moartea  maîceî  sa.'e, 
Vrăjitu-1-au  Satana  cu  pofte  criminale 
Să  schingîue,  să  rupă,  să  prade,  să  omoare, 
Să   fugă  'n  întuneric  de  oameni   şi  de  soare 


300  GKUÎ-SÂNGEK 


Străin  de  toată  mila,  plăcerea-î  cea  mai   vie 
Au  fost  să  nimicească  pe  lume  tot  ce  'nvie. 
Să  calce  florî  şi  roadă,  să  strice  cuîburî  pline. 
Să  smulgă  aripîoare  de  fluturi   şi  de-albine. 
Acum  însă  el  cată  un  alt  soiu  de  v'ictin.e! 
îî  place-a  sui  scara  năprasnicelor  crime  : 
Acum  ucide  oameni  !..   Cum  îî  zăresce,  rifie 
Şi   îî  ucide,   numaî  de  setea  de-a  ucide  1 


De  c^ece  anî  în  codru   el  s'au  retras  aice. 
Soţia  luî  e  groaza,  şi  noaptea-a  luî  complicei 
Ca  tigru  fără  saţiia,  sub  un  stejar  la  pândă 
El  face  (^i  şi  noapte  o  crâncenă  isbândS, 
Găsind  în  agonie  un  vaet  care-T  place 
Ş'o  vîaţă  desfrînată  în  morţile  ce  face. 

Monstru  cumplit  cu  faţa  ca   sufletu-î  de  slută. 
In  trame  sângeroase  gândirea-î  e  perdulă. 
Orî  cine-1  vede,  crede  că  au  ve(^ut  o  ciumă. 
Şi  dacă  scapă  teafer,  cu  per  de  lup  s  afumă, 
Câcî  fruntea  luî  apare  smistru  luminată 
De-a  foculuî  ce-1  arde  văpae  'nflâcăratl ; 
Dar  vulturiî  şi  ulii  şi  buhnele  şi  corbii. 
Precum  tot  spre  lumină  cu  jale  cată  orbii. 
Ţintesc  cu  neclipire  spre  dînsul  ochî  selbaticî 
Ce  noaptea   pintre  arbori  s'aprind  ca  roşi  jaraticT. 


iRUÎ-SÂNGER  301 


Er  sboară  pretutindeni  alăture,  'mpreună, 
Formându-î  pe  sub  nourî  cu  sborul  o  cununa. 
In  larg  cortegiu  funebru  ce  lasă  unde  trece 
De  albe  oseminte  o  cladă  tristă,  rece  ! 


O  singură  fiinţă  in  inima-î  secată 
Găsesce-adăpostire  :  bătrinu-î,  jalnic  tată, 
La  care  se  gândesce  cuprins  de  'nfiorare 
De  câte  orî  comite  o  crimă  în  turbare. 
Imaginea  iubită  a  bunului  părinte 
Adese-orî  în  lacrimi  iî  trece-atuncî  prin  minte 
l'unendu-se  'ntre  dinsul   şi  victimele  sale... 
Zadarnic !...  el  e  arma  puteriî  infernale  ! 


III 

PARICIDUL 


E  oara  de  mistere,  de  groază  si  de  şoapte. 
Când  trec  fiorî  în  aer  şi  demoni  roşi  în  noapte  ; 
Când  umbra  trădătoare  aşează  pe  sub  malurî. 
Prin  unghiurile  casei,  prin  guri  de  văî,  pe  dealurî, 
Prin  codri,  prin  ruine  de  vechîe  mănăstire. 
Pe  naltele  clopotniţî,  prin  negre  cimitire 


302  GRUi-SÂNGER 


Fantasme  tupilate,  vedenii  mart,  tăcute, 
Ce  stau  ca  nisce  visuri  din  ochi  nedispărute, 
Şi  ast-fel,  locuită  de  umbre,  noaptea  pare 
Mută  de  groază,  rece  şi  fără  resuflare. 

E  oara  de  uimire,  când  Codrul-fără-vîaţă 
S'arată  maî  sinistru  prin  vel  de  oarbă  ceaţă 
Şi  scoate-un  aspru  vuet  ce  'nsuflă  oţerire, 
Ducând  în  lume,  tainic,  o  cruntă  prevestire. 
Tot  omul  fuge,  toată  făptura  se  ascunde... 


Un  om  îşî  face  cruce  şi   'n  codru  des  petrunde 

E  tatăl  luî  Gruî-Sânger !...  plăpând,  fără  putere 

Sub  sarcina  greoae  de  ani  şi  de  durere, 

El  intră  pe  sub  arbori  în  haosul  cel  mare 

De  negru  întuneric,  adânc,  fără  hotare. 

Şi  tot  înaintează  pe  căî  nestrăbătute 

Şi  pare  că  înoată  prin  unde  neve(^ute. 

încet,  avend  de  reazem  un  vechiu  toeag  de  vie, 

Sermanul  urcă  'n  lacrimi  cărarea  de  urgie, 

Căci  vine  ca  să  cerce  de-a  smulge  din  orbire-î 

Pe  fiul  seu  ce  calcă  în  volvura  peireî. 

El  vrea  să-1  maî  revadă,  el  vrea  să-1  maî  sărute, 

Să-1  scoată  la  lumini  din  căile  perdute. 

Şi  ast-fel  merge,  merge  plecând  a  luî  statură. 

Ca  omul  care-aşteaptă  a  morţii   lovitură. 


GRUi-SÂNGER  303 


Şi  gura  luî  şoptesce  cuvinte  drăgălaşe 

Ca  'n  timpul  dismîerdăriî,  când  fiul  era  'n  fa.şe. 

Stăî  !  fugî,  nenorocite!   un  pas  de-î  face  încă... 
Dar  eatăl  sus  pe  culme,  ah!  eată-1  lângă  stîncă! 
De-odat'o  bardă  crudă  prin  aer  luce,  sboară, 
Lovesce!..  gîos  bătrînul  c'un  vaet  se  doboară, 
Ear  Sânger  ucigaşul  plecându-se,   de-odată 
In  clipa  unui  fulger  zăresce...  pe-al  seu  tatăl 


IV 

L    E   S    T    E    M    U    L 


O!  cruntă  fârde-lege!  Păcat  fără  îertare  ! 
Cumplitul,  paricidul  încremenit  apare 
De  spaima  ce-1  cuprinde,   spăîmântător,  la  focul 
Aprins  cu  răpegîune  de  fulgeri  în  tot  locul. 

Pădurea  'ntreagă  arde  cu  negrele-î  păcate, 
Lăţind  lumini  pe  cerurî,  pe  dealuri  depărtate. 
Şi  oaspeţii  prădalnici  în  sborurî  sgomotoase 
Se  duc,  vărtej  fantastic,  cu  ţipete  fioroase. 

Pădurea  arde!  brac^iî  s'aprind  ca  nalte  torţii, 
Sub  boite  'nflăcărate  trec  victimele  morţiî, 


304  GRUi-SÂNGER 

Lung  şir  de  spectri  palic^î  ce  merg  ca  să  arate 
Luî   Sânger  a  lor  feţe  şi  rănî  nevindecate. 


De-odată  prin  vuirea  de  vaete  'n  mulţime, 
Prin  miile  de  glasuri  ce-1  muslră  cu  asprime 
Şi  maî  presus  de  svonul  pădureî  ce  trasnesce 
Un  glas  din  altă  lume  se  'nalţă  şi  grăesce  : 

«Tu,  proclet,  ucigaşe!   infame  paricide  ! 
«Tu,  pentru  care  astăc^î  tot  Iadul  se  deschide,. 
xTu  răpitor  de  <^ile  cuî  ţî-au  dat  vîaţă,  nume  1 
«Atunci  a  ta  osândă  sfirşit  să  aîbă  'n  lume, 
o  Când   astă  buturugă  de  arbor  ars,  sub  care 
«Părintele  teu  zace  întins,  fără  suflare, 
«Va  da  şi  flori  şi  frunze,  etern  flind  udată 
<Cu  apa  cea  din  vale  în  gura  ta  cărată. 
«Ear  pân'  atunce,  îazmă  ce  a  născut  Păcatul, 
«Legată  'n  înfrăţire  cu  Reul  ne  'mpăcatul, 
'In  vTaţă  şi  'n  mormîntu-ţî  în  veci  să  nu  guşti  pace. 
«Şi  cugetul  din  tine  s'au(;lî  că  nu  maî  tace. 
«Să  nu  privescî  tu  cerul  şi  omenirea  'n  faţă! 
(•^De  foc  să-ţî  fie  apa  şi  soarele  de  gheaţă! 
«Să  bată  'n  tine  biciul  urgiilor  turbate 
«Pân'  n'a  maî  fi  pe  tine  loc  unde  a  maî  bate! 
«Toţi  şerpiî  de  pe  lume  să  easă  'n  a  ta  cale  ! 
<Să  'ntîmpinî  numaî  ură,  să  nu  simţî  decât  jale  1 


GRUl-SÂNGER  305 


Să  chemi  cumplita  moarte  şi  ea  l'a  ta  chemare 
Să  rîdă,  să  te  lase  luptând  cu-a  ta  mustrare, 
încât  s'ajungî  tu  însuţi  a  te  feri  de  tine 
Prin  ultima  ta   crimă,  uciderea  de  sine! 
Blăstem  !  blăstem  pe  capu-ţî  în  lunga  vecînicie ! 
A  ta  cenuşă   peară  în  vint,   şi  neagră  fie!» 


V 

I'    E   D    E    A    P   S    A 


Trecut-aiTi  jumătate  de  secul  pe-astă  lume. 
Din  codru  nu  remas'au  de  cât  hidosu  î  nume  ; 
Pe  unde-au   fost  odată  stejarul,   bradul,   plopul, 
Desime  urieşă  ce-au  înfruntat  potopul, 
E   numai  câmp  de  petre,   gol,  trist,  secat  de  soare, 
De  care  fug  şi  vulturi  şi  feare  răpitoare. 
Nici  scaiul,  nicT  urzica  pe  sinul  luî  nu  cresce, 
In  veci  dorita  ploae,  nici  rouă  nu-I  stropesce, 
Iar   dac'un  nor  se  sparge  deasupra  î  câte-odată, 
Cu  lacrimi  lungi  de  sânge  e  ploaea  amestecată. 
De  câmpul  cel  de  groază  chiar  gândul  se  feresce  ; 
Chîar  criveţul  pe  marginî  din  sboru-î  se  opresce. 
Atât  este  de  mare  pe  locul  de-anatemurî 
Urgia  ne'mpăcată  cerescilor  blăstemurî ! 

46001.  —  Alecsandri.  —  Poesii.  II.  20 


306  GRUÎ-SÂNGER 


Şi  îns'un  om,  în  soare,  om  singur...  cine-ar  crede  ? 

Pe-a  dealului  cărare  un  om   acum  se  vede ! 

Bătrîn  ca  lumea,  gârbov,  sub  vîntul  releî  soarta, 

El  pare  că  de  secuii  au  fost  uitat  de  moarte. 

Pleşuv,  pe  a  luî  frunte  pârlită,  nesenină, 

Trec  nori  de  gândurî  negri  sub  carii  ea  se   'nclina, 

Şi  desele  sbârcele  pe  ea  sînt  împletite 

Precum  o  ţesătură  de  fire  încâlcite. 

Sprîncenele  luî  albe  pe  ochii  luî  se  pleacă. 

Lăsând  deabîa  prin  ele  lumina  ca  să  ireacă. 

Ear  barba-î  lungă,  aspră  se  târîe  'n  cărare 

Pe  când  el  se  tot  urcă  pe  brâncî,  fără  'nectare. 


De-o  jumătate  secul,  sub  gândul  ce-1  omoară, 

El  în  genunchî  se  sue,  şi  în  genunchî  coboară 

Pe  culmea  vîrfuită  cu-o  neagră  buturugă. 

Şi  tot  şoptesce  'n  sine  o  mult  duîoasă  rugă. 

Sermanul !  merge  'n  vale  de-şî  umple  gura  plină 

Cu  apă  din  isvoare,  vioae,  cristalină. 

Apoi  se  'ntoarce  earăşî  la  deal,  pe  culmea  arsă 

Şi  'ncet  la  rădăcina  copaculuî  o  varsă, 

O  varsă  toată,  toată!   far'   a  lăsa  din   gură 

Să  lunece  în  peptu-î  măcar  o  picătură. 

J3ar  vaî  1  trec  nopţî.  trec  c^lile,  trec  anî  şi  cât  muncesce. 

Zadarnic!  buturuga  nu  maî  reînverc^lesce! 


GBUÎ-SÂNGER  307 


VI 

Iertarea 


A^f  ceruUe  tnaî  aspru!   cad  raze  înfocate 
Şi  setea  linge  peatra  isvoarelor  secate! 
O  gură,  numaî  una  de  apă  maî  remâne... 
Bătrînul,  neiertatul,  cu  focul  în  plăraâne 
O  soarbe  'n  gură-T,  pleacă,  se  urcă  îar  din  vale 
Târîndu-se  pe  coate,  pe  brâncT  în  cruda-î  cale, 
Şi  rupţi  îl  sunt  genunchii',   şi  rupte-a  sale  coate. 
Ş'abia  se  maî  resuflă,  şi  cade,  nu  maî  poate  ; 
Căcî  drumul  se  lungesce  cu  cât  şi  setea-î  cresce. 
Dar  eată  că  la  mijloc  de  cale  se  opresce ! 


El  vede  o  pâserică  pe  jumătate  moartă; 

In  palmă-î  o  cuprinde,  la  gara  luî  o  poartă 

Şi  cu  o  picătură  prielnic  o  adapă 

Făr'  a  'nghjţi,  sermanul,  măcar  un  pic  de  apă 

Re'nvie  păserica  în-et  din  amorţire 
Şi  'n  ceruri  se  înalţă  cu-o  vie  ciripire. 

Minune  I...  eată  cerul  deschis  se  ilumina 
De-o  taînică-auroră  feerică,   divină, 


308  GRUi-SÂNGER 


Atât  de  strălucită  cât  însuşi  mândrul  soare 
Se  stinge  ca  steluţa  l'a  soarelui  splendoare, 
Ş'un  glas  petruns  de  milă,  duios  de  bunătate 
Din  cer  grăesce:    «Sânger!   iertat  eştî  de  păcate  1 
«Mult  reu  o  faptă  bună  în  cerurT  cumpânesce; 
«O  biată  păserică  de  munci  te  izbăvesce!» 


Gruî-Sânger  nalţă  fruntea...  El  vede  cu  uîmire 
Pe  faţa  părintească  o  dulce  'nduîoşire ; 
EI  vede-a  luî  victime  cu  îngeri  adunate 
In  braţe-le  deschise  chemându-1  ca  pe-un  frate; 
Şi  vede  ca  prin  farmec  pe  trunchiul  fără  vfaţă 
Crescând  vlăstărT  frumoase  cu  veselă  verdeaţă, 
Şi  'n  vîrf  o  floare  albă  ce  cade  pe-a  luî  frunte 
Ca  semn  de  încetare  a  chinurilor  crunte. 
Iertatul  (;lice:    «Doamne!   părinte!..  îndurare!..» 
Şi  cade  şi  se  stinge  cu-o  lină  suspinare. 

Se  spune  că  pe  locul,   unde-au   murit  sermanul, 
Un  arbor  mic,  selbatic,   resare  pe  tot  anul 
Avend  o  păserică  în  vîrf,  cu  glas  de  înger... 
EI  poartă  poame  roşiî  şi   numele   de   Sâ/f^(-r. 

Miiccscî.  1875. 


XIV 

LEGENDA  CÎOCARLIEÎ 


Lie,  Lie, 

Ciocârlie, 
'Sborî  iu  soare 

Cântătoan- 
■Şi  revină 

l)in  luniinii 
•Pre   pămint 
•  Cu  dulce  cânt  1 
,  l\>/>nral) 


]Ae  când  erau  ca  earba  anticii  codri  deşi, 

Şi  niicî  ca  muşunoae  Carpaţiî  urieşî, 
Şi  văile  profunde  şi  latele  vâlcele 
Ca  pe  o  apă  lină  uşoare  vălurele  ; 
De  când  în  lume  lupii  erau  păstori  de  oî, 
Şi  urşiî  cu  cimpoae  mânau  cire^î    de  boî  ; 


310  LEGENDA   CIOCÂRLIEI 


De   când  puttâ  'n  cosiţe  Ileana  Cosinzană 
O  floare  cântatoare,  o  floare  năsdrăvan^', 
N'au  fost  copila  'n  vîaţă  maî  dulce,  maî  aleass 
Decât  frumoasa  Lia,   fecîoară  'mpărăteasă! 

Născută  'n  faptul  (^ileî  cu  faţa  'n  Resărit, 
Luceferii',  vedend-o,  maî  viii  au  strălucit 
Ferice  dea  atinge  cu- o  rază -argintie, 
Cu  ultima  lor  rază  aş;i  minune  vie. 
Şi  astfel,  de  lumina  cerească  dismîerdată, 
Ea,  resărind  ca  floare,  au  înflorit  ca  fată  ; 
Ş'acum  e  fala  iumii,  a  minţiî  încântare, 
A  inimilor  farmec,  a  ochilor  mirare. 
Tot  omul  care-o  vede,  răpit,  uîrr.it  simţesce 
Că  par'  că  se  renasce,  că  inima  luî  cresce, 
Că  trece  lin  din  earnă  în  dulce  primăvară, 
Că  miî  de  paserî  cântă  in  sinu-î  şi  pe-afară. 

Ea  are-o  faţă  albă  de  flori  de  lăcrimioare, 
Şi  ochî  cerescî,  albastii  ca  floarea  de  cicoare, 
Ş'un  per  ce  strălucesce  pe  fruntea  sa  bălae 
Cădend,  fuîor  de  aur,  dealung  până    n  călcae, 
încât  pe  câmpul  verde  când  trece  zimbitoare 
Se  pare  c'o  urmează  prin  atr  fulgî  de  soare. 

Ea  poartă  haîne  scumpe,  uşoare,  descântate. 
Din   fire   de  painjen  ţesute  şi  lucrate, 


LEGENDA  ClOCÂBLIEÎ  311 


Prin  care  tainic   saltă  luciri   de  forme  albe, 
Comorî  atrăgătoare  ca  'n  visurile  dalbe, 
I'recum  acele  slabe  \'ăpâî  tremurătoare 
Prin  frunze  respândite  de  luna  gânditoare. 

Aprinşi)  ochi  ai  nopţiî  in  gîuru-î  scânteează. 
Formând  cununi  de  raze  pe  fruntea-î  ce  visează. 
Şi  lunecă  pe  sinuî,  raîu  alb  de  fericiri, 
Voind  ca  să  pătrundă  prin  iţele  subţiri. 

Seninul  dulce-al  dileî,  râvnind  acea  minune, 
LJin  soarele-resare  şi   pân'   la  soare-apune, 
Se    ntinde  pe  deasupră-î  cu  bolta  luî  rotundă, 
Voind  să-î  fac'un  templu  in  care  s'o  ascundă, 
Şi-î  (^ice :   «Insuşî  cerul  spre  tine  se  înclină... 
'^Frumseţa-î  o  coroană  pe  frunte  de  regină!» 


-Şi  mers-au  vestea  'n  lume,  trecând  din  gură  'n  gură. 
Că  Lia  fură  ochii   şi  minţile  le  fură ; 
-Şi  dus-o-aii  pe  aripi  in  locuri  depărtate 
Cucoarele  'n  triunghiuri  prin  aer  inşirate, 
-Şi  spus-au  vintul  ager,  in  veci  neodihnit. 
Că  nu-î  copilă-  alta  mai  dulce  de  iubit. 


In  grabă   alergat-au  din  toate  a  lurniî  zărî. 

De  peste  munţî,  din  funduri,   de  peste  noue  niărî. 


312  LEGENDA   ClOUÂRLIEl 


Ceî  maî  viteji  şi  mândri  fecTorf  de  împeraţl, 
Vrăjiţi  de-a  fi  pe  vîaţ^  de  Lia  fărmecaţi. 

Venit-au  Roşul,  craîul  înaltelor  lungi   plaîurî. 
Şi  Albul  ce  domnesce  pe  doue-qlecî  de  raîurî, 
Şi  Peneş  împeratul,  arca^  cu  ochiul  ţinteş, 
Ce  are  'n  tolbă  fulgeri  şi  'n  grajd  pe  calul  Vinteş  : 
Şi  alţii,  mulţî  ca  frunza,   mânaţi   de-a  lor  iubire 
Cu  Lia  drăgălaşă  să  cate  împeţire. 

Dar  nicî  îşî  pleacă  ochiî  la  eî  frumoasa  fată, 
Cum  nu  se  uită  crinul  la  earba  cea  uscată, 
Ci  vecinie  ea  privesce  cu  drag  la    mândrul    soare 
Şi,  tot  privind  lumina  din  faţa-î  arcjetoare, 
Cu  lacrimi  i  se  umple  albaştrii  ochi  frumoşi. 
Eî  plâng!  ..  de  ce  plâng  însă  luceferii  duîoşî  ? 
De  mult  privit  în  soare,  sau  de  o  jale-ascunsă, 
De-o  gingaşă  dorinţă,   de-o  taină  nepătrunsâ? 

Ah!  taina  eî  n'o  scie  nicî  Zina  ce  o  îubesce. 

N'o  scie  căpetâiul  pe  care  odihnesce, 

Nicî  apa  ce  oglindă  obrazu-î  la  trezie, 

Nicî  cerul,  nicî  pămîntul  !...  dar  umbra  sa  o  scie! 

Ades  copila,  pradă  gândirii  ce-o  răpesce. 
Se  scaldă  în  lumină,  cu  soarele  grăesce. 
Şi  ^ice:   «Tu  al  lumeî  monarc  strălucitor! 
«O!  splendidă  comoară  de  vîaţă  si  amor! 


LE<JENDA   CIOCÂRLIEI  313 

Tu,  ochiu   descliis  in  cerurT  să  vad'a  mea  simţire! 
Tu,  singura-mî  dorinţă,  tu  dulcele  meu  mire  ! 
Plecâ-voiu,  ah!  plecavoiu,  luând  urmele  tale, 
Să  te  'ntîlnesc  ferice,  să  te  culeg  in  cale. 
Să  fiî  al  meu   şi   nuniaf  al   meu,  o!  mândre  soare, 
Să  nu  maî  plâng  de  moarte,  când  tu  săruţi'  o  floare, 
Căci  te  uresc  atunce  ..  cu  dragoste  ţ-i  dor 
Şi  simt  că  de-acea  ură  duioasă  am  să  mor!> 
Ea  ^ice  şi  se  vede  de  raze  inundată. 


Iar  umbra  eî  suspină,  ia  urmă-i   tupilată  : 
'  Ah !  draga  mea  stăpână !  Ferească  Domnul  Sfîntul 
« De-a-ţî  ascultă  îndemnul,    de-a-ţî  împlini  cuvîntul, 
-  Căcî  vaî  de-acel  ce-apucă  pe-a  soarelui  cărare ! 

El  intră  'n  cale  lungă  ce  capet  nu   mai   are 
«Şi  unde  începutul  se  leagă  cu  sfîrşitul, 

Şi  unde-şî  perde   mintea  şi  paşiT,   rătăcitul. 
«Ah!  Lia,  te  gândesce  că  s  jarele-î  cu  dar 
^  De  viaţă  şi  de  moarte,  că-î  dulce  şi  amar ! 
«El  dă  junie  lumeî,   iubire,   fericire, 
'La  plante,  cuiburi,  inimf,  el  dă  însufleţire, 
<  Dar  raza-î  ce  învie  e  rază  şi  de  foc 
«Ce  arde  crinul  fraged  şi  tristul  siminoc, 
«Şi  rîurile  soarbe,   şi  paserî  săgetează 
<Şi  umbra  o  înghite  când  cjiua  e  amează. » 


314  LEGENDA   GÎOOÂBLIEÎ 


—  «Ah!   fie  orî  cum  fie!»   respunde  n  grabă  Lia. 
'<  Durerea  fie-mî  partea  saii  fie-m'i  bucuria, 
«De-oîu  sci  că  'n  a  mea  cale  voîu  face  tot-deauna 
«Din  şepte  nopţi  o  noapte,  din  şepte  <ji\e  una, 
«M'oîu  duce  mult  departe  c'un  rapide  avint, 

*  Departe  unde  cerul  se  lasă  pe  pămînt, 

«Pe  unde  munţ'î  falnici'  aoar  ca  nourele, 

«Pe  unde  si  aii  de  vorbă  în  umbre  flori  cu  stele. 

«M'oîii  duce,  duce,  duce  pan'  mT-oîu  găsi  ursitul 

«Ş'oiu  sta  gură  la  gura  cu  soarele  iubitul, 

«Căci   vreii  să-î  privesc  faţa  ca  să-mî  alin  durerea, 

-<Să  sorb  a  luî  cuvinte  din  buze-î  dulci  ca  mierea!» 

—  «Amar  de  tine,  Lie  !  o!  Lie-amar  de  mine! 
«Dar  fie!   unde-î  merge,  şi   eă  me  duc  cu  tine.> 

UI 

In  reversatul  (^ileî,  când  nasc  a  vîeţiî  şoapte 
Şi  lin  se  desvelesce  seninul  cer  din  nonpte. 
Pe  când  lumina-î  sură,  plăpândă,  recoroasă 
Şi  somnul  îşî  destinde  aripa  somnoroasă. 
Frumoasa  Lia  pleacă  pe  Graur,  calu  î  şarg, 
Ce  (,lice  că  pămintui  nu  e  destul  de  larg, 
Şi  sboară  fără  spaţiu,  luânduşî  iute  sborul 
Ca  vîntul  şi  ca  gândul,  ca  spaima  şi  ca  dorul. 
El  fuge  pe  sub  soare,  el  (oge.  pe  sub  lună 
Şi  pere  într'un  fulger  cum  pere  vestea  bună ; 


LEGKNDA    CIOCÂRLIEI  315 


Şi  trece  pe  sub  nour,   ^i  trece  pe  sub  stea 
Clipiş,  cum  se  strecoară  prin  oameni  vestea  rea! 

Se  duce  calul   Graur  spre  rodriî  de  stejari, 
In  care  greu  se  luptă  balauriî  ceî  mari 
Cu  pajuri  năsdrăvane  născute    n  ceea  lume; 
Prin  locurî  unde  şerpii  brilîanturf    fac  din    spume, 
Şi  zmeii   fac  palaturî  de-argint  cu  turnuri  dese 
Ca    n  ele  să  ascundă  frumoase  'mperătese. 
El  trece  prin  poene  cu  tufe  aurite. 
In  care  se  alungă  şopârle  smălţuite 
Şi  blânde  păserele  ce  cântă   'n  cuibul  cald 
Avend  rubine  pliscuri  şi  ochii  de  smarald. 
Acolo  vîntul  seriî  prin  frunze-alene  sboarâ 
Lovind  incet  de  umbră  aripa  luî  u,soară. 
Şi  earba,  chemând  boarea  din  zorî  ca  s'o  dismîerde 
Se  mişcă  'n  vălurele  precum  o  apă  verde. 
El  trece  peste  rîurî  ce  curg  necontenit 
Ca  cailele  senine  a  celuî  fericit, 
Şi  apa  'ndeamnă  fata  pe  maluri   să  se  culce, 
In  ea  să  se  oglinde,  s'o  facă  şi  maî  dulce. 

Zadarnic!   ea    nainte,   'nainte   mereii  pasă 
Ca  omul  cu  grăbire   mânat  de  dor  de  casă, 
Şi  de  treî  orî  trei  dile  şi  nopţi   de  trei   orî  trei 
Ea  lasă  somnul  dulce  să  peară    n   urma  eî. 
Şi  astfel  tot  pe  cale,  cu  ochii  ţintă    n  soare. 
Cu  coamele-î  lucioase  in  vînt  fâlfăitoare 


316  LKGENDA   ClOCÂHLIEl 


Ea  pare  şi  dispare,  răpită  de  cal-Graur, 
Precum  un  vis  ferice  într'un  vîrtej  de  aur. 

Dar  după  multă  trudă  şi  mult  amar  de  cale 
Odată  cu  amurgul  ajunge  intr'o  vale, 
O  vale  inverc^ită  ce  se  unesce  'n  zare 
Cu-albastra,  sgomotoasa,  clocotitoarea  mare. 
Acolo  calul   Graur  işî  încetează  sborul 
Ne  maî  avend  pămînturT  să  bată  cu  pictorul, 
Iar  Lia  se  coboară  cu  grabă  de  pe  cal 
Şi  merge  de  se  pune  pe-al  mării  verde  mal, 
Privind  cu  dor  la  raîul   din  fundul   depărtat 
Pe  care  se  ridică  al  soarelui   palat. 


—  «Pe  undeţî  merge  gândul,  stăpâna  mea  Tubită:- 
O  'ntreabă  glasul  umbrei  de  cale  obosită. 

—  «Ah!  dragă  sorioară !  duîoasa  Lia  dice. 
«Zăresci   in  depărtare  cea  insulă  ferice 
«Plutind  sub  cer    albastru  pe-a    mării    albăstrime? 
«Ve^i  tu  colo,  în  zare,  colo  pe-o  înălţime 

Acel  palat  de  aur,  cel  cuib  de  străluciri 
&Cu  poarta  de  rubinurî  şi  stîlpiî  de  safirî? 
«Acolo   'mperăţesce  frumos  ursitul  meu, 
«Acolo-mî  sboară  gândul,  acolo  eii  me  vreu ! 
«Dar  cum  să  fac,  vaî  mie!.,  ah!  calul  meu  nu  poate 
«Să  calce  şi  pămîntul,  si  mările  să  'noate  !» 


LE'iEXDA   ClOCÂBLIEi  317 


—  «Stăpână!  (^ice   Graur,  ce  nu  pot  eu  pe  lume 
<0  poate  al  meu  frate  născut  pe-a  mării  spume 

Cum  (^ice,  cum    nechează... 

Din  marea  cea  profundă 
O  volvurâ  se  'nalţă,  şi  eseun  cal  in  undă, 
Cu  erburî    şi    mărgeanurî   avend  coama    'mpletită, 
Şi  solzi  de-argint  pe  spate,  şi  palmă  sub  copită. 

Zărindu-1   Lia,  vesel  de  cale  se  gătesce^ 
Dar  când  e  ca  să  plece  şi  când  se  despărţesce 
De  Graur,  ea-1  sărută,  pe  coardă-1  maî    desmeardă, 
Şil  cheamă  drag  pe  nume  şi  plânge  c'a  să-1  peardă. 
Apoi  se  'ntoarce  iute  la  mai,  şi  iute  sare 
Pe  noul  cal  ce-o  poartă  uşor  pe-a  lui'  spinare. 
Şi  umbra  ei  remâne  pe  mal  instrăinată, 
Şi   Graur  se  afundă  în  zarea   nourată. 


Prin  valuri   spumegoase  ce   'n   gTuru-î  se  alină 
Cântând  o  melodie  simfonică,  marină, 
Ajunge  Lia  grabnic  la  insula  dorită, 
A  căreî  earbă  vie  cu  raze-î  altoită. 

Copila  'n  haine  mândre  de  fiu  împerătesc 
S'afundă  în  lumină,  dar  chipu-î  îngeresc, 
Dar  mersu-î  plin  de  farmec,  cu  pas  legănător, 
O  spun  maî  mult  că  î  fată  decât  că  e  fecior. 


318  LlîGENDA   CiOOÂRLIEl 


Ea  intră  în  palatul  acel  de  feerie 
Cu  inima  'n  bătae  de  dulce  bucurie, 
Dorind  ca  să  'ntâlnească,  temend  de-a  întâlni 
Pe-acel  care  au  vrSjit-o  aicea  de- a  veni, 
Şi  eată  că  zăresce  a  luî  bătrînă  marnă 
Cu  genele  căc^ute  pe  ochi  ca  o  năframă! 

De  când  nu  era  încă  pămîntul  care  este. 
De  când  tot  ce  e  'n   lume  era  numai  poveste 
Şi  raza  de  lumină  şi  razele  căldureî 
Eraii  comorT  ascunse  în  haosul  naturei, 
A  spIendiduluT  soare  ferice  născătoare 
Trăesce  'n  luminoasă  şi  magică  splendoare, 
Dar  tristă  şi  orbită  de  vecînica-i  lucire 
Acum  ea  nu  maî  poate  pe  soare  să-1  admire, 
Şi-î  este  scris  de  soartă  atunci  numai  să  vadă, 
Când  fiul  eî  în  cursă  ar  fi  expus  să  cadă. 

Sermana  'ncet  aude  sunând  păsuri"  străine. 
Tresare  şi  întreabă:   «Ce  om,  ce  feară,  cine 
«Aii  îndrăznit  să  vie  aice,  şî-a  pătrunde 
«In  locurî  necălcate  de  pas  de  om;  pe  unde 
«Nici  paserea  măeastră  a  trece  nu  'ndrăznesce, 
«Nici   doru  'n  rătăcire  perdut,  nu  se  opresce?» 

Copila  tremurândă  s'apropie  şi  (^ice : 
«Sînt  om  cu  g-ânduii'  blânde  venit  din  lume-aice.» 


LKGENDA   CÎOCÂRLIEI  319 


«De  eştî  fecTor,  replică  bătrîna  îngrijită, 
«Să-ţî  fie  calea  floare  şi  urma  înflorită, 
«Şi  'n  viaţă  să  aî  parte  de  soacră  iubitoare 
«Şi  de  nevastă  dulce,  frumoasă,  zimbitoare  ; 
«Ear  dacă  eşti  tu  fată,  precum  te-arată  glasul, 
«Pe  urma  ta  uşoară  întoarce-ţî  iute  pasul 
«Şi  peî  din  aste  locurî  ne-atinse  şi  curate, 
*  Domnite  de-al  meu  soare,  copil  fără  păcate!» 

Copila  spâîinântată  cu  dorul  eî  se  ceartă. 
Ar  vrea,   ar  vrea  să  fugă  dar  inima  n'o  eartă  ; 
Când  eată  că  s'aude  în  lunga  depărtare 
De  caî  venind  spre  casă  voioasa  nechezare, 
Şi  eată  că  palatul  se  umple  de  odată 
Cu  Silnica  lumină  din  lume  adunată ; 
Căci  soarele  apune  lăsând  de  alung  pe  ceruri 
Clipirile  de  stele  ş'a  umbrelor  inisterurî. 
El  vine  şi  apare  atât  de  luminos 
Că  'ntunecâ  vederea  cu  chipul  şeii  frumos. 
— «Bine-aî  venit  copile,  de  mult  înstrăinat!» 
îl  ^ice  blânda  mamă  c'un  dulce  sărutat. 
«Te  bucură  de  oaspe  venit  de  pre  pămint, 
«Un  oaspe  blând  Ia  suflet  şi  gingaş  la  cuvînt.  ■ 

In  giuru-î  mândrul  soare  se  uîtă  cu  mirare... 
El  vede  şi  nu  crede,  îî  pare  că  îî  pare 


320  LEGENDA    CÎOCÂBLIEÎ 


Şi  simte-un  neastimper  în  inima-i  vergină 
Sub  galişa  ochire  a  feteî  ce  suspină. 
Apoi,  luând  de  mână  pe  Lia  tremurândă: 
«^  Orî  cine-aî  fi,  el  (^ice,  fiinţă,  tu,  plăpândă! 
<  Durerea  omenească  în  veci  să  nu  te-ajungă, 
<Şi  fie-ţî  scurt  necazul  şi  fericirea  lungă! 
«Pe  flori  de  primăvară  obrazu-ţî  să  se  culce, 
«Şi  fie-ţî  dulce  vîaţa  şi  moartea  fie-ţî  dulce!» 

Copila  îl  ascultă  perdută  în  estaz, 
Cu  zimbetul  pe  buze,  cu  lacrimî  pe  obraz. 
Şi  {jlice  :   «Mândre  soare!  lăsat-ani  scumpa  ţară 
«Şi  casa  părintească  în  timp  de  primăvară 
«Cu  dor  să  vin  la  tine,  de-aproape  să  te-admir; 
«Şi  'n  calea  mea  grăit-am  cu  florî  de  trandafir, 
«Cu  rîurî  şi  cu  nourî,  cu  fluturî  şi  cu  stele; 
«Grăit-am  şi  cu  vulturî,  cu    şoîmî,    cu    rondunele, 
•  Cu  tot  ce  putea  'n  lume  de  tine  să-mî  grăeasca, 
«Ş'acum  îţî  (^ic  eu  ţie  în  limba  omenească  : 
«Minune  mult  îubită !  Lumină  de  lumine ! 
.'Ah!    inima  me  poartă  sa  stau  în  vecî  cu  tine!» 


Şi  soarele  şi  Lia,  păreche  de  îubire, 
In  ochî  aprinşî  de  dorurî  înneac'a  lor  privire, 
Zimbind  unul  la  altul  cu   'nduîoşire  multă. 
Ear  mama  ce  nu-î  vede,  dar  care  îî  ascultă. 


1 
i 


LEGENDA   CÎOCÂRLIEÎ  321 


Grăind  cu  mintea,  (,lice :   «Sâ  fiu  oare  'nţselată  ? 
'  Acest  străin  să  fie  oare  fecior  sau  fată  ? 
*  Ei  are  glasul  dulce,  prea  dulce,  prea  duTos 

<  De  când  a  dat  cu  ochii  de  fiul  meu  frumos!» 

Apoi  maî  stând  pe  gândurî,  adaoge  'n  tristeţă  : 
'Ah!  unde-mî  e  vederea  din  dalba  tinereţă!.. 
"  Amar  de  cine  are  pe  ochi  un  negru  nor 
*Când  inima  presimte!..  E  fată  sau  fecior?.. 

<  La  noapte  voiu  aşterne  în  patuî  albe  flori; 

'  De-a  fi  bărbat,  sub  dînsul  peri-vor  până  'n  zori  ; 
cEar  de-a  fi  fată,  ele,  de  sinul  eî  lipite, 
In  faptul  dimineţeî  vor  fi  maî  înflorite.» 
Bătrîna  'n  neastimper  se  duce  şovăind 
Condusă  de-a  eî  cârjă  prin  noapte  pipăind. 

Atunci  voîosul  soare,  simţind  o  nouă  vîaţă, 
O  îea  pe  Lia    n  braţe  şi  o  sărută  'n   faţă 
Şi-î  (jlice  cu  "nfocare:   ^  Iubita  mea  mireasă 
'  In  lumea  pămînteană  aî  fost  împărăteasă, 
«De-acum,  tot  împreună  gustând  cerescul  bine, 

<  Eu  lumina-voîu  cerul  şi  tu,   dragă,  pe  mine.» 

Copila  varsă  lacrimî  ;   uîmită  ea  simţesce 
Că  inima-î  ferice  în  sinu-î  se  topesce 
Ca  diua  cea  de  vară  când  razele  se   scurg 
Topindu-se  în  umbra  adâncă  din  amurg. 

.Şi  ast-fel  drăgălaşiî  de-a  lor  îubirî  au  parte... 
Ear  când  le  spune  noaptea  că-î  timp  a  se  desparte, 

46001.  —  Altcsnndri.  —  Poesii.  II.  2l 


322  l-EGENDA   CiOCÂBLIKi 


Ca  noaptea  cea  de  vară  ce  repede  dispare 
Topindu-se  'n  lumina  luî  Soarele-resare. 
Nicî  unul  n'are  gândul  să  facă  începutul, 
Să  rupă  lanţul  taTnic  ce-î  leagă  cu  sărutul  ! 


A  doua  (j\,  pe  titnpul   minunilor  visate, 
Când  faptul  dimineţiT  la  uşa  nopţii  bate, 
Bătrîna  mamă,  trează  de  grija  ceo  domină, 
Simţesce  că  e  'n  lume  o  stranie  lumină. 
Ea  merge  cu  grăbire  la  patul  unde  crede 
C'au  trebuit  să  doarmă  străinul...  şi  ea  vede 
(Căci  dragostea  de  mamă  o  face-acum  să  vadă) 
Ea  vede    n  aşternutu-î  florî  viî  ca  'ntr'o  livadă. 
«Ah!  (^ice  cu  durere;  nicî  una  nu  î  uscată! 
«NicT  una  vestejită!  Străinul  oaspe-î  fată!» 
Apoî,  în  tulburarea-T  de  crudă  presimţire, 
înalţă  ochii   'n  ceruri  şi  vede  cu-oţerire... 
Ce  vede  r 

Pe  zenitul  adînc,  înflăcărat, 
Măreţul  soare  plană  !   şi  caru-î  înhămat 
Cu  noue  cai  de  raze  ce    n  spaţiu  l'au  răpit, 
Cutrieră  cerescul  întins  nemărginit. 
Sbor  caii  lăsând  rîurî  de  foc  în   urma  lor 
Şi  frîele  scăpate  de-alung  în  aer  sbor; 


LKGKNDA    CIOCÂRLIEI  323 

Ear  soarele  ferice,  dând  lumilor  uîtare, 
Cu  Lia  legănată  pe  sinul  luî  apare, 
Şi  lumile  cuprinse  de  flăcări   ardctoare 
Privesc  în  îngrozire  alt  soare  lângJî  soare... 
«Blăstem!»   strigă  bătrîna,   «blăstem  pe  capul  teu, 
«Tu  care-mî  răpescî  vfeaţa,  răpind  pe  fiul  meii!» 
Şi  mama  cade  moartă  1 

Ea  cade  1  dar  urgia, 
Dar  cruntul  blăstem  sboară,  se  sue  pân'  .la  Lia. 
Şa  soarelui  mireasă  lovită,  fulgerată, 
Din  ceruri  cade    n  mare  lucind  ca  o  săgeată. 

Ah !   mare  î-a  fost  visul  .şi  scurtă  fericirea  ! 
Iubirea  î  aii  dat  moartea,  şi  moartea  nemurirea  ! 
Ear  sufletu-î  ferice  luat-aii  forma  vie 
De-o  mică  drăgălaşă,  duîoasă  Ciocârlie 
Ce  vecînic  cătră  soare  se  'nalţă  'n  adorare 
Chemându-1,  primăvara,  cu  dulcea  eî  cântare  I 

1875,  Maiu. 


VLAD  ŢEPEŞ  ŞI  STEJARUL 


T^ârgoviştea  e  'n  larmă  în  c^i  de  PascT  cu  soare  ! 
Vlad  Ţepeş  încruntatul  î-au  pus  o  cingătoare, 
O  cingătoare  largă  de  oameni  înţepaţT, 
Bătrînî  cu  barbe  albe,  călugărT,  juni  bărbaţî, 
Smunciţi  de  la  ospeţe,  din  horY,  din  veselie, 
Ş'acum  umplând  văzduhul  de-o  vastă  agonie ! 


Privindu-î,  mândrul  soare  în  nori  de  sânge-apune! 
Ear  Ţepeş,  nu  departe,  sub  un  stejar  se  pune 
Peo  culme,  se  întinde  la  umbră,  şi  admiră 
In  (^iua  de  'nviere  oraşul  cum  expiră, 


VLAD  ŢEPEŞ  ŞI  STEJARUL  325 


Şi  cum,  gemend  sermaniî  în  chin  şi    n  foc  de  sete, 
Apar  pe  zarea  roşă  în  negre  siluete. 

Şi  rîde,  cumplit  rîde  călăul  ne'mpăcat! 

Superb,  strămoş  de  codri,  cu  frunze  'ncoronat, 

Stejarul,  remas  singur  pe  câmpul  de  năgară, 

Se  pare  o  fantasmă  din  lumea  legendară, 

O  moaşte  uriaşă  din  codrul  dărâmat! 

In  secolul  ce  trece  perdut,  înstrăinat, 

Uîtat  de  coasa  morţiî  pe  ţermul  scurtei   vîeţî, 

Kl  are  maiestatea  augustei  bătrîneţî. 

Un  cârd  de  vulturî  ageri  în  frunza  luî  s'ascund. 

r^urtunele  cumplite  în  ea  se  perd  afund, 

Şi  aprigul  cutremur   de  munţi   resturnător 

lî  pare-un  fior  moale  ce-1  zgudue  uşor. 

Cu  cât  se  'ntinde  noaptea  în  gîuru-î,  el  lucesce  ; 

Cu  cât  în  giuru-î  cresce  pustiul,  şi  el  cresce. 

Picioarele-!  sînt  prinse  în  terna  mormîntală, 

Dar  fruntea-î  luminată  de  raza  imortală. 

Păstorul  de  Ia  munte  şi   omul   de  ogor 

Se  'nchină  luî  şi  'n  faţă-î  grăesc  încetişor, 

Căcî  umbra  luî  cuprinde  trei   secuii   de  misterurî, 

Câcî  trunchîu-î  o  coloană  dintre  pămînt  şi  cerurî, 

Căcî  prin  frunzişu-î  \erde  un  vuet  lung  resună 

Ce  pare  că  şoptesce  de  gloria  străbună. 

Vlad  Ţepeş  îl  privesce  şi  (,lice  cu  gând  reii : 

«Ce  de  maî  ţepî  aş  face,  stejar,  din  codrul  teu  1' 


326  VLAD  ŢEPEŞ  ŞI  STEJARUL 

Atunci,  ca  nici  odată,  gigantul  sau  uîmit! 
De-un  lung  fior  în   freamăt  frunzişul  a  vuit, 
Ş'un  glas  de  altă  lume  adine  pătrundetor 
A  dis: 

«O  tu,  Vlad  Ţepe.ş!   hain  cutezător! 
'Trei  secuii  sunt,  trei  secuii  de  când  voiosul  soare 
;< Revarsă  peste  mine  cereasca  luî  splendoare! 
iTreî  secuii  am   dat  umbră  şi  dulce  adăpost 
La  lumea*  care  este,  la  lumea  care-a  fost, 
«La  oameni  şi  la  feare!...  dar  om  aşa  cumplit. 
<  Dar  feară-aşa  ca  tine  eu  încă  n'am  umbrit ! 
c<Tu  aî  în  loc  de  suflet  o  îazmă  neagră,  care 
îPe  cruntul  Satan  însuşi  l-ar  pune  în  mirare, 
tEar  gândul  teii  nu  vede  a  tale  fapte  rele, 
<sCum  nu  se  vede  noaptea  orbită,  fără  stele! 

«Şi  însă  eşti  puternic,  eştî  Domn,  păstor  de  turmă! 
«Ar  fi  să  înflorească  pămîntul  pe- a  ta  urmă; 
«Dar  nu!  când  te-arăţî  lumif,  în  sin  copilul  plânge; 
«Când  rîdî,  a  tale  gingenî  se  ved  roşind  de  sânge; 
«Ş'orî  unde  îţi  duci  paşii",  o  buhâ  cu-al  ei  sbor 
«Punendu-se  drept  soare,  te    ntunecă  de-un  nor! 
«O!  timp,  al  meu  tovareş,  o!  timp  neodihnit, 
Secerător  de  oameni!  sub  mine  aî  privit 
cPe  Domnul  Negru-vodă  cu  stemă  'ncoronat 
'  Când  în  această  ţeară  el  a  descălecat. 


VLAD   ŢEPEŞ    ŞI   STEJARUL  327 

Om  verde,  Român  neao^,  măsurător  de  lume, 

Ce  vrea  pe-a  eî  măsură  ca  să-şî  croeasc'  un  nume! 

«Aî  maî  privit  aice  pe  Mircea  cel  bătrîn 

«Sub  un  nămol  de  lauri  culcat  pe-un  pat  de  fin, 
Dormind  cu  faţa  blândă  şi  'n  vis  incă  vedend 
Pe  Baîazed  în  fugă  prin  Dunăre  trecând. 
Atunci  din  al   meu   codru  îubit  şi  respectat 
Mult  lemn  de  ghfoage,  arce,  voinicilor  am  dat, 

'  Căcî  pe  atunci,  când  ţeara  suna  de  crunte  larme, 

>  Stejarul  cu  voinicul  era  frate  de  arme. 

<  Ear  codriî,  cetăţi  unde  mânaţi  de  a  lor  soarte, 
Românii  găsîau  vieaţă,  duşmanii  găsîau  moarte  ! 
Şacum  eii,  martur  falnic  de-atâtea  fapte  marî, 
Eu  care  port  în   ghindă-mf  un  codru  de  stejari, 

<Eu  care  port  pe  umeri  trecutul  luminat, 

'Eu  să  me  ved  acuma  de  un  verme-ameninţat !.. 

«In  lături  feară  cruntă  cu  negru  cer-degură; 

^Tu  spurcî  umbra  mea  sacră  cu-a  ta  hidoasă  ură! 
In  lături,  Ţepeluşe!..   un  arbor  viu  ca  mine 

«Xu  cresce  gigant  falnic  pentr  un  pitic  ca  tine!-. 

Vlad  Ţepeş  se  încruntă!   in  oarba  luî  turbare 
Tresare,  se  repede,  lovesce    n  trunchiul  tare, 
Dar,   umilit,  el  cade  şi  scapă  gîos  pumnarul... 

Cu-o  frunză  veştejită  l-au  pălmuit  stejarul! 

Mirctîcî,   1674. 


XVI 

LEGENDA  LĂCRIMIOAREI 


n  raiu  nicT  o  minune  plăcută  nu  lipsîă, 
A^ăzduhul  lin,  recoare,  a  crini  amirosîa, 


Căci  albele  potire  în  v^ecî  tot  înflorite 
Scoteau  din  a  lor  si  nuri  arome   nesfîrşite. 


Lumina  eră  moale  si  'ndemnătoare  şopţiî. 
Nici  noaptea  urma  dileî,  nici  (^iua  urmă  nopţii. 


LEGENDA  LĂCRIMIOAREI  329 


Prin  arbori  cântau  paserT,  prin  aer  sburau  îngerî, 
Şi  nu  găsîau  resunet  in  el  a  lumii    plângerî ; 


Căci  scris  eră  pe  cerurî,  pe  frunze  şi  pe  unde  : 
«Nici  umbră  de  durere  aice  nu  pătrunde.» 


Pe  maluri   verc^T,   frumoase,  de  riurî  limpedite 
Staii  sufletele  blânde,  îubinde,   fericite, 


Gustând  în  liniştire  cerească  veselie 
Ce  'n  fie  care  clipă  cuprinde-o  vecînicie. 


Dulce-adăpost  de  pace,  grădină  'ncântătoare... 
Avea  orî-ce  minune,  dar  îî  lipsîk  o  floare. 


Şi  eată  că  sosesce  un  oaspe  de  pe  lume. 

Un  suflet  alb  şi  tîner  pe-un  nor  de  dulci  parfume; 

Ear  sufletele  toate  îî  es  luî  înainte, 
Primindul  cu  zimbire,  cu  gingaşe  cuvinte. 


330  LEGENDA   LĂCRIMTOAREÎ 


Şi-Î  dic  :    <In  raiul  nostru  bine-aî  sosit,  copile! 
«Curind  plecaşî  din  vîaţăl  Nu  plângi  a  tale  (^ile; 


—  îNu,  căci  am  dat  o  clipă  de  vYeaţă  trecătoare 
<Pe  alta  maî  ferice  şi  'n  veci   neperitoare.» 


—  «Şi  nu-ţî  e  dor  acuma  de  lumea  pămintească?» 

—  4  Nu,  căci  maî  mult  îmî  place  întinderea  cerească.  » 


—  «Cum  ?  Nu  laşi  nici  o  jale  pe  urma  ta  duîoasă  :» 

—  «Ah!  las  o  mamă  scumpă,  o  mamă  drăgăstoasă, 
«Şi  vecînic  după  dînsa  voiii   plânge  cu  durere!» 


picând,  copilul  plânge  lipsit  de  mângăere. 

Şi  lacrimile-î  calde  se  schimbă  'n   Lăcrimioare, 


De-atuncî  nu   maî  e  lipsă  în  raiu  de  nicî  o  floare! 


XVII 

cu  ZA  VODĂ 

^^  MAiC  1873 


\7eqlutu-te-am  în  pace  suind  scara  mărireî 

Şi  'n  pace  luând  calea  augustă-a  neniurireî, 
O !  scump  amic,  Domn  mare,  o !  nume  qu  splendoare 
Sădit  pe  miriade  de  libere  ogoare ! 


O  clipă  apărut-aî  in  plaiul  vecînicief 
Şi  vecînice  mari  fapte  lâsat-ai  României, 
Nălţând  din  părăsire  antica-î  demnitate 
Prin  magica   Unire  si  sacra  Libertate. 


332  cuzA  VODĂ 


Ca  norul  plin  de  mană  ce  trece  şi  revarsă 
O  ploae  roditoare  pe  brazda  care-î  arsă. 
Şi,  stând  apoi  de-o  parte,  in  urma  luî  privesce 
Cum  brazda  se  deschide  şi  câmpul  înfloresce, 


Aşa  şi  tu  din  ceruri  aî  dulcea  mângaere 
Să  vedî  a  ţeriî  tale  frumoasă  re'nviere, 
Tu  ce-aî  sterpit  cu  sceptrul,   unealtă  de  rodire, 
Din  suflete  şi  câmpuri  seminţa  de  şerbire. 


Acum  te  odihnesce  gustând  eterna  pace 
In  taina  maîestoasă  a  morţii  care  tace. 
Lăsând  o  lume  'ntreagă  la  Tine  să  gândească 
Şa  ta  legendă,    Cuza!  cu  fală  s'o  rostească... 


Sînt  nume  destinate,  ca  numele  teu  mare, 
Să  stee  neclintite  pe-a  timpuluî  hotare 
Şi  vecinie  să  răspândă  o  falnică  lumină 
Pe  seculiT  ce    n  umbră,  trecând,  li  se  închină 


Rugiiioasa. 


XVIII 

CAXTICLL  GIXTEI  LATIXK 


T  ^  atina  gintă  e  regină 

Intr'ale  lumeî  ginte  mari'; 
Ea  poartă  'n  frunte-o  stea  divină 
Lucind  prin  timpii  secularî. 
Menirea  eî  tot  înainte 
Măreţ  indreaptă  paşii  seT. 
Ea  merge  'n  capul  altor  ginte 
Versând  lumină    n  urma  eî. 


Latina  gintă  e  vergină 
Cu  farmec  dulce,   răpitor; 


334  CÂNTICUL   GINTEÎ   LATINE 

Străinu  'n  cale-î  se  înclină 
Şi  pe  genunchi  cade  cu  dor. 
Frumoasă,  vie,  zimbitoare, 
Sub  cer  senin,  in  aer  cald, 
Ea  se  mirează  'n  splendid    soare, 
Se  scaldă  'n  mare  de  smarald. 

Latina  gintă  are  parte 
De  ale  pămintuluî  comori 
Şi  mult  voios  ea  le  împarte 
Cu  cele-lalte  a  eî  surorî, 
Dar  e  teribilă  'n  mânie 
Când  braţul  eî  liberator 
Loveşte  în  cruda  tiranie 
Şi  luptă  pentru-al  seu  onor. 

In  ^iua  cea  de  judecată 
Când,  faţă  'n  cer  cu  Domnul  sfint, 
Latina  gintă-a  fi  întrebată 
Ce  au  făcut  peacest  pămînt.^ 
Ea  va  respunde  sus  şi  tare  : 
«Ol  Doamne  'n  lume  cât  am  stat 
«In  ochii  seî  plini  de-admirare 
«Pe  tine  te-am  representat !» 

Mircescî- 


XIX 

RĂPIREA  BUCOVINEI 
I 


/'>eahleu  !  bătrin  gigante  al  munţilor  Carpaţî 

Privesce  peste  norii   în  juru-ţi   adunaţi 
Ce  sgomot,  ce  contraste  pe  laturile  tale: 
De-oparte  veselie,  de  alta  lungă  jale! 


Austria,  imperiu  al  cărui  vultur  mare 

Rotundul  glob  şi  sceptrul  îî  ţine  strinşî  n  ghîare; 

Austria  ce  vede  foind  la  eî  picîoare 

Un  roiu  în  neastîmper  de  mari  şi  micî  popoare, 

Şi  poartă  cu  mândrie  coroana  cesarină 

La  care-însuşî  Carpaţiî  şi  Dunărea  se    nchinS  ; 

Austria  ferice  adi   e  în  serbătoare  I 


336  RĂPIREA  BUCOVINEI 


Armatele  î  deprinse  a  fi  învingătoare 
Desfăşură  largî  steaguri  de  falnică  paradă 
Sub  cerul  Bucovinei  ce  geme,  tristă  pradă... 
Soldaţii  'n  uniforme  ferite  de-orî  ce  pete 
Se  'nşiră  ca  un  codru  de  puscf,  de  baionete, 
Atât  de  îngrijite  cât  par,  lucind  la  soare, 
Un  arsenal  simetric  de  arme-încă  fecioare. 
Vitejii  poartă  'n  frunte  crengi  ver^î  ce  se  îndoae 
Ca  lauri  blândî  de  pace  în  lipsă  de  resboae. 
Eî  staii  în  linii  drepte  şi  armele  presentă 
La  şefî  muîaţî  în  aur,  înfăşuraţi  în  lentă 
Şi  gârboviţi  sub  sarcini  de  fapte  glorioase. 


Aproape  sburdă  'n  sgomot  scadroane  numeroase 

De  bravi  Husarî,  Centauri,  iuţî-fugătorî,  mult  sprintenî, 

Cu  aripi  la  copite  şi  la  picioare  pinteni'. 

Sleiţi  pe  caî  de  frunte  şi  stând  în  ranguri  drept, 

Eî  par  în  nerăbdare  să  iee  lumea  'n  pept. 


Maghiarul  resucesce  musteaţa-î  cătrănită, 
Iar  calu-î  muşcă  frîul  sub  buza  luî  strunită, 
Avend  unul  cu  altul  o  taTnică  rudire 
Prin  dorul  ce  frămîntă  sclbatica  lor  fire. 
Privindu-î,  staî  pe  gândurî  şi  'ntrebî  de  'nobilează 
Calul  pe  om,  sau  omul  pe  cal  îl  completează. 


RĂPIREA  bucovine!  337 


La  dreapta  se  vcd  tunuri   în   rînd  lucind  de-oparte. 
Deprinse-a  svârli  moartea  în  duşmani  de  departe. 
Aspectul   lor  e  crâncen,   grav,   ameninţător, 
Căci   moartea  locuesce  ascunsă  'n  sinul  lor; 
Iar  gura-le  e  gata  din  pept  s'arunce  'n  vînt 
O  salvă  triumfală  sau  salvă  de  mormînt. 


."pi   'n   laturi   şi'mprejurul  puternicei  armate 

Se  'ndtas'  o  gloată  oarbă  de  tipurî  variate  ; 

Nemţî,  Leşî,  Rusnaci   şi  Ungurr,  babelică  mulţime 

Pătată,   'năduşită  de  neagra  Evreime. 

Toţi  pleacă  a  lor  frunte  pe  când  în  catedrală 

Se  'nalţă  Te-Deumul  la  sfera  ideală. 

Toţî  sînt  în  aşteptare... 

De-odat'  un  freamct  sboară 
De-alungul  prin  oştime  si   'n  gloată  se  străcoară. 
Un  semn  !   Comanda  trece  prin   rangurile  dese, 
Tamburele  resună  şi  muzicile  alese 
Intoană  -marî  fanfare  ce  se  unesc  în  sunet 
Cua  clopotelor  svonurî,   cu-a  tunurilor   tunet. 


Electrică  scântee  pătrunde  lumea  toată. 
Un  glas  de  miî  de  glasurî,  un  ura  lung  de  gloată 
Esprimă   'n  limbi   diverse  naive  'nlusiasmurî... 
Delirul  Evreimeî  ajunge  pân'  li  spasmurî ! 

46001.  —  AUiSiUtJn.  -  l'oesii.  II.  22 


338  RĂPIEEA  BUCOVIXEi 


Dar  ce  serbează  ast-fel  Austria  cu  fală  r 
Serbeaz'al  unui  eroii  vr'o  faptă  i mortală, 
Saii  ^iua  unui   Cesar,  sau  noue,  mari  victorii 
Ce-au  coronat  armata  cu  mari   şi  noue  glorii  ? 


Ceahleule,  vecine  cu-a  cerului  minuni, 

Vechiu  martur  de-ale  lumeî  clipescî  deşertăciuni  1 

Respunde  din  nălţime:  De  ce  astă  serbare 

Deşteaptă  în  Suceava  o.  lungă  văetare, 

Un  plîns  de-amărăcîune,  un  gemet  de  morminte. 

Un  nou  fior  de  moarte  prin  moartele-oseminte  r 

A  clopotelor  tonuri  metalice,  pompoase, 

De  ce  trezesc  în  Putna  resunete  duioase? 

De  ce  tresar  stejarii  c'un  freamet  de  oştire  r 

De  ce  Românul  simte  o  cruntă  oţerire? 

De  ce  măreaţa  umbr'a  luî  Ştefan,  sus  pe  munte. 

Cu  giulgiul  seu  de  secolî  s'acopere  pe  frunte: 


«Austria  serbează  cu  vîîfă  maiesloasă 
«A  tristei  Bucovme  răpire  dureroasă 
«Prin  frauda  infamă  ş'a  Turcului  vîn(^arel.. 
«E  jubileu  de  moarte,  căci  preţul  de  trădare 
«S'au  numerat  pe  racla  luî  Ghica  Domn,  ucis!.. 
«Şi  astă-(;Jr  pe-acea  crimă  un  secol  s'au  închis.» 


RÂPIBEA  BUCOVINEI  339 

Închis?...  Xoî  ii   deschidem!...  şi  adeverul  sfint 
Chemat,  la  glasul  ţeriî  se  'nalţă  din  mormint. 
Fantasmă  sîngerândă,  la  lume  el  apare 
Se  spue  a  luî  Ghica  română  protestare 
In  (^iua  mult  nefastă  când  tristă  umilită, 
Moldova  dea  eî  soră  fu  silnic  deslipită; 
Să  spue  făr-de-legea  acelui  laş  Vizir, 
Unealtă  de  peire  a  Domnului  martir. 
Ce  'n  setea  luî  de  aur  jertfit-au  lăcomiei 
O  sculă  din  coroana  antică-a  României! 


Victimă  neferice  înaltelor  trădări, 
A^I  este  începutul  a  t^leî  resbunărl, 
O  !  Ghica,  nume  sacru  ce  astă-^I  reapari 
Ca  vecînică  sentenţă  a  gâ(^ilor  barbari ! 


Privesce-o!  mare  umbră,  din  boitele  senine, 
In  astă  (^i  de  doliu  când  mii  de  limbT  străine, 
Creştini  legaţi  cu  Iuda  în  stranie  unire. 
Serbează  a  Bucovinei  modernă  restignire  ; 
Privesce:  Noi  cu  jale,  supuşi  acum  tăcerel, 
Venim  ca  să-ţl  aducem  ofrandele  durere!, 
Venim  să  versăm  lacrimi  ce  inima  le  plânge 
i      Pe  locul  unde  curs-au,  o!  Doamne,  al    teu  sânge I 


340  RĂPIREA   BUCOVINEi 


Istoria  înscrie  tot  ce-au  ve(,lut  ţii  vede. 

Ea  (^ice  :  Românie,  în  ceruri  te  încrede, 

Căcî  lacriniele  calde  de-un  neam  întreg  versate 

Rodesc  jos  Dreptul  sacru  şi  sus  nalta  Dreptate, 

Decf,  umbră  maîestoasă,  te  'ntoarce  spre  hotare 

Ş'acum,  după  un  secol  trecut,  (,li  cu  glas  tare: 


<Tu,  scumpă  Bucovină,  odraslă  românească! 

Tu,  cuibul  vitejieT,  tu,  fală  strămoşească! 

Respunde'n  faţa  lumef  cu-a  ta  despreţuire 

Acelor  ce  aclamă  a  ta  nenorocire. 
<Evreiî  te  insultă  l'a  soarelui  lumină 
4 Ca  pe  un  şoîm  ce-1  roade  o  lacomă  vermină 
•Eî  rîd  de  tine  astădi  cre^end  c'a  lor  grămadă 

De-acum  pe  vecînicie  te  face  a  lor  pradă  ; 
<Dar  nu  te  pot  ajunge   insultele  profane 

Când  eşti  vlăstarea,   fiica  cohortelor  romane; 

Când,  falnic  rezemată  pe  vechile  mormînturT, 

Păstrezi  în  al  teu  suflet  anticele  avînturî; 
;Când  fie-care  arbor  din  codri-ţî  fioroşî 
< Cuprinde  o  legendă   din  timpii  glorioşi: 
«Cănd  fie-care  stâncă,  şi  plaiu,  şi  rîCi,  şi  nume 
«Atestă  că  nu  piere  romana  gintă  'n  lume! 


RĂPIREA    BUCOVINEÎ  îU 

Prin  aer  câte  odată  se  ved  trecând  in  sbor 
Lungî  cârdurî  de  corbî  negri  cu  svon  croncănitor. 
Flămân(^î,  eî  cad  pe  câmpurî,  se  cred  stăpânî  pe  ţeară, 
Dar  e  destul  să  vadă  un  uliii  ca  să  peară. 
Pe  ceriurile-albastre  adese-orî  s'adună 
Troene  'ntunecoase  de  negri  nori  ce  tună. 
Se  pare  c'au  să  verse  potopul  pe  pămint, 
Dar  ca  să-î  risipeasct  ce  trebuer...  un  vint  ! 


Veni-va  <,liua  sfinta  când  vintul  mintuiref 

Va  duce  corbî  :^i  nouri  pe  calea  pribegireî, 

Şi  cerul  ţeriî  noastre  îar  fi-va  nepătat 

Şi  limpede  ca  ochiul  de  lacrimă  spălat. 

îar  pân'atuncî,  o  1   Doamne,  dacă-î  permis  să   rida 

De  codrul  vechiu  şi  sacru  prădalnica  omidă, 

Hulească  Evreimea  fanatică,  duşmană, 

Uitând  Ierusalimul,  uitând  spada  romană! 

Şi  marele  imperiu  aclame  cu  trufie 

Un  act  care  atristă  pe  'ntreaga  Românie  '. 

(Ordone  umilirea  simţire!  creştinesc! 

Ca  să  complacă  urei  şi  turbei  Evreescî, 

Şi  facă  să  resune  văzduhul  de  fanfare, 

De  clopote,  de  tunun,  de  crâncena   serbare. 


342  RĂPIREA  BUCOVINEI 


Zadarnic  !  acel  sgomot  cât  de  puternic  fie 
Nu   'mpedecă  pe  bronzu  î  istoria  să  'nscrie, 
Pe  lâng'a  lumeî  fapte  infame,  sau  sublime, 
O  fraudă^  o  crimă  şi  doue  mari  victime ! 


XX 

H  o  D  J  A     M  U  R  A  D     PAŞA 

VIZIRUL   SULTAXULUÎ   AHMED-    ]604. 


TTodja  Murad,  Vizirul  Sultanului  Ahmet, 

Avea  trei  fii  resboînicî  vestiţi :  Ghîun,  Ild,  Djennet, 
Trei  şoîmî,  trei  leî,  treT  fulgerî.  trei  florî  din  toamna  vîeţiî, 
Iubirea,  mângăerea  şi  fala  bătrîneţiî. 
Când  îî  privîâ  în  pace  la  umbră  adormiţî, 
Curgeau  duioase  lacrimi   din  ochii  luî  ţintiţî 
Şi  'n  inima-î  de  tata,  plăpândă,  simţitoare, 
Ca  'n  raiul  luî  Mohamed  eră  dulce  recoare  ; 


344  HODJA   MURAD   PASA 


Ear  când,  viteji,  in  focuri  se  aruncau  tustrei, 
Işî  netezTa  el   barba  dicând  :  Eî  sînt   aî  meî ! 

Mult  timp  Murad  in   lupte  tocindu-,-;î  îataganul, 
Mărise,  aperase  întreg  Aliotmanul, 
Şi  'n  Asia  supusă  clădind  movili  de  morţî, 
Luase  titlul  falnic  de  Spada  ' Nalieî  Porţi. 
Poporul  însă,  prada  urgieî,  ce-1  ve^luse 
Săpând  gropî  largi  şi  dese  pe  care  le  umpluse 
Cu  sute,  miî  cadavre,  toate-aşezate  'n  snopi, 
Maî  drept  îl  poreclise;   Crunt  săpător  de  gropi'... 

Intr'unul  din  acele  resboae  sângeroase 
In  care  moartea  oarbă  cosea  cu  miî  de  coase, 
Pe  locul  ce  se  'ntinde  în  jur  de  Dîarbekir, 
Alăturea  cu-o  groapă  şedea  asprul  Vizir. 
In  faţă  EniceriT,  mult  crâncenă  potae, 
Păzîau  o  tristă  gloată  de  robî  prinşi  în  bătae, 
Meniţî  să  umple  groapa  cu  trupurile  lor 
Sub  apriga  privire  luî  Hodja   'nvingător. 

Opt-^ecî  de  anî  pe  umeri  si  splendida-î  armură 
Plecau  sub  grea  povară  măreaţa  luî  statură, 
Dar  ochiî  seî  în  flacărî  luceau  şi  alergau 
La  fiii  luî  ce  'n  zare  pe  duşmani  alungau, 


HODJA   MUBAD   PAŞA  345 

Şi  rapide  din  zare  venTau  să  s'odihnească 
Pe  trista  hecatomba  din  groapa  vizirească. 
Calâiî,  ro.'pî  de  sânge,  la  semnu-î  se  'ndemnau, 
Pe  robii  toţî  de-a  rindiil  ii   descăpaţinaii 
Şi  trupurile  calde  ce  îmbetau  omorul 
Cădeau  în  groapa  largă  împinse  cu  piciorul ; 
Iar  Hodja,  fără  milă  la  strigăt  de  aman, 
Rostfa  cu  îîlas  fanatic  vtrseturî  din   Cor;m... 


Eat'   un   Spahiu  cilare  ce  trece   'n   răpcgfune 
C'un  prunc  culcat  pe  braţe-î,  frumos  ca  o  minune! 
Vizirul  ii  zăresce  si    ntreabă  pe  Spahiu: 

Unde-aî  găsit,  Hassane,  oJorul  acest  viii?» 
i  lassan  plecat  depune  pe  câmpul  ud  de  sânge 
Copilul,  rod  în   floare,  ce  tremură  şi  plânge, 
Se  'nchină  şi  respunde  :   «Gâsitu-1-am  sub  cort. 

Lipit  de  al  seii  tată  creştin,  in  luptă  mort.» 
X'izirul  se  încruntă;   el  strigă;    «A!   muiere! 

De  şerpî  plini   de  otravă  ai  milă  şi  durere? 

Ucide-1... 

—  «Eu?»   replică  Spahiul  revoltat, 

Eli  să  ucid  orfanul  la  sinul  meu  purtat? 

L-am  dăruit  cu  (Jile,  şi  vrei  să-mi    întorc    darul  ? 
«L-am  sărutat,  ş'acuma  să  'nfig  în  el  pumnarul  ? 

AlLih  !   in  care  timpuri  ajuns-am  noî  de  viî, 

Batriniî  dac'ordona  uciden   de  copii? 


346 HODJA   MURAD   PAŞA 

«Allah,  Allah  !  cum  poate  o  frunte  maîestoasă 
«Să  'ncuîbe-o  cugetare  atât  de  fioroasă? 
^Cum  ?...  barbă-atât  de  albă  şi  cuget  înăsprit? 
«Cum?.,  tu,  Vizir!  tu,  hodje  !  şi  ochiul  teu  orbit 
«Nu  vede  'n  pruncul  fraged  un  oaspe  de  iubire 
«Sacrat  prin  inocenţă  şi  prin  nenorocire  ? 
«Blăstem  pe  a  ta  gură!  blăstem  pe   gândul  teii! 
«Copil  cine  ucide  îşT  perde  neamul  seu!» 

Spahiul  nobil  saltă  pe  cal  şi  'n  câmo  dispare. 
Lăsând  în  minţi  şi  inimi  o  rece  'nfiorare, 
Ear  micul  înger  cheamă,  oftând,  cu  jalnic  glas, 
Pe  tata  luî,  sermanul !  departe-acum  remas. 

Vizirul  stăpânesce  mânia  luY  ferbinte, 

picând:   «Nefericitul  Hassan  !...  e  scos  din  minte!; 

Apoi  cătră  CTauşiY  cu  nume  de  Caplanî: 

'<Din  VOI  care  voesce  cincî-(,lecî  de  pungi  de  bani 

«^Pe-acest  pulu  de  năpârcă  să  vie  să-1  omoare!* 

Cîauşiî  respund :   «Leul  nu  calcă  pe  o  floare!» 

Vii-irul  (jlice  îară  :   tSolacî,  Spahiî,  Neferî, 
«Voî  tcţî  vuhanî  de  pradă,  voî  aprigi  Enicerî, 
«Ve  dau  a  mele  haîne,  ve  dau  a  mea  comoară, 
«Şi  sabia-mî  şi  cortul  şi  calul  meu  ce  sboară, 


HODJA   MURAD    PASA  'M'i 


•  De  mi-ţî  ucide-acuma  pe-acest  prunc  de  ghîaur...' 
Toţî  stau  în  neclintire  ca  statuî  împrejur. 

Un  singur,  călău  negru,  cu  buze  sângerate, 
Cu  peptul  gol,  cu  braţe  lungî,  groase,  încordate, 
S'apropie  în  grabă  de  bietul  copilaş ; 
Dar  pruncul  la  el  cată  atât  de  drăgSlaş 
Ş'atât  de  blând,  drăguţul,  călăului  zimbesce. 
Cât  negrul  scapă  arma  din  mânS,  se  uîmesce 
Şi  fuge  cu-oţerire,  nebun,  răcnind:   «Nu  vreţi 
«Nicî  haîne,  nicî  comoară  !...  maî  bine  să  mor  eu  ! 

Atunci   Vizirul,  tigru  turbat  de  a  sa  ură, 
Scăr^^nind  din  dinţî  selbatic,  făcând  clăbucî  la  gură, 
Se  scoală  în  picioare  teribil,  nalt,  semeţ. 
Şi  fulgeră  armata  c'un  ochiu  plin  de  dispreţ. 
El  strigă:    «O!   nemernicî,  o!   tristă  seminţie! 
Arslanif  luî  Mohamed  cu  cânî  au  prins  frăţiei 
Mişeî  cu  pept  de  tauri  şi  inimă  de  mîeî, 
<Lupî  fără  dmţî  în  gingenî !  IMişeî,  mişeî,  mişeî ! 
'  Un  slab  copil  de  lapte,  un  fir  de  earbă  cruda 
Vc  frânge  'n  mână  pala  de  sânge  încă  udă?.. 
sUîtaţî  c'această  feară  cu  chip  viclean  şi  blând 
«Menită-î  ca  să  crească  precum  un  negru  gând, 
«Un  gând  de  răsvrătire,  un  gând  de  resbunare  ?... 
<Amar  de  capul  vostru  când  fear'a  cresce  mare! 


348  HODJA   MURAD    PAŞA 

<0!  sfînt  Profet!  fiî  martur  din  lumile  ceresci 
«Că  singur  eu,  eu  singur  în  (^ile  bătrînescî 
Respect  .şi-ţT  aper  legea  de  limbile  pizmaşe 
;Sdrobind  în  oii  pe  şerpe  şi  pe  ghîaur  în  faşe!..» 
El  ^ice,  SC  repede  ş'apuca  blasfemând 
Cu  mâna-î  tremurândă  copilul  tremurând 
înfigea  sale  unghii  în  carnea  luî  de  spumă 
Şi  pe-ale  gropă  marginî  îl  pleacă  şi-1  zugrumă!.. 

Grozav  spectacol!   Cerul  se'ntunecă  de-un  nor!.. 
Copilu  'n  sînul  morţeî  adoarme  zimbitor 
Şi  sufletu-î  se  'nalţă  I'a  cerului  altare, 
Ear  Hodja  fanaticul  remâne  'n  exaltare!... 
Dar  eată  că  pe  câmpul  de  sânge  aburind 
Se  ved  trei  caT  în  fugă  sărind  şi  târăind 
Tieî  palide  cadavre  a  trei  vitejî  de  oaste 
Străpunşi  de  iatagane  în  pepturi  şi  în  coaste. 
Eî  vin  din  zarea  roşă  nebuni,  înspăîmîntaţî 
De  morţii  ce-î  urmează  prin  ternă  resturnaţî 
Ş'alăture  de  groapă  eî  se  opresc...   De-odată 
Un  răcnet  se  ridică,  şi  'n  groapa  blăstemată 
Mort  cade  cruntul  Hodje,  vizirul  luî  Ahmet. 

Acele  treî  cadavre  erau  :   Ghiun,   Ild,   Djennct ! 

Mircescî,  Ianuarie,   1S76. 


s 


XXI 

GARDA   SARAIULUf 


e'im  Sultanul  doarme  pe  patu  î  de  plăcerî 
Avend  un  scut  puternic  de  crânceni  Enicerî 

Ce  staii  veghîând  la  poarta  saraiuluî  de  pază. 

Sultanul  doarme  'n  pace  şi  gânduî  nicî  visează 

Că  însuşi  Eniceriî  jurat-au  pe  AUah 

Să  dee  pradă  morţeî  Viziri  şi  Padişah!.. 

E  cerul  fără  stele;  întreg  Stambulul  tace. 

Precum  un  mut  gigantic,  perdut  în  umbră  zace 

Temcnd  să  nu  deştepte  Sabinul  până  'n  (,li.  . 

Când  leul  odihnesce  e  bine-a  nul  trezi. 


S50  f^ARPA    RARAniLUI 


Saraîul  pe  o  culme  se  'nalţă  şi  apare 

Ca  o  fantasmă  neagră  ce  dă  înfiorare. 

Locaş  de  feerie,  minune-orientală, 

Raîu  luminat  în  sinu-î  de-o  rază  infernală... 

Gândirea  spăîmântată  în  laturi  stă  de  el, 

Căci  pe  sub  cer  deasupra-î  plutesce  Azrael. 

Şi  însă  prin  tăcere  o  tristă  cucuvae 

Suspină  'n  miezul  nopţei  pe-a  luî  Selim  odae, 

Şi  valurile  negre  de-a  lungul  în  Bosfor 

Şoptesc  un  vaet  jalnic  şi  mult  întristător. 

De-odată,  pe  când  somnul  şi  ochi  şi  minte  fură 

A  curţeî  poartă  sună  de-o  surdă  lovitură... 

Pe  loc  toţi  Eniceriî  de  pază,  deşteptaţi, 

Saltă  'n  picioare,  gata  de  luptă,  înarmaţi, 

Ş'Abdul-Aga,  Nakibul,  în  kîosk  deasupra  porţif 

Se  urcă  fără  grijă  de  întâlnirea  morţii. 

El  vede  'n  piaţa  largă  şi  vede    n  fund  pe    stradă 

De  umbre  înarmate  o  tainică  grămadă 

Venind  prin  întuneric  cu  sgomot  năduşit... 

Torent  de  resvrătire  ce  creşte  nesimţit. 

Eraii  ortale  dese  de  cruntă-Enicerime 

Pornite  să  restoarne  Sultanul  din  nălţime. 

O  nouă  lovitură  maî  tare  'n  poartă  bate!.. 

Abdul-Aga  se  pleacă  spre  umbreleadunate 

Şi  strigă  'n  pîaţă:   «Cine?  Cine  'n  Stambul  cutează 

<Să  misce  când  Sultanul  doarme  ş'Abdul  veghează.'» 


GARDA   SARAIULUÎ  5<f»l 


-<Abdul!  deschide  poarta!»  respunde-un  glas  din  pîaţă 
Tu  ştii  că  'n  ochif  noştri  Selini  e  şters  din  vîaţă. 
Sciî  că  ne-am  prins  cu  toţii  prin  aspru  jurămint 

*Să-l  facem  de  pe  tronu-î  să  cadă  in  mormînt!,..» 

Abdul  se  oţeresce,  căci  aii  recunoscut 

Un  glas  de  frate'n  glasul  ce  singur  n'au  tăcut. 

El  (^ice:   «Aşa  este!   aşa-î,  frate  Orcane! 
Am  resturnat  cu   toţii  a  noastre  mari  cazane 
Ş'a  lui  Selim  peire  cu  toţiî  ani  jurat, 
Dar  eu  cu  jurămîntu-mî  nu  pot  să  fiu  legat 
Cât  stail  pândar  aice  cu  peptul  meii  în  poartă, 

-  Şi  cât  credinţa  sfintă  în  mine  nu  e  moartă  ! 
Selim  e  al  meii  duşmani...  şi  nu-î  pe   lumea'ntreagă, 
Nu-î  ură  maî  de  moarte  ca  ura  ce  me  leagă 
De  dînsul,  în  tot  locul,  cu  dor  de  resbunare. 
Cu  dor  de  a-1  combate  făţiş,  în  (^iua  mare. 
Selim,   Zaliid  kiafirul,  Selim  crunt,  orb  de  minte, 
Ucis-aii  cu-a  sa  mână  pe  bunul  meii  părinte ! 
Selim  trebue  să  moară!.,   şi  va  muri!.,  jur  eti! 

5  Dar  nu  cât  sînt  de  pază  la  căpetâîul  seti... 

'  Abdul  când  e  'n  picioare  Ia  postul  de  onor, 

«Abdul  uită  mânia  de  fiii  resbunător, 

'îCăcî  mârşava  trădare  ce-ascunde-al  eî  obraz 
In  veci  nu  se  încuîbă  în  suflet  de  viteaz... 
Selim  e  sacrul  oaspe  al  consciinţeî  mele, 

«Şî-acum  aceste  braţe  sint  doue  santinele 


352  GARDA   SABAlULUi 


Menite  să  protege  pe  chiar  duşmanul  meu. 
>Aşa  scrie  profetul,  aşa  vrea  Dumnet^eu!» 


—  «Ghiaurîv   strigă  din  umbră  cu   glasul   răguşit 
Lambhar-Kale,  kieham  ce  'n  poartă  aii  lovit; 
«Ghiaur  fără  credinţă,  te  lepeţjî  tu  de  noî  ? 
•  Selim  şi  tu  'mpreună  periveţî  amândoîl» 
Abdul  se  'nfuriează  :   «In  laturT,  spurcat  câne, 
>  Deprins  a  muşca  mâna  care-ţî  întinde  pane  I 
«Lambhar-Kale!  pe  tine  Sultanul  te-au  îubit, 

Ca  pe  un  fiu  nemernic  de  sinu-î  te-aii  lipit, 
«Ţî-au  dat  avere,  nume,  putere  şi  onoare, 
■  Din  cuibul  teu  de  verme  te-au  scos  la  lume  'n  soare 

Şi  tocmai  tu  ceri  moartea  Sultanului?  A!  feară, 
«Să  nu-mî  eşî  tu  în  cale,  să  numî  caqlî  tu  sub  ghîară!... 

In  laturi  toţi!...  în  laturî,  departe  deacest  loc! 
«Mohamed  v'ameninţă  cu  sabie  de  foc!» 
Mulţimea  şovăindă  la  glasu-î  se  uîtiiescc  .. 
Dar  crâncenul  kîehaîa  în  fruntea  eî  răcnesce: 
«Pe  zidurî,  puî  de  tigri!  avalma  la  saraiu  ! 
«Murind,  pe  noî  ne-aşteaptă  huriile  din   raiii!' 


Şi  lupta  se  începe  prin   neagra  'ntunecime. 
Ca  demoni   de  urgie  o  parte  din   mulţime 


GARDA   SARAIULUÎ  353 


S  acaţă  greu  pe  ziilurf,   iar  alta  niaî  aleasă 
In  poarta    mpcrăteascâ  s'aruncă  şi  se  'ndeasS, 
Şi  sub  lovirî  de  grindă  s'abate  poarta  grea 
Turtind  un  mare  numer  de  luptători  sub  ea. 


In  curte  Enicerii  pătrund  ca  nişte  leî!... 
Dar  eată  'n  a  lor  cale  Abdul  cu  toţî  aî  seî, 
Şi  cel  întâiu  ce  cade  tăiat  în  sbor,  de-a  latul, 
E  procletul  kîehaîa,  Lambhar-Kale,  ingratul ! 
Atunci  o  încleştare  de  moarte  s'au  încins... 
Şi  când  măreţul  soare  pe  ceruri  s'au  aprins 
Voioasele  luî  raze  roşind  au  luminat 
Saraiul  dat  în  pradă,  Sultanul  strangulat 
Ş'o  cladă,  lângă  poartă,  de  Enicerî  zăcând, 
Toţî  morţi  cu  spada    n  mână  saraiul  apărând, 
Ş'alăture  cu  dînşiî  culcaţî,  ucişi   pe  prag, 
Abdul  şi  al  seu  frate  îmbrăţişaţi  cu  drag!.. 


Dervişul  de  la  Meca,  Kl-Djem-Zaet-Mansur, 
Primblând  ochî  cu  durere  pe  morţi,  jur  împrejur, 
Spre  cer  a  sale  braţe  le-au  ridicat  (^iicând : 
Allah!  pe  lume  omul,  ca  paserea  trecând. 
Nu   lasă  nicî  o  urmă.  Şah  fie  sau   fellah. 
Tu  singur  eştî  puternic  şi   mare.  tu,  Allah! 

46001.  —  Alecsandri.  —  Potsiî.  II.  23 


354 GARDA  SARAIULUI 

«Dar  dacă  nu  se  perde  în  ochi-ţî  fapta  bună 

«Ş'asupra  faptei  rele  dreptatea  se  resbună, 

«Ah!  fie    n  veci  la  dreapta-ţî  acel  care  când  jură 

«Rostesce  adeverul  din  inimă  prin  ^ură. 

«Şi  sprijină  cu  viaţa,  cu  braţ  aperător 

«Săngeacul  luî  Mohamed  şi  lege  şi  onor. 

«Iar  cela  care-şî  vinde  credinţa,  jurămîntul, 

«Cenuşa-Î  otrăvită  s'o  sufle,  sufle  vîntul 

«In  latele  pustiuri,  în  voîvura  peireT, 

«Căci  Iuda  vîn(^etorul  e  hula  omenireîl» 


Apoi  bătrînul  gârbov  ce  jalnic  lăcrimează 
Alăture  cu  mortul  Abdul  îngenunchează 
Şi  ochii  luî  închide,  şi  trist,  în  tremurare, 
Pe  palida  luî  frunte  depune-o  sărutare  ! 


xxn 
NOAPTEA    ALBA 


"T^oaptea-î  albă,  luminoasă, 

Ceru-i   boltă  de  opal. 
Toată  zarea-î  scânteîoasă, 
Tot  izvoru-î  de  cristal, 
Căci'  pe  lume-acum  domină 
Spaîma  vechilor  stejarî, 
Sora  morţeî  cea  mezină, 
Iarna  cu-orizonurî  marf. 


356  XOAPTEA   ALBĂ 

Ast-fel  gerul  e  de  tare 
Cât  îngheaţă  'n  orî  ce  lor 
Şi  a  guriî  resuflare 
Şi  cenuşa  de  sub  foc. 
El  lipesce  ochT  cu  gene, 
Pe  drumeţ  îl  face  orb, 
Şi  în   cuîburî,  chîar  sub  pene, 
Crapă  ouele  de  corb. 

Câmpul  lung  si  lat  albesce 
Ca  un  strat  de  mărgărint. 
Alba  lună  sus  lucesce 
Ca  icoană  de  argint, 
Şi  apare  nemişcată 
In  abis  nemărginit 
Ca  pe  marea  îngheţată 
Un  vas  mare  troenit. 

Miezul  nopţeî!..   totul  tace! 
Lumea  pare  un  mormînt, 
Unde  mort  şi  rece  zace 
Leşul   marelui  pămînt, 
Şi  sub  bolta  cea  senină 
Miî  de  stele  cu  foc  viu 
Vars'o  jalnică  lumină 
Pe  gigantul  seu  secriii!.. 


NOAPTEA    ALBĂ  357 

Es  pe  cămp...  Sub  pa^î  resună 
Câmpul  sec  şi  îngheţat. 
Un  per  mare  stă  drept  lună 
Cu  corbi  negri  încărcat. 
Totu-î  mort!..  Sunat-au  oare 
Pe  al  cerului  cadran 
Ora  stingere!  de  soare 
In  al  morţeî  ocean? 

Numai  eu  să  fiu  pe  lume 
Remas  singur  trăitor, 
Ca  'n  pustiuri   fără  num.e 
Un  nemernic  călător ? 
Dar  ce  vSd  ?  ce  se  strecoară 
Colo  'n  zare  când  şi  când  ? 
E  o  sanie  uşoară 
Prin  lumină  lunecând. 

Săniuţa  e  durată 
Dintr'un  lemn  uşor  de  plop 
Şi  se  duce  înhămată 
Cu  un  iepure  ce-î  şchiop. 
Iar  într'însa  cine  este  r 
Om  să  fie  sau  un  cîot? 
E  vestitul  din  poveste 
Statu-palmS-barba-cot  1 


358  NOAPTEA   ALBĂ 


Iepuraşii   'n  tref  picioare 
Saltă,  fuge  uşurel, 
Pe  zăpada  lucitoare 
Săpând  urme  după  el, 
Pe  când  barba  argintie 
A  uncheşului  străbun 
Se  târăe  pe  cămpie 
Ca  o  coadă  de  păun. 

Unde  pleacă,  unde  sboară  r  . 
Eată-1  vine  spre  Şiret 
Şi  pe  deal  mi  se  coboară 
Ca  un  bulgăr  de  omet. 
El  in  lunc'acum  pătrunde 
Să  descopere  cu  drag 
Primăvara  ce  s'ascunde 
In  lăuntrul  unui   fag. 

Iepuraşul  se  repede 
Naintând  din  salt  in  salt 
Pan'   ce-ajunge,  pan'   ce  vede 
In  desime  fagul   nalt; 
Ear  uncheşul  cu-o  bărdiţă 
Bate  'n  trunchiul  sunător  ; 
—  «Unde  est!  tu  copilită  ?v  — 
El  întreabă,  plin   de  dor. 


XOAPTEA  ALBĂ  3DÎ^ 


Lunca    ntreagă  se  resuna! 
Din  copacî,  din  văgăuni 
Miî  de  veveriţî  ia  lună 
Es,  aleargă  pe  alunî, 
Şi  din  fagul   nalt  şi   falnic, 
Vechîu  al  lunciî  imperat, 
Ese-un  glas  plăpând  şi  jalnic 
Care  blând  a  cuvîntat  : 


—  «Cine  vine?  Cine  bate 
s;  La  locaşu-mî  friguros? 

Eşti   tu   Prier  al  meu  frate? 
«Eşti  iubitul  Fet-frumos  !» 
— •  «Eu  sînt,  dulce  primăvară, 
«  Statu-palmâ  — barba-cot. 
«  Din  locaşul  teu  afară 
«  Am  venit  ca  să  te  scot. 

—  «Şi   ce  vrei   să  faci   cu   mine 
«  Ce  gând  aî?  Ce  dor  lumesc?» 

—  «Vreu  în  dragoste  cu  tine 

(.  Să  me  dau,  să  'ntineresc!» 
Abîa  (^ice  şi  de  odată 
Glasul  fetei  a  muţit, 
Iar  in  lunca  deşteptată 
Hohot  lung  a  clocotit. 


360  NOAPTEA   ALBĂ 


i 


Şi  vrăjitul  fag  întinde 

Un  braţ  lung.  cuprins  de  ger. 

Pe  uncheş  de  barbă-1  prinde 

Şi-1  ridică  pe  sub  cer.  ■ 

Statu-palmă  ţipă,  sbeară, 

El  se  sbucTumă  turbat, 

Dar  din  earnă  până    n  vară 

Sus  remâne  spânzurat. 

Vîntul  bate!.,  colo  'n  aer 
Statu-palmă  clătinat 
Umple  lunca  de-un  lung  vaer, 
De-un  lung  vaer  necurmat  ; 
Şi  drumeţu-şî  face  cruce, 
Căci  se  crede  urmărit 
De-ale  codrilor  năluce 
Prin  văzduhul  oţelit. 


Mircescî,  Decembrie  187 


XXIII 

VÎNTUL  DE  LA  MIAZA-ZI 


\7'întul  de  la  mîază-zi 

Cu  zăpadă  se  hrănesce. 
Intr'o  noapte  si  'ntr'o  (,li 
El  pe  dealuri  o  topesce, 
Şi  când  suflă  şi  când  trece 
Peste  gheaţa  ce  se  moae, 
Earna  tristă,  earna  rece 
Varsă  lacrimî,  lungT  şiroae. 


362  VÎNTUL   DE   LA   MIAZĂ-ZI 


El  plecat-aii  dintr'un  loc 
Unde  earba,  când  resare, 
Sub  o  arşiţă  de  foc 
Se  usucă  şi  dispare, 
Si  pe  unde  ard  în  soare 
Lungi  pustiuri  năsipite, 
Şi  se  ved,  rătăcitoare 
Caravane  ostenite. 

Vîntul  iute,  vîntul  cald 
AripYoara-şî  răcoresce 
In  mări  late  de  smarald 
Pe  al  căror  val  plutesce, 
Şi  cu  gura-î  însetată 
Vine-aice  de  înghite 
Mana   erniî  aşezată 
Pe  câmpiile  albite. 

El  tot  suflă  ne'ncetat 
Pân'  ce  vede  'n  răsărire 
Pe  pămîntul  desgheţat 
Colţul  erbiî  viu,  subţire  ; 
Apoi   merge  de  desface 
Cu-o  suflare  maî  gingaşă 
Muguraşii  unde  zace 
Frunza  verde  drăgălaşă. 


VÎNTUL  DE  LA  MIAZĂZI  363 


Bun  sosit,  iubite  vînt!.. 
Animaţi  de-o  nouă  vîaţa 
Gândăceiî  din  pămînt 
La  lumină  es  in  faţă, 
Şi   păraele  umflate, 
Mici  torente  spumegoase, 
De  pe  culme,  de  prin  sate 
Curg  în  văileaburoase  ; 

Şi  pe  câmpul  incă  ud. 
Şi  pe  crengile  pădurii 
Se  încearcă  un  prelud 
De  concerte-ale  naturiT, 
Şi  prin  aerul  cu  soare 
Trece-o  vie  prevestire 
De  sosirea  de  cucoare 
Şi  dea  mTeilor  sosire. 

însă  vîntul  recorit 

Din  sbor,  eată  se  opresce ; 

Ca  drumeţul  ostenit 

El  acum  se  odihnesce, 

Şi,  rî^end,  privesce  'n  zare 

Earna  goală,  earna  slută 

Cum  se  duce  'n  fuga  mare, 

Şi  se  fare  nevc(^ută. 


364  VÎNTUL  DE  LA  MIAZĂ -ZI 


Dar  cum   stă  pe  a  lunciî  prag 
Eat'  aude-un  glas  de  jale 
Care  ese  dintr'un  fag 
Nalt,  cu  braţe  colosale  ; 
Şi  deasupra-T  inc'  aude 
Plâns  amar  de  desperare. 
Gemete,  blestemurî  crude 
Care  dau  înfiorare. 

Glasul  blând  şi  rugător 
ţ)ice:   «Doamnei   Cine  oire. 
«Ce  viteaz  îndurător 
«M'a  scăpă  din  închisoare  r 
«Ah  !  din  fagul  meu  afară 
«Celui  ce  mî-a  da  scăpare 
«Eu,  frumoasa  primăvară, 
«I-aş  plăti  cu-o  sărutare». 

V'intul  iute  se  scula... 
Peste  fag  cu  fruntea  lată 
El  începe  a  sufla, 
A  suflă  ca  nicî  odată. 
In  curend  a  luî  suflare 
Coaja  fagului  despică, 
Şi  la  ochiî  luî  apare 
Un  luceafer  de  fetică. 


VÎXTUL  DE  LA   MIAZĂZI  365 


Mândră,  albă,  scump  odor, 
Cu  /Jmbireatrăgetoare, 
Şi  duîoasâ  ca  un  dor 
De  simţire  iubitoare. 
La  plăcuta  sa  ivire 
Es  albinele  cu  miere 
Şi  sub  veseia  î  ochire 
Lumea  saltă  "n  re'nviere. 

Ea  remâne  in  extaz 
La  a  soarelui  lumină. 
Pe  'nfloritul  eî  obraz 
Luce-o  rouă  brilîantin;î, 
Şi  pe  frunte-î  se  îndoac 
O  ghirlandă  înverc^itâ, 
Şi  pe  gură-î  se  desfoae 
Dulce  roză  'mbobocită. 

Cum  o  vede,   fericit, 
Vintul  braţeleşî  deschide. 
Şi  pe  sinul  seu  uimit 
Copilita  vesel  rida; 
Când  de-odată  sus  în  aer 
Pintre  frunza  ce-1  ascun  ie 
Se  aude  îar  un  vaer 
Care  sufîetul  pătrunde. 


366  VÎNTPL  DE  LA   MIAZĂ-ZI 

Cine  ţip'aşa  de  tot  : 
Cine  sus,  in  arbor,  geme  r 
E  sermanul  Barba-cot 
Spânzurat  de  multă  vreme  ! 
Searbed,  ţeapen,  sloiu  de  gheaţă, 
De-astă  earnă  'n  părăsire, 
Ah  I  de-abîa  maî  are  viaţă, 
De-abîa  umbră  de  simţire!.. 

Primăvara  face-un  semn.... 
Pe  loc  vîntul  se  ridică 
Şi  Tal  fetei  viu  îndemn 
Peste  fag  el  suflă,  pică. 
Eat'o  crea^ngă  spre  copilă 
Că  se  pleacă  şi  se  'ntinde. 
Pe  moşneagul  trist,  cu  milă, 
De  pe   creangă  ea-1  desprinde. 

Statu-palmă  a  scăpat ! 
De  sub  tufe  chiar  îndată 
Iepuraşul  şchiopătat 
Eşind  iute,  lui  s'arată ;  * 

Ear  uncheşul  cu  ruşine 
pice  'n  limba  bătrînească  : 
«Cine-a  fi  nebun  ca  mine, 
«Tot  ca  mine  să  păţească!» 


VÎNTUL  DE   LA  MIAZĂ-ZI  307 


Şi  pe  iepure  sărind 
El  se  duce   'n  depărtare, 
Dar  suspină  tot  gândind 
La  frumoasa  fatămare. 
Şi  a  vîntuluî  mireasă, 
Lunecând  pe  earba  verde, 
Cual  eî  mire  'n  lunca  deasă 
Ca  un  vis  frumos  se  perde  1 


-Mircesci,   Mart.    1876. 


XXIV 

GHIOAGA    LUI  BRIAR 


f  n  mijlocul  câmpiei  întinsă  ce  se  perde 

Sub  zarea  albăstrie  cu-a  eî  comoară  verde, 
Culcat  pe  spate  şede  voinicul  bivolar, 
Briar,  ce  n'are  'n  lume  decât  un  gros  stejar, 
Un  bun  şi  scump  tovarăş  de  lupte  crâncenite, 
Cioplit  în  chip  de  ghToagă  cu  fălii   oţelite. 

Alesu-l-aii  el  singur  în  codrul  îndesat, 
Jupitu-1-au  de  coajă,  prin  foc  el  laii  uscat ; 
Apoi,  eşind  în  vale  cu  ghioaga  subsuoară, 
Acum  se  simte  vesel  că  are-o  sorioară. 


GHIOAGA    LUI   BRfAK  m9 


Ştiu   bivolii   de  dinsa  şi    n   laturî  se  feresc 
Şi  cât  stau  la  păşune  cu  ochiul  o  pândesc, 
Căci   dara    n  de()ărlare  se  resleţesc   de  turma 
Cumplita  ghioai^'^ă  sboară   virtej   pe  a  lor  urm;i 
Şi  bivolii  selbaticî,  nebuni  de  groaza  eî, 
Revin  la  cârd  in  fugă  supuşi  ca  nijte  niief. 

Ştiii  lupir,  hoţi  de  noapte  ce  es  la  \'inătoarc, 
Când  cerul  se  ascunde  in  neagra    nvelitoare, 
Şl    n  poalele  păduriî,  sub   crânguri  tupilaţî, 
Privesc  duios  la  bivoli   ce  'n  earbă  stau  culcaţi, 
Dar  nu  'ndrasnesc  să  easă  din  umbră  maî  de  vale, 
Căcî  ghioaga  păzitoare  le  stă  în  ochi  şi  'n  cale. 

Ştiii  încă  şi  Tătariî  din  Crîm  şi  din  Bugeac 
De  groaznica-î  lovire  de  moarte,  fără  leac. 
O  ştiu  de  când  o  ceată  păgână,  rătăcită, 
Scăpat-au  peste  Nistru  amar  jumătăţită, 
Ş'acuin,  în  tremur,  (,lice  năprasnicul  Tătar: 
«Allah  să  te  ferească  de  ghioaga  lui  Briar!» 


Briar  cu-a  sale  braţe  .sub  capul  luî  crucite. 
Cu  pletele  î  miţoase  in  earbă  încâlcite, 
Privesce  pe  de-asupra-î  cum  trec  necontenit 
Xorî  lungi  şi  vulturî  ageri  în  sbor  neobosit, 
Şi  mintea  luî  furată  de-a  ceruluî  mişcare 
\      Se  perde  'n  aiurire  plutind  sub  bolta  mare, 

jOoof.  —  AlfCsiiHtiri.  —  Poisii.   II.  2-1 


370  GHIOAGA    LUI   BRIAR 


Se  duce  prin  lumină  săltând  din  nor  în  nor, 
Se  prinde  de  aripa  ce  sboară  maî  uşor, 
Ear  noaptea  rătăcesce  afund  din  stele  'n  stele 
Cătând  să-şî  va(,lă  visul  cu  ochii   printre  ele. 
Ce  vis  ?.. 

El  ce  trăise  ca  şoimul  isolat, 
Din  revărsatul  vîeţii'  pe  lume  'nstrăinat, 
Crescut  în  înfrăţire  cu  earba  şi  cu  vîntul, 
Avend  de  templu  cerul   şi   de  culcuş  pâmîniul; 
El,  oaspele  cămpieî,  născut  pe  al   eî  sin, 
Scăldat  în  foc  de  soare  şi  'n  limpede  senin, 
Ce  nu  ve^use  încă  nici  sate,  nici  oraşe. 
Nici  florile- omenire!  cu  chipuri  drăgălaşe; 
El  care  (^iua  'ntreagă  se  'ngână  cu  un  paiu, 
Şi  'n  cântecul  de  paseri  surprinde-un  dulce  graiu, 
Ce  vis  frământă  gându-î,  ce  taînă  spune-ades 
Şi  stelelor  din  ceruri  şi  florilor  din  şes? 


III 


Trei  (^ile  sînt  acuma  de  când  pe-o  seară  lină 
Veqlut-aii  o  minune  sburând  pe  sub  lumină, 
O  fată  alungată  de-un  bivol  cu  ochi  crunţi. 
Era  Domniţa,  fiîca  luî  Dragoş  de  la  munţî, 
Scăpată  din  robia  Tătarilor,  călare 
Pe-un  zmeu  care  la  goană  păreche  nu  maî  are. 


GHIOAGA    LCt    BRIAR  871 

I''ugia  de  groază  calul   şi   îute   'ii   canip  săria. 

Dar  bivolul  selbatic  de-nproape-1  urmărîa, 

Răgând,   mi.şcând  diii  coarne,   plecânduşî  fruntea  largă. 

Cercând  pe  cal   din   fugă  să  1   prindă  şi  să-1  spargă. 


Rriar  z.ări  copila!..    Viu   fulger  se  i.sbi 
Svîrlind  in  bivol   ghioaga  menită  de-a-l  sdrobi, 
Se  puse  drept  in  calc-î,  se  prinse  de-a  luî  coarne 
Şi-Î  frânse  coarda   'n  luptă,  sucind-o  să-1  restoarne, 
Ear  bivolul  reniase  pe  earbă  neclintir... 

Atunci  copila  dulce  î-au  (^is  cu  glas  uimit: 
«Volnice!  să  ai  parte  in  viaţă  de  iubire  I> 
Ş'au  dispărut  din  ochi-î  lăsându-î  o  zimbire. 


Briar  din  acea  clipă   trezit,  transfigurat, 

E  dus  cu  mintea  'n  visul  ce-î  pare  c'aîi  visat, 

Luptând  cu  gândurî  nouO,   cu  simţ  de  lungă  jale 

Şi  cu   mirarea  vie  a   gândurilor  sale. 

Vedut-ail,  ne-vec^ut-au  minunea  ce-au  vedut  ?.. 

In  inima  luî  zace   un   dor  nepriceput 

Şi  cât  e  cjiua  lungă  şi  cât  e  noaptea  lată 

Nu  poate-a-şi  rupe  dorul  si  gândul  de  la  fată. 


372  GHIOAGA   LUI   BRTAE 


Ades  el  poartă  ochiî  pe  veşteda  câmpie 
Şi-î  pare  mult  maî  largă  părendu-î  maî  pustie, 
Căci  {jiua  nu  maî  vine  voios  a  o  'nflori. 
EI  sufere  de-o  taină  şi-î  place-a  suferi. 
Grăind  în  faptul  qlileî  cu  earba,  cu  izvorul, 
Şi  seara  cu  amurgul,  cu  vîntul,  cu  mohorul, 
Cu  vulturiî,  cu  şoimif  ce  vin  de  peste  plaiu... 
Ah  !  unde-î  cea  minune  sosită  de  la  raiu 
Ce    n  inimă-î  versat-aii   o   mult   ferbinte  rouă 
Şi  l-aîî  făcut  să  treacă  din  viaţă  'n  vîaţă  nouă: 
Dar  earba  îî  respunde  pe  câmp  îngălbenind, 
Izvorul  viu  .şi  rece  prin  earbă  şerpuind. 
Şi  vulturul  sub  cerurî  'nălţându-se    n  rotire 
Şi  vîntul,  val  de  aer,  trecând  în  vîjiire. 
Toţî  sînt  în  nepăsare,  toţî  iute-1  părăsesc, 
Chiar  bivoliî  dumesnicî  de  el  se  resleţesc. 
Şi  numaî,  numai  ghioaga  din  tufele  uscate 
Se  pare  că-1  jălesce  duios  ca  pe  un  frate... 

Amar  de  cine    n  lume  n'aude  nici  un  glas, 
Xicî  vede  împrejuru-î  măcar  urmă  de  pas ! 


Briar  în  neastîmper,  atras  de-a  nopţeî  şoapte, 
Păşesce  pe  câmpie  ca  un   năluc  de   nopte 


(iHIOAGA   LUI   BRIAR 373 

Privind  pe  sus...   De-odată  prin  stele  când  şi  când 

O  palidă  lumină  apare   lunecând. 

El  stă  în  neclintire!..  Lumina  cea  uşoară 

Sub  formă  de  copilă  cerească  se  coboară 

Şi  vine  de  se  pune  zimbind   in  cilea   luî, 

Apoî  încet  purcede  dea  lungul  câmpuhu. 

Ahl...   eaî!»..  strigă  sermanul  şi   braţele  întinde; 
Dar  flacăra  maî  vie  la  glasu-î  se  aprinde, 
Şi  sborul  îşî  repede  în  aer  strălucind. 
Briar  aleargă,  trece  prin  umbră  rătăcind, 
încalecă  pe-un  bivol  ce  'n  cale  întâlnesce. 
Ii  pune  ghioaga    n  şolduri  şi  pleacă  vulturesce. 

Atunci  de  după  dealuri   Craiu-noul,  resărind, 
Vc(,iu   o  feară  neagră   pe  câmpuri   tropotind 
Urmată-ameninţată  de  lupî  flămânzi   o  sută, 
Ş'un  om  pe  ea  călare,  cu   mintea  luî  perdută. 
Cu  pletele-î  sburlite,  cu  ochiî  înfocaţî. 
Cu  manile  întinse  spre  codrii'  depărtaţî, 
Răcnind,  umplând  cămpia  de-o  lungă  văetare, 
Unindu-şî  glasul  jalnic  cu-a  lupilor  udare... 
Şi  om,  şi  lupî  şi  bivol,  vîrtej  misterios, 
Cu  sgomot  dispărură  în   fundu   'ntunecos! 

V( 

Din  noaptea  cea  fatală  Briar  j:e-a   Iui   câmpie 
N'au  maî  păruţi...   De  dînsul   nimic  nu  se  maî  ştie. 


374  OHIOAGA    I,UT  BRIAH 


Dar  peste  şapte  codri,  de-asupra  iincT  ripî 
Se  vedc-un  stol   de  vulturi   ce   niişcă  din  aripT, 
Şi   peste  ripa  largă,  adîncă,   'ngrozitoarc. 
In  care  nu  petrunde  în  veci   voiosul   soare, 
Din   mal  în   mal  se   'ntinde  o  punte  de  stejar.. 

Spun  taînic  vînătoriî  ca  î'  ghioaga  luî  Briar. 


XXV 

MURAD  GÂZI  SULTANUL   ŞI    RECRI  MUSTAFA 


1639 


(dedicat  D-i.uî  A.  Papadopulo-Galimach) 


I 

ALAIUL  LUI  MURAI» 

£^    soare  splendid,  sgomot  de  \ie  serbătoare, 

E  Bairamul  vesel,  Stainbulul   e    n   picîoarc. 
Dar  ce  lucesce  colo  pe  stradele  adânci  ? 
Allah!  Allah !   de-odată   Stambulul  cade  'n  brânci 
In  laturi  toţî,  în   umbra,  cu   faţa  la  pămint  ! 
Nici   un  Ghîaur  pe  slrade,  nici   un  suspin  in  vir.t, 
Osmani,   eată  alaiul   Sultanului  Murad  ! 
Murad,  lacul  de   mîere  ţ;i   marea   fără  vad 


376  MCRAD    GÂZI    SULTANUL   ŞT   BKCRI    MUSTAFA 

De  trlorie,  ^iciinţă,  putere,  străluciri, 
Stîlp  falnic  şi  coroană  întregii  omeniri, 
Pogoritor  ferice  din  sinul  luî  lafet. 
Şi  care,  fiind  umbra  cerescului'  Profet, 
Nu  are  nicî  nu  poate  avea  seamăn  pe  lume. 
Decî  calea-î,  spada-î,   faţa-i  şi  gloriosu-î  nume 
Sub   rouă  parfumată  de  florî  de  iasomie 
De-acum  şi  până  'n  fundul  Halretului  să-i  fie ! 

El  vine  ca  păstorul  încunjurat  de  turmă, 
Avend  pe  lângă  dînsul  pe  Bostangii,  şi  'n  urmă, 
Frunioşî,  ţinuţi  în  frîe,  opt  harmăsarî  de  fală, 
Podoabe  nestimate  de  pompă-orientală, 
Purtând  smaraldi   în  frunte  cât  oul   de  condor, 
Scoţend  din  pept  fanfare  de  glas  nechezetor. 

Murad  îî  preţuesce  cât  ţeara  de  Misir 
Ş'ar  vrea  din  fie-care  să  facă  un  Vizir, 
Găsind  că  în  mândrie  pe  oamenî  sciu  să  'ntreacă.  . 
Eî  nu  cobor  nicî  ochii  şi  nicî  genunchiî  pleacă! 

Cum  dar  li  se  cuvine,  au  pas  maî  înainte 

Şi  decât  BeirUrbeii,  apăsători   de  ginte, 

Şi  decât  Capudanu  şi  decât  Seraskerii 

Ce  duc  în  foc   Spahiii^    Topciii,  Enghicerti, 

Şi  care  'n  timpî  de  lupte  c'un  semn.  dintr'un  cuvint, 

întind  aripa  morţii  pe  mare  şi  pămînt ; 


MUBAP   GÂZI  SULTANUL,  ŞI   BECBI   MUSTAFA  377 

Tigri  ce  ar  rupe  'n  ghîare  tot  neamul  creştinesc, 
Dac'ar  putea  resbate  pnn  peptul   românesc! 
Aceştiî,  pe  caî  agerf,  măreţ  vin  împreună, 
Avend  tabulhanale,  tiion  cu  semi-lună. 
Şi  tufuri  de  paradă  cu  treî  co(;li   lungr  de  ca!, 
însemne  de  mărire  şi  fast  oriental 

Iar  prin   alaîul   falnic,  torent  de  Bef,  de  Paşî, 
Şi  de  Imani  fanaticî  şi  de  kizlari  pizmaşi. 
Călări  pe  caf  de  frunte  ce  saltă    n  loc  şi  trapă 
La  glas  de  ^cizî  negri  ce-î  netezesc  pe  sapă: 
In  mijlocul  aceleî  feerice  splendoare 
De  haine  aurite,  de  arme  lucitoare. 
Hangere    n  petre  scumpe,  baltage,  iatagane, 
Sangîacurî,   şuşanele,   enicercscî  cazane, 
(Tot  ce-î  setos  de  sânge  şi  vesel  de  paradă), 
Apar  in  maîestate  de-asupra  de  grămadă, 
Vizirul  şi   Muftiul,  topuzul  şi  Coranul, 
Coloane  c.ire  sprijin  intreg  Aliotmanul. 

Sultanul  cu  surgucîul  luf  Soliman   in   frunte 
Ce  arde  ca  panaşul  de  fiacărî  pe  un  munte, 
întunecă  vederea  precum  un  soare  viu 
Plutind  in   strălucire  pe-un   fluviu  argintiu. 
In  umbra  luî  se  mişcă  alaîul  in  desime, 
Alaiu  ce  se  termină  in  crâncenă  oştime. 


378  MURAD    GÂZI   SCI.TANCL   SI   BEC'RI   MUSTAFA 


Şi  Bosforul  resunâ  de-o  lungă  detunare 


Dar  unde  oare  nieroe  Murad  cu  oastea-î  marer 
Se  duce  el  să  stingă  pe  T^eşî,  saG  merge-acum 
Pe  Abaza  hainul  să-1  ardă  'n  Erzirumr 
De  pe  copacul  lunieî  vrea  ronda  s'o  culeagă  ? 
Vrea  sub  călcâîu  să  plece  pe  omenirea  'ntreagă 


Murad  Gâzi  Sultanul   se  duce   'n  Ok-Maîdan 
SX  'nvingă  'n  arcă.şie  pe  Ild-Tozc-^paran. 
De  nu,  să-1  împăneze  cu  o  săgeată    n  pept, 
CăcT  ochiul  luî  e  ţinte.ş  şi  cugetu-î  e  drept ! 
Decî  toţî  Otmani'n  cale-î,  pătrunşî  de  un  lung  fior. 
Simţesc  un  sbor  de  fulger  trecând   pe  capul   lor 
Şi  toţî  se  dau  în  laturi   de  razele  î  de   foc, 
L'a  luî  deşertăciune  lăsând  deşertul  loc  ! 


II 

lilXKI    MUSTAFA 

Un  singur,   numai   unul  din  gloata  umiliţi 
Remâne    n  nepăsare  pe  strada  pustiită, 
Culcat  în  ţcrna  caldă,   gonind   cu-a  luî  privire 
In  spaţiul   de   lumină  un   vis  de  aîurire. 


MURAD    GÂZI  SULTANUL   ŞI  BECRF  MUSTAFA  379 

El  pare  că  n'ai:de  nici  sgomot  de  alaiu, 
Nicî  vede  gloriosul  Luceafăr  din  Saraiu, 
Nici  vrea  de  el  să  scie!.. 

Fatală  cutezare!.. 
El  cântă  ş'apoî  rîde  ijsi  c^ice    n  gura  mare! 
cMurad  Gâzi  e  sprinten  ca  şoîniul  Bogdănesc  l 
«Piciorul  luî  întrece  fugarul  arăpesc! 
tMurad  Gâzi  e  meşter!...  sub  mâna  luî  uşoară 
«Djeridul  pere  'n  aer  şi  capu   'n  aer  sboară! 
«Murad  Gazi-i   puternic!   El  a    necat  Bagdadul 
«In  sînge,  şi  pretinde  c'a  inundat  chîar  Iadul 
«Cu  treî  sute  de  sute  de  suflete  Persane 
«Gonite  'n  ceea  lume  prin  sSbiî  corasane  ! 
«Murad  Gâzi  nu  'ncape  in  vastul  orizon, 
*Dar  e  legat  de  sceptru-î  si  pironit  pe  tron, 
«Dar  sceptru-î  in  omorurî  ca  secerea  se  'ndoae, 
'iDar  mâna  luî  turbată  in  sâuge-ades  se  moac, 
«Dar  tronu-î  nalt  aruncă  o  umbră  neagră,  lungă, 
«In  care  noaptea  oarbă  cu  crima  se  alungă! 
«Murad  Gazi-Î   Sntanul  ce  ride  de  Allah!..» 


Se  'nlunecă  pe   fruiite-T  cumplitul   l'adişah, 

Pătruns  cu  oţerire  de  asprele  cuvinte.- 

El  strigă:    «Care-î,  cine-î  acest  lipsit  de  minte  r> 

Un  glas  de  miî  de  glasurî  respunde  :    «E  hagiul  1 
«E  mustafa  poetul,  e  Mustafa  deliul'.  ^ 


380  MUBAD    GÂZI   SULTAXb'h   SI   BECRl   ML'STAFA 


—  «Minciuni!..»    replică  onul,  sculăndu-se  cu'ncetul, 
«Mincîunî!  eu  sînt  Sultanul!  maî  mult,  eu  sint  Profetul 
«Maî  mult  şi  maî  mult  încă,  sînt  Becri  Mustafa  ! » 

—  « Beţiv  fâră-de-lege  !  *  răcneşte-un    Ulema. 

—  Beţiv  în  legea  noastră  !   beţiv»  ?..  strigă  Sultanul. 
«Au  îndrăznit  cu  vinul  să  spurce  Eicuranitl ?.. ' 

Şi  calul  ÎŞI  răpede,  hangerul  lute-şf  scoate. 
Dar  Mustafa,   zimbindu-î,  se  razemă  pe  coate, 
Privesce  drept  în  ochii  Sultanului  şi  (^ice: 

—  «Murad;  din  noî  doî,  spune,  care-i  maî  beat  aice 
*Eii  ce  plutesc  în  pace  pe-un  lac  de  veselie 

«Sau  tu  ce  ferbî  în  clocot  de  aprigă  manie  .^» 
Apoî  drept  în  picioare  şi  cu  Sultanul  faţă : 
.  In  astă  lume  largă,  în  astă  scurtă  vîaţă, 
«Tu,  fiii  a  luî  Mohained,   fanatic  şi  hain, 
<-  Decât  aî  versa  sânge  mai  bine  aî  bea  vin, 
*Căcî  mult  e  mult  maî  crudă  beţia  de  omor 

•  Ce  face  dintr'uu  Cain  un  frate-ucigător 
«  Decât  acea  beţie  ce  rîde  şi  resare 

«Din  cupa  desmierdată  de-a  buze-î  sărutare. 

*  Crunt  beutor  de  apă!.,  tot  sângele  versat 
*Gâlgăe  şi  se    ncheagă  în  peptu-ţî  însetat, 
«Scoţend  blăstemurî  aspre  în  contra  uriî  tale 
<Ce  sufletu-ţî  împinge  la  muncile  'nfernale; 
«Iar  vinul,  dulce  oaspe  şi  vesel  cântător, 

4  Deşteaptă  'n  inimî  vîaţă,  junie,  blând  amor 


MURAD    'SAZI   SULTANUL   ŞT   BECRI  MDSTAFA  381 


«Şi  ne  promite  raiul  pe  lumea  viitoare, 
«Iluminat  ferbinte  de  al  beţieî  soare, 
«Frumosul   raîu   în  care  voioasa  Auroră 
«Ca  vinul  tîncr  încă  rozatic  se  coloră, 
4  Şi  când  apune  diua,  cerescul  eî  senin 
«Reflectă  cu  splendoare  al  vinului   rubin... 
«Suit  in  culmea  lumeî  şi   orb  in  gândul  teu 
Te  crec^î  acum  aproape  de  insuşî  Dumne{,1eu 
Şi  nu  ve(jî  tu,  sermane,  că  fruntea-ţî  e  vecină 
♦De  trăsnete,  de  nourî,  de  palma  cea  divină? 
«Tu  porţi  în  ochi-ţi  noaptea  şi'n  sin  un  negru  şerpe, 
«Şi  inima-ţî  e  stearpă  şi  gândurile  sterpe, 
•Iar  eu,  cel   făr-de-lege,   me    nchin   la  cupa  plină 
'Şi  port  luminau  ochi-mî  şi   'n  inimă  lumină!.. 
«Acum  trecî  înainte  pe  şargul  teu  călare, 
•  Murad,  nu  eştf  de  mine!..  Destul  lumea-î  de  mare 
'Pentr'un  beţiv  cu  minte  ş'un  Padişah  nebun  !..i. 


Au  (^is...  Neferiî  aprigî  pe  săbii  mâna  pun 
Scârşnind  din  dinţf.  El  însă,  în  pace,  neuîmit. 
Se  culcă  îar  la  locu-î  ş'adoarme   liniştit... 
Allah  !   ce-ar'   să  fie:  .. 

Sultanul  de  odată 
Face  un  semn,  şi  trece  cu  mintea  frământată! 


382  MUBAD    GÂZI   SULTANUL   SI   BECRI  MUSTAFA 


III 


NOAPTEA  BAIRAMULUI 


E  noaptea  'ncântăloare!   pe-a  cerului  câmpie, 
Grădină  pudruită  de-o  pulbere-argintie, 
încet  şi  lin  păţ;esce  a  stelelor  regină 
Cu-o  dulce-atrăgătoare  zimbire  de  lumină. 
Ea  poartă  împrejuru-î  un  vel   de  norî,   prin  care 
Din  când  în  când  resbate  şi  ca  prin  vis  apare 
Poetica  frumseţă  a  chipul  virginal, 
Ca  splendidă  Sultană  din  raiii  oriental, 
întregul   cer,  comoară  de  cuiburi   lucitoare, 
î'eeric  locuite  cu  zine  iubitoare,  * 

Privesce  din  nălţime,  tăcut  admirator, 
Minunea  lumeî  noastre,  f.mtasticul  Bosfor. 


In  Asi.i  ş'Eiiropa,  pe  ver(^ile  lor  malurî, 
Ard  miî  de  miî  de  lampe  versând  văpăî  în  valuri. 
Şi  prin  a  nopţii  umbră  scoţend  fantasme  sute 
De  arbori  şi  de  turnuri  ab;a  întrevcc^ute. 
Orî-ce  zidiri  pe  Bosfor,  saraiu.  ceşmeâ,  creamie, 
S'acoper  cu  ghirlande  de  flacără-albăstrie, 


MţJUAD   GÂZI  SULTANUL  SI  BECRI  MUSTAFA  383 


Şi  flota  ce  resună  de  salve  tunătoare 
Plutesce  sub  catargurf  de  foc  scănteitoare. 
Şi  su^,  pe  tninera'e,  lucesc  rotunde  salbe... 
Se  par  cădcnd  din  ceruri   cununî  de  stele  alhe. 

Pe  Bosfor  lungf  caice  de-o  formă  sprintioară 

Se  'ntrec  cu  Elcovaniî  ce'n   faţa  apeî  sboară, 

Ear  altele,   mai   multe,  cu-o  lene-;â  mi.-pcare. 

Sub  ziduri  de  haremurî  plulind  în  legănare, 

l'rin  sunet  de  tambură  ^i   glasurî  de  manele. 

Cadinele  frumoase  le  cheamă  Ia  zebrtle. 

Câţi   ochî  aprinzi   de  doruri   sclipesc  in  KulleUi, 

In  Scutari,   Galata,   Be\'-koz  .•;;i  Kandilli  1 

Şi  câte  inimi  june  de  gingaşe  verbine 

Se  bat  în  sinurî  albe,  se  umflă  de  suspine! 

Regine-ale  omenireî!  comori  de  fericire 

Câ(,lute  in   robie,  lăsate   'n   părăsire! 

Ah !  cine  se  gândesce  la  ele  când  Islamul 

Serbăreî  Musulmane  deschide  Bairamul 

Şi  când  Murad  Gaziul  permite  veseliei 

Se  urle  aruncată  în  braţele  orgiei? 

Resun  ambele  maluri   de  cântice  voîoase 

In  strade,   'n  cafenele.  în  pîeţi  mult  sgomotoase, 

Ş'acun\   Stambulul  rîde,  şi  bea,   .şi   clocotesce 

De-un  chet  ce  pană    n  c^iuă  crescând  se  prelungesce 

Dar  cheful  cel   maî  mare  îl   gustă   pe  sofa 

Doî  gemeni  «de  beţie,   Murad  şi   Mustafa. 


384  MURAD    GÂZI   SULTANUL   Şl   BECRI    MUSTAFA 

Sub  bolta  ciselată  cu  fine  arabescuri 

A  unui  kîosk  de  vară  văpsit  cu  dalbe  frcscurT, 

Ce  vesel  îşi  deschide  fereştile  pe  mare, 

Lăsând  să-1  răcorească  bosforica  suflare  ; 

In  dulcea  atmosferă  de  plante  aromate 

Ce  ard  în  căţulete  prin  colţuri  aninate 

Unind  cu-a  narghilelei  narcotice  parfumurT, 

Esenţa  'mbetătoare  ascunsă  'n  a  lor  fumuri  ; 

Pe  splendide  covoare,  molatice,  persane, 

Pe  perne  de  matasă  cusute  de  Sultane, 

Şed  faţă  'n  faţă,  singurî,  Sultan  Murad  Gaziul. 

Sultanul  prea  puternic,  şi  Mustafa  Becriul. 

Alăture  cu  dînşii'  pe  jos  sînt  aşezate 

Tablale  marî  de  aur  cu  fructe  încărcate 

Şi  cupe  'n   petre  scumpe  şi  largî  cristaUirî,   pline 

De  vinuri   şi  de  vutce  topaze  şi   rubine. 

Stăpânul  şi  cu  robul  pe  coate  răzemaţî, 

Sub  valuri  de  lumină  sînt  vesel  inundaţi 

Prin  patru  globurî  albe  ce    n  boltă-s  ardetoare 

Ca  patru   marî  fragmente  că(,iute  chiar  din  soare. 

Sultanul  rîde  'n  hohot ;  la  rîsul  luî  ce  sbeară 
Respund  din  sinul  nopţii  un  urlet  lung  de  feară 
Şi  râcneto  de  oamenî  ce  strigă:   «Evallah! 
«Anî  mulţi  să  veselească  sublimul  Padişah!» 
Căcî  sub  fereştî,  in  curte,  doî  tigri  din  Atlas 
Respând  înfiorare  cu  aprigul  lor  glas, 


MURAD    GA2I    SULTANUL   SI  BECRI  ÎCUSTAFA  385 


Şi  dincolo  de  curte,  pe  valuri  legănate, 
Se    ndeasă  o  mulţime  de  barce  adunate. 


Sar  crede  că  poporul  din  umbră-acum  asistă 
Să  afle  cât  de  mare  deosebir'există 
Intr'un  Sultan  ce  ride  ş'un  tigru  cu  rânjire, 
Când  om  şi  feară  'n  inimi  n'au  nici  o  osebire. 


IV 


B    F.     1     I    -^ 

—  '$ciî  tu,   Becri,  —  intreabă  Sultanul  —  sciT  tu  bine 
Ce  gând   mc   face-a   ride  privind  acum   la  tine? 
Mc  mir  prin  ce  minune  eu  te- am  lăsat  cu  viaţă. 
Când  tu  în  a  mea  cale  m'aî  insultat  în  faţă? 
(^um  sabia-mî  tăioasă,  cu  capul  teCi  vecină, 
Xu  l-au   făcut  să  salte  sburând  din  rădăcină?» 

Becri  respunde  :  —  '  Cerul  ţi-au  alinat  mânia. 
Ca  să  cunoscî  prin   mine  norocul  şi  beţia. 
Să  afîi  c'adeverul,  rătăcitor  pe  lume, 
Plutesce   'n  ochii   noştri  pe-a  xinului"  dulci   spume. 
•S'acum   aşa  de  tare  îţT  place  beutura. 
Cât  vinul  tot  din   lume  de-abîa   ţî-ar  umplea  gura 

46001.    —  AUcsandri.   —  Potsii.   II.  "..^ 


386  MURAD    GÂZI   SULTANUL   SI   BECRI   MUSTAPA 


«Şi'n  vastul  teu  imperiu  cuprins  de  admirare 

<  Xu-î  astă(^î  ca  Sultanul  beţiv  aşa  de  mare!» 

—  «Să  bem  dar  cât  ne  cere  dorinţa  ne'mpăcată» 

Replică  Padişahul,   şi   gura  î  însetată 

Deşart'o  cupă  larga  de  vin   ferbintător. 

Apoî  cu  drag  privind-o,  suspină:   «Scump  isvor 

■-'De  visurî  aurite  şi  mult  încântătoare! 

«O  vin,  comoară  dulce!  o!  sânge  stors  din   soare! 

'  Ce  oarbă  minte-avut-am  când  team  despreţuit 

«Şi  de-ale  tale  daruri  plăcute  mam  lipsit! 

« Lumină  contopită  în  rodul  de  la  vie, 

«Tu  prin  a  ta  putere,  tu  prin  a  ta  magie 

«Me  porţi  uşor,  ferice,  în  lumi  necunoscute 

«De  tinere  iluzii,  de  visurî  necrecjute. 

«Ah!  eată  raîul  vesel  în  ochi-mî  se  deschide! 

«Ved  gingaşa  hurie  ce  tainic  îmî  suride, 

«Ved  rîurî  lungi   de  aur  cu  punţî  de  curcubeî, 

«Ved  îngeri  fără  aripi  călcând  uşor  pe  eî, 

«Ved  însuşi  pe  Profetul  cetind  coranul  şeii, 

«Ved  tronul  de  lumină,  ved  chiar  pe  Duinne(^eu, 

«Allah !...;» 

—  <i.Eîuvallahh  adaoge  Becri. 
'.Vedî  multe!. ..dar  maî  multe  tu  al  descoperi 
«De  n'aî  fi  prin  beţie  orbit  atât  de  bine 
«Cât  nu  maî  vedî  tablaoa  cu  vinuri  lângă  tine! 
«Privesce-aceste  cupe  lăsate  în  uîtare... 
«Din  toată  cupa  plină  se  'nalţă  o  mustrare. 


M[TBAD   GAZr   SULTAJJCTL   ŞI   BECRI   MCTSTAFA  iiS"» 


Să  bem,  Murad,  in  carabă  să  le   ^olim  pe  toate... 

Beţivul  cu  mustrarea  a  se  mpăca  nu  poate!» 
--«Să  bem!»  strigă  Sultanul  cu  glasul  răguşit, 
Cu  fruntea  în  sudoare,  cu  peptul  desvelit. 

Să  bem  până  la  moartei  ..  căci  moartea  chiar  de  gheaţă 

Prin  farmecul  beţieT  devine-o  nouă   viaţă.» 


El  dice  şi  apucă  trei"  cupe  aurite, 
In  gurăî  le  deşartă  şi  lacom  le  inghite; 
Ear  mintea  luî  furată  pe-aripa  veseliei 
începe  a  se  'ntoarce  prin  cercul  nebuniei, 
^i  inima-î  se  bate  maî  râpede  în   pept. 
De-odată  el  se  scoală  iute  'n  picîoare   drept 
Si  strigă:   «Cine  spune,  cine  'ndrăznesce-a  dice 
Că'n  lumea  'mperătească  e  altul  mar  ferice^ 
-Maî  mare,  maî  puternic,   maî  falnic   decât  eia? 
Ce  vis  e  de-o  mesură  cu  'naltul  vis  al  meu  r... 
O !   de-aş  ţinea  pămîntul  întreg  în  astă  mână 
Tot  nu  mî-ar  părea  plină  !...  ş'ambiţia  stăpână 
Pe  sufletu-mî  ce  arde  ca  un  vulcan  în  foc, 
Mîarat'acum  în  mână  deserturi  marî  de  loc, 
Deşerturî  nesăţioase  în  care-ar  încăpea 
Fotimea  siderală  cu  lumile  din  ea!.. 
Săriţi   OtmanT!..   la  luptă!.,   luaţi   în   mâni  hangerul 
Să  facem  robî  pămîntul  şi  soarele  şi  cerul!.. 


388  MURAD    GÂZI  SULTANUL   SI   BECRI   MUSTAFA 


Săriţi!.,  cu  mine  faţă  să  tremure  Allah  ! 
«Eu  sînt  de  acu   'nainte  cerescul  Padişah!> 

Murad  în  exaltare,  nebun,  spăîmântător, 
Cu  sabia  golită  aleargă  pe  covor 
Călcând,  fără  să  scie,  pe  cupele  de  aur, 
Scoţend  din  pept  un  răget  grozav  şi  lung  de  taur 
La  care  sub  fereastră  respund  tigrii  sărind  .. 
Ear  Mustafa  Becriul,  la  cupe  trist  privind. 
Cu  glasul  plin  de  lacrimi,  oftează:   «Ce  orbire! 
«Visând  măriri  deşerte,  tu  calcî  pe  fericire, 
«Murad!..  o  picătură  refletă  'n  sinul  eî 
-'  Tot  cerul  plin  de  stele  pe  care  tu  îl  vreî. 

Decât  s'alungT  zadarul,  de-aî  vrea  a  m'ascultă, 
'<Aî  soarbe  picătura  şi  lumea-ar  fi  a  ta  !» 
Sultanul  se  opresce  şi  cade  ameţit 
Pe  un  divan  de  perne ;   apoî  cu  glas  uîmit 
Rostesce :   «Aî  dreptate,  Becri,   om  inţelept  ! 
<  Dă-mî  cea  maî  largă  cupă...   me  arde  setea  'n   pept!> 
El  bea,  închide  ochiT,  si  c^ice  ca  prin  vis  : 
<Din  toate-a  lumeî  bunuri  femeea-î  paradis! 
«Coroană  de  coroane  ale  Dumne(^eireî 
«Depusă  cu  iubire  pe  fruntea  omenireîJ 

Femee  !  oaspe  gingaş  a  lumeî  încântate, 
V  O  !  roză  înflorită  de  dulce  voluptate  ! 
«Femee!  adorare  şi  soare-a  tinereţeî 
<Tu,  lună  mângăioasă  în  noaptea  bătrîneţei  I 


MURAD    GÂZI  SULTANUL  SI  BECRI   MUSTAFA  389 


«Podoaba  lumef,  farmec  iubit,  invingctor, 
<Ce  daî  chiar  nemurirea  la  omul  muritori 
'  Femee  1  ah  1..» 

—  «Femeea,  ca  rodul  de  la  vie, 
—  Adaoge  Becriul  glumind  cu  veselie,  — 
*E  strugur  dalb  pe  care  amorul  îndulcesce  ; 
Da-î  acră  asfuridă  când  ea  nu  te  iubesce  I» 


Sultanul  de  pe  perne  se  scoală  în  extaz, 
Slab,  şovăind,  nemernic  şi  galben  pe  obraz. 
El  face  doue  pasurî,  de  Mustafa  s'opresce, 
Simţind  că  tot  saraiul   in  juru-î  se  'nvîrtesce 
Şi  dice:    «Frate...   frate...   presimt  că  am  să  mor.. 
Becri,  zimbind,  respunde :    «Xemernic  beutor! 
«Ah!  ved  că  n'am  cu  cine  să  lupt  eu  la  beţie... 
«Mai  bineo  bute  largă  decât  o  'mperăţie!» 

—  ;Eu...  eu...  nu  pot  cu  tine!..  maT  dă-mi   o  cupă.    adă 
«Sau  te  arunc  la  tigri...  la  tigri...  ca  o  pradă.» 
Becri  Tar  umple  cupa,   Sultanul   o  bea  Iară. 

—  «Al  prin  a  mele  vine  s'aprinde  o  vie  pară... 
De  o  putere  nouă  me  simt  întinerit... 

Becri  ..  scumpul  meu  frate,  o  !   frate  prea  iubit, 
»lţi  dau  tot  ţie,  tronul,  şi  flotă  şi  armată... 
«Eu  nu-mî  păstrez  pe  lume  decât  numaî  o  fată... 
*0  fată,  o  minune,  un  scump  mărgăritar 

Adusă    n  astă  noapte  de  negrul   meu  kizlar... 


390  MURAD   GÂZI   SULTANUL  SI  BECRI   MUSTAPA 


«Cum?.,  vrei  s'o  vedî  tur.,  fie.'.,  dar  na  fi  vina  nit  a      m 
«De  ţi  s'or  arde  ochiî  când  îî  privi  la  ea!..» 

Un  semn  .şi  de  odată  se  traee  o  cortină. 


F  f:  K  I  N  (;  H  I  s 

In  cadrul,  plin  cu  raze,  de-o  uşă  sarazină 
Apare  o  fiinţă  din  raîul  de  îubire. 
Pe  frunte-acoperită  cu-o  feregea  subţire. 
Minune  ideală  !  sub  velu-î  de  matasă. 
Ca  o  grădină  'n  floare  când  negura  se  lasă, 
Ea  'ncântă  ochiî,  mintea,  prin  forme  de  plăcere 
Cu  drag  întreve(^ute  de-a  inimii   vedere. 
Copila  cu  sfială  remâne    nmărmurită, 
Cu  mâna-î  tremurândă  de  sinul  eî  lipită, 
.Si   de  un  fior  de   gheaţă  deodată  se  pătrunde 
Şi  cată  ca  să  fugă  şi  ochiî  îşî  ascunde. 
Sultanul  însă,  prada  frumseţii  ce  'ntrevede, 
Uimit,  aprins  de  pofte  brutale,  se    repede 
Ca  ulîul   ce  s'aruncă  din  sbor  peo  păsărică, 
O  prinde    n  a  luî  braţe  şi  velul  ii   ridică, 
picând  :   «Ah!  eatâ  raiul  de  Mohamed  promis!» 


MURAD    GÂZI   SUJ-TANUL  SI   BECRI   MUSTAFA  391 


Hecri  o  vede!.,  palid,  el  strigă:   «Feringhis! 
«Copila  mea  aice!..*    La  glasul  luî  de  tată, 
Ruşinea,  indignarea  cuprind  pe  juna  fata. 
Ea  luptă  cu  putere  şi  braţu-î  fecioresc 
Respinge  pe  Sultanul  sub  ochîul  părintesc. 

—«A!  .^erpe,  şerpe!» — urlă  Murad  înfuriat, 

cPe  mine,  tu  pe  mine,  al  lumii  împerat, 

«Când  vreau  cu-a  mea  favoare  să  me  cobor  la  tine, 

'Tu,  tu  aî  îndrăzneala  să  mc  respingi  pe  mine.' 

I.a  tigri!...»   şi    ntr'o  clipă,  luând-o  pe  copilă, 
Afară,  jos  în  curte,  o  svârle  fără  milă. 


L'n  vaet  se  ridică  !..  Becri  in  desperare 

Se  pleacă  pe  fereastră  ..  şi  vede  cu'nf  forare 

Cum  tigrii,  beţi  de  sânge,   rupeaii   în  lăcomie 

Bucăţi  de  carne  albă  din   fata  încă  vie! 

Si  inima-î  se  frânge  căcî  sub  grozavu  î  chin 

Copila  luî  ÎI  cheamă  prin  ultimu-î  suspin ! 


.\tunce  vînet,   crâncen,  cu   moartea    n   pept,  .scrnianul 
Intoarce-a  sa  privire  şi  vede  pe  Sultanul 
Ca  un  cadavru  sarbed  intins  jos  pe  covor. 
E[  cată  lung  la  dinsul  cu   gând  resbunător 
Şl  c^ice  :   «Faptul  (jileî  in  lume-acum  apare. 
Ruşine-Î  să  te  vadă  pe  tine,  Sultan  mare, 


392  MUBAD    GÂZI   SULTANUL   ŞI  BECRI  MUSTAPA 

«Că^ut  fără  putere,  învins  de  un  pic  de  vin. 
«Te  scoală!..  Vîaţa-Î  dulce  cât  e  paharul  plin. 
Te  scoală!.,  eată  cupa,  de.şart-o  până  'n  fund 
"Cum  aî  lăsat  în  mine  deşertul  cel  profund. > 

Murad  cuprins  de  spasmurî,  arc^end,  suflând  din  greu. 

întoarce  capul,  varsă  cupa,  geme:  «Nu  vreu!> 

—  «A!  nu  vreî,  nu  vreî,  câne  ! »  —  răcnesce  în  turbare 

Becri  cumplit  ca  moartea  lipsită  de  mustrare. 

«A!  fiară  ne'mpăcată,  de   vin  te-aî  săturat? 

«Bea  sînge  dar,  bea  sînge  din  inimă-mî  versat!» 

Şi  cu'n  pumnar  'n  grabă  la  braţu-î  se  rănesce 

Şi  de-a  luî  Murad  gură  el  rana  o  lipesce 

Şi  strigă:   «Suge  tigre,  în  ultima-ţî  orgie, 

«Pe  când  aî  teî  tovarăşi  copila  îmî  sfâşie. 

«Bea  sânge  de  părinte  să  stingi  cumplita-ţî  sete, 

«Tu  care-ţî  adăpî  tigrii  cu  sînge  viu  de  fete!» 

Sultanul  slab  se  luptă,  gemend  se  svârcolesce 

Sub  un  genunchiu  ce  peptu-î  apasă  si  turtesce. 

Murind,  el  vrea  să  strige,  dar  limba  i  se  leagă. 

Căcî  gura  luî  se  umple  de  sânge  ce  se    ncheagă. 

De-odată  'n  lupta   morţii  grozav  sbucVumătoare 

VA  scoate-un  gemet  aprig  şi  tremură  şi  moare ! 

Atuncî  Becri,  teribil,  privindu-1  (^\ce  :   «Fiară  ! 
«Mergi  unde  te  aşteaptă  .Şeitan  cu  a  luî  ghiară ! » 


MUBAD   GAZT  SULTANUL   SI  BECBI   MDSTAFA  393 


Apoî  el  la  fereastră  se  duce  şi'n  glas  tare 
Răcnesce :   tPadi^ahul,  a  lunieî  spăîmântare. 
«S'au  dus  în  vecînicie,  săi  judece  Allah  ! 
«Osmanî!  trăiţi  in  pace  scutiţî  de  Padişah  I » 


Apoî  în  curte  pleacă  un  ochiu  abîa  deschis 

Şi  cade  mort  de  jale,  gemend  :    «o!  Feringhis  !..  » 


MirceMji,   i-.;' 


XXVI 

PRIER  ŞI  FATA  ERNEI 


O  au  iubit  earna  cu  gerul 

Ş'amândoî  s'au  însoţit. 
De  frig  mare-atuncî  chiar  ferul, 
Scrijelit,  au  amorţit! 
La  lor  nuntă  'ngrozitoare 
Moartea  rece-au  asistat 
Şi,  privindu-î,  mândrul  soare 
Sus  pe  cer  a  îngheţat. 


4 


PRIER  ŞI  FATA  ERSEÎ 395 

Mirii  sarbecjî  în  cojoace 
Veselit-aij  şese  lunî, 
Invitând  cu  eî  să  joace 
Viscoloasele  furtuni, 
Ş'aCi  avut  la  cununie 
Lăutari   de  triste  horf, 
Asprul   Criveţ  de  urgie, 
Corbii  trist  croncănitorf. 


Iar  nuntaşi  un  numer  mare 
De  lupi  lacomi',  de  urşi  groşi 
Toţi  cu  blane  pe  spinare, 
Cu  dinţi  lungî,  cu   ochii  roşi. 
Eî  in  noaptea  nuntitoare 
Mare  praznic  aii  făcut 
Ue  plăpânde  căprioare 
Şi  deun  biet  copil  perdut 


Earna  are  o   fată  albă 
Ca  ştergarul  alb  de  in. 
Fata  are  'n  sin  o  salbă 
De  frumoase  flori  de  crin, 


396   '  PRIER  SI  FATA  ERNEI 


Şi  zăpadă  pe-a  eî  faţă, 
Şi  per  luciu  de  argint  ; 
Pe  sub  gene  ochi  de  gheaţă, 
Pe  sub  buze  marsfarint. 


Ea-Î  frumoasă  ca  o  moartă 

In  momentul  cel  suprem 

Când,   plecând  din  lume,  poartă 

Al  veciei  diadem  ; 

Dar  ca  statue  de  ceară, 

Doarme  fâr'  a  se  trezi 

De  cu  zori  ^i  până  'n  seară, 

De  cu  seară  până    n  (,li. 


In  zadar  o  tot  sărută 
Mama  eî  la  ea  privind  ; 
Copilita    n  veci  tăcută 
îî  zimbesce  aromind. 
Mândrul  soare  cu  iubire 
O  dismeardă  în  zadar. 
Ea  remâne  'n  neclintire 
Ca  un  vili   mărgăritar. 


PRIER  SI  FATA  EBNE!  397 


III 


Eat'  aude  'n  depărtare 
Prier,  al  verdeţeî  Domn, 
De  vestita  fată  mare 
Adormită  'n  vecinie  somn, 
Şi  el  simte  de  odată 
Foc  in  sinu  î  tulburat, 
Şi  în  suflet  dor  de  fată 
Dor  aprins  de  insurat. 


Eată-1  pleacă,  dar  se  luptă 
Pe-a  luî  cale  ne  'ncetat 
Cu  ninsoarea  întreruptă 
De  ploi   reci,   de  vînt  turbat  ; 
Şi   răpit  pe-aripa  grabiî, 
El  străbate  neoprit 
Pristele  (^ile-ale  Babiî, 
De  cocori   călăuzit. 


Plat'  ajunge,  eată  vede 
Fata  'n  haîne  de  ninsorf. 


398  PRIER  ŞI  PATA  ERNEÎ 


El  O  cheamă,   se  răpede 
Ş'o  sărută  de  trei   orf. 
S'au  trezit  copila  dragă 
Sub  sărutul  arzător, 
Ea  zimbesce  dar,  pribeagă, 
Se  preface  intr'un  nor  1.. 


J 


xxvn 
POEANA  FERMECĂTOARE 


Orin  cea  luncă  sunătoare, 
Printre  fragede  vlăstărî, 
Când  Ia  umbră,  când  la  soare, 
Şerpuesc  doue  cărărî. 


Una  e  resâriteană, 
Alta-î  de  la  mîază(^ij 
Ş'amândoue  'ntr'o  poeană 
Se  'ntâlnesc  după  o  (^i. 


400  POEANA   FERMECĂTOARE 


Miî  de  cântece  voioase 
Prin  frunc^işul  de  smarald 
Fac  concerte-armonioase 
Ce  plutesc  in  aer  cald. 


Şi  cu  dînsele    mpreună 
Doue  tinere  cântări 
Se  îngână  şi  resună 
Jos,  pe  ambele  carărî. 


Una  gingaş  se  ridică 
iJintr'un   pejDt  frumos,  rotund. 
Frunza    n   luncă  se  despică, 
Crângurile  se  pctrund. 

Căci  e  viers  de  fată  mare 
V'îers  de  inimi   furător 
Care  face  de  tresare 
Şi  năsipul   din   isvor. 

Copilita  ce  tot  vine 
Despre  mândrul  răsărit 
Duce  un  dor  vioiii  cu  sine. 
Duce  dorul   de  iubit. 


POEANA   FERMECĂTOARE  401 


Ea  cu  mâna-î  firu  'ntoarce 
Când  mergând,  când  stând  pe  loc, 
Iar  cu  gândul  gingaş  toarce 
Visuri  blânde  de  noroc, 


Căci   acum  e  primăvară 
Şi  e  dulcea  lună  Maiii, 
Când  în  sinurî  şi  pe-afară 
Tot  e  vîaţâ,  tot  e  raiu  1 


Pe  cărarea  ceea-laltă 
Spre  poeană   naintând 
Un  codrean  cu  fruntea  naltă 
Vine  astfel  haulind : 


« Dup'  atâta  lungă  cale 
Ce-am  făcut  in  vîaţa  mea, 
«Am  ajuns  acum   in  vale 
'  Şi  am  dat  de  cale  grea  1 

46001.  —  Alc:sandri.  —  Poesiî.  II.  26 


402  POKANA   FERMECĂTOARE 

rMerge-voiii  tot  înainte 
«Făr'  a  me  'ngriji  de  drum? 
«Orî  aş  face  maî  cu  minte 
<Să  stau  locului  d'acumr 


'  Tot  ce  mişcă,  tot  ce  sboară 
«Me  îndeamn'  a  rătăci 
«^  Ca  un  riu  ce  se  coboară 
«Fără  'n  veci  de-a  se  opri, 

«Iar  o  floare  de  grădină 
«Imî  şoptesce  'ncetişor 
«Ca  să  prind  eii  rădăcină 
<' Lângă  ea,  lâng'  al  eî  dor. 

Codri,  codri  frăţioare! 
<  Cum  aş  face,  cum  să  fac 
*A  mea  soartă  călătoare 
«Cu-al  meu  suflet  s'o  împac!» 

Cântă  el  cu  glasul  tare, 
Cântă  ea  cu  glas  duios. 
Şi  pădurea  în  vibrare 
Le  respunde-armonios, 


POEANA    FERMECĂTOARE  403 


Dar  cărările  sub  pasurî 

Cu  încetul   s'au  scurtat. 
In  poean'  ambele  glasuri 
De  odat'  au  resunat 


Şi  voînicu    n  nemişcare 
Aîi  remas  pe  loc,  uimit, 
Şi  copila  în  mirare 
Pe  obrazu-î  s'au  roşit  ! 


Lunca  tace,  umbra  pîere. 
Cerul  varsă  dulci  văpăî ; 
Xu  s'aude  prin  tăcere 
Decât  inimi  cu  bâtăî, 


Şi  din  cuiburi,  de  sub  frunză 
Pe  furiş  miî  de  ochiri 
Cată  lung  ca  să  pătrunză 
Taina  dulceî  întâlniri. 


O  !  minune, -un   graiu  ferice, 
Al  natureî  mândru  graiu 
Se  înalţ'  atunci   şi  dice  : 
«Oaspeţi  deal  juneţii  plaiu  ! 


404 POEANA   FERMECĂTOARE 

«Mergeţi  vesel  prin  verdeaţă, 
«Peo  cărare  la  un  loc, 
«Tot  spre  viaţă  cu  dulceaţă. 
«Tot  spre  loc  plin  de  noroc  ! 

Ambii  tinerî  în  uTmire 
L'acel  glas  dumne(^eesc 
Işî  dau  mâna  cu-o  zîmbire 
Işi  strîng  mâna  şi  pornesc, 


Şi  es  vesel  din  pădure 
Dispărend,  frumoşi  şi  dragî, 
Prin  huceagul  plin  de  mure. 
Prin  fSnaţul  plin  de  fragî. 


Lunca  sună  viî  fanfare.. 
Eî  se  duc  strălucitori 
Pe  o  singură  cărare 
Ce  s'acopere  de  florî, 


CăcT  e  draga  primăvară 
Şi  e  dulcea  lună  Maiii, 
Când  în  sinurT  şi  pe-afarâ 
Tot  e  vTaţă,  tot  e  raiu  ! 


xxvm 
DEDICARE 

DOMNIŞOAREI   A. 


/^opiliţă  'n  calea  vîeţiî 

Dee  Domnul  să  'ntâlnescî 
Pe  cărarea  tinereţif 
Visul  gingaş  ce  îubescî ! 
Sufletele  fără  ştire 
Merg  pe  tainice  cărărf 
In  poeana  de  iubire, 
Raiu  frumos  de  încântări. 

Mircescî,  Martie  1876. 


XXIX 

DORUL  DE  BRAţ)I 

ROMAXTĂ   DEDICATĂ    MâRIEÎ    SaLE    DOAMNEt 


T^Xe-aş  avea  bra^iî  lângă  mine 

Când  stau  închisă  'ntr'un  palat, 
Şi  viul  Peleş  care  vine 
De  sus,  din  falnicul  Carpat, 
Ah!  eu  n'aş  sci  cum  earna  trece, 
Căci  bravii  meî  cu  frunza  lor 
Ar  coperi  zăpada  rece 
Ş'ar  îngâna  tristul  meu  dor. 


DORUL   DE   BRAţ»î  407 


De-aş  avea  bradiî   de  la  munte 
Cu  care-mî  place  să  grăesc, 
lubiţiî  nieî  poet:   de  frunte 
Ce  cântă-un  hor  Dumnec^eesc, 
Eu  aş  cântă  voios  in  viaţă, 
Timp  fie  bun,  timp  fie  rcu, 
Şi  'n  dulce,  vecînică  verdeaţă 
Ar  fi  ca  eî  sufletul  meu. 


O  !  bravii  meî,   veniţi  în  vale. 
Veniţi  cu   mine   'n   orî  ce  loc 
Şi  respândiţî  pe  a  mea  cale 
Umbriri   şi  visuri   de  noroc. 
Atunci  din  inima-mî  senină 
Vor  inflori  cântice  dragî. 
Cum  înfloresc  din   rădăcină 
Pe  lângă  voî  rumenii  fragî. 

Sinaia.  1875 


XXX 

SOARE  DE  EARNĂ 


/~\  !  Soare,  vecinie  călător ! 

De  mult  n'aî  fost  în  a  mea  ţară 
Cu-al  teu  sărut  fermecător 
S'o  facî  a  crede  'n  primăvară. 


Tu  sciî  cât  ţara  te  iubesce 
Şi  cât  in  zodia  luî  Maiu 
L'a  ta  zimbire  ea    nfloresce 
Şi  se  preface  'n  dulce  raiu. 


i 


SOABE   DE   EARNÂ  409 


Tu  sciî  CU  ce  câmpii  mănoase 
Cu  ce  cununi  de  mii  de  flori. 
Cu  ce  cântări  armonioase 
Ea-ţî  ese  'n  cale  chiar  din  zori, 


Şi  ca  pe-un  sol  de  fericire 
Trimis  de  însuşi  Dumnec^eu 
Te  priimesce-o !  dulce  mire, 
Cu  desmîerdărî  la  sinul  seîi. 


De  ce  tu    n  alte  lumî  străine 
Mergi  lunî  întregi,  rătăcitor. 
Uitând  că  ţeara  făr'  de  tine 
Tînjesce-amar  în  tristu-î  dor. 


Ah  I  amândoi  când  aveţî  parte 
De  întâlniri  aşa  de  dulci, 
Cum  de  tu  fugî  în  altă  parte 
Când  vine  noaptea  să  te  culci  ? 


Cum  de  tu  nu-î  d^î  semn  de  vîaţă 
Ş'o  laşi  cu  cerul  eî  pustiu, 
Ş'o  laşi  cu  inima  de  gheaţă 
Ca  pe  o  moartă  'ntr'un  secriu  .^ 


410  SOARE  DE  EARNĂ 


Când  ea-î  atâta  de  frumoasă 
Şi  tu  atâta  de  frumos, 
Când  ea  îţî  este  credincioasă 
De  ce  să-î  fiî  necredincîos  ? 


XXXI 

STROFE  BIPROVISATE  LUI  C.  ROLLA 


"Pvin  (^i  în  di  pădurea  bătrînă  se  răresce  ! 

A(^î  un  stejar,  mâni  altul,  pe  rînd  se  prăbuşesce 
Şi  largi  poene  triste  remân  în  locul  lor. 
Cu  eî  cad  miî  de  cuiburi  ce  vesel,  pe  sub  cerurî, 
Formau  o  lume  'ntreagă  şi  plină  de  misterurî, 
Şi  plină  de-armonie  şi  plină  de  amor! 


Aşa  din  stolul  nostru  de  oameni  cu  tărie 
Ce-au  scos  această  ţeară  din  umbră,  din  robie, 


412  STROFE  IMPROVISATE  LUI  C.  ROLLA 

Păstrând  credinţa  sfintă  în  viitorul  eT, 
A(^î  unul  şi  mâni  altul  se  duc  din  astă  lume, 
Lăsând  amar  şi  doliu  în  sinul  bîeteî  mume 
Şi   mari  şi  largi  pustiuri  lăsând  sub  ochii  seî. 


Acum  îţî  veni  rîndul  şi  ţie  de  plecare, 
O !  Rolla,  fiu  energic  al  ţeriT,  suflet  tare, 
Pionier  de  frunte  pintre  pionierî. 
Ferice-acum  de  tine  căci  aî  să  găsescî  iară 
Pe  Negri  şi  pe  Cuza  şi  alţi   pribegi  din  ţeară 
Care-au  aprins  făclia  măreţii   re'nvieri. 


Triumf  ceresc  e  moartea  când  moare  muncitorul, 
Urmaşilor  din  lume  lăsând  brăzdat  ogorul 
Şi  cu-o  verdeaţă  vie  de-alung  acoperit. 
Rodesce  munca  'n  urmă-î  şi  rîde  holda  'n  soare, 
iar  ceî  remaşî  în  vîaţă  admir  pe  cel  ce  moare 
picând  :  Pentriia  luî  ţeară  trăit-au  ş'au  murit. 

(lădinţî,  lanuari»;  il>78. 


.XXXII 

S  T  R  o  E    P  L  O  P  A  N 

BALADĂ   POPULARĂ 


Ous,  pe  muchea  dealului, 
"^^^Merge   'n  voea  calului 
Un  bujor  de  căpitan 
Care  poartă  buzdugan. 
El  aruncă  ochi  de  sus 
Când  spre  valea  din  apus, 
Când   spre  şesul  inflorit 
Despre  mândrul  resărit, 
Şi    tot  cată  ca  să  vadă 
N'ar  zări  cumva  o  pradă 
Icî  în  zare,  colo  'n  zare 
Pe  sub  cer,  în  depărtare  ? 


414  STROE   PLOPAX 


Ciocârlia  sus  cănta 
Iar  voinicul  cuvîntă : 
'<  Căci  nu  am  aripa  ta, 
«Ciocârlie  nevec^ută, 
«Păsărică  'n  cer  perdută! 
«Căci  nu  am  şi  sborul  teu 
«Să  me   'nalţ  în  cer  şi  eu 
« Ca  să  ved  din  dos  de  zare 
-  De  nu  vin  oarde  Tătare 
'■  Să  răpească  şi  să  fure 
«Fete  mari  cu  ochî  de  mure, 
4  Şi  copil  mărunţi  de  anî, 
'Copilaşi  de  ceî  bălani?» 

Cum  mergea  şi  cum  grăia, 
Eată,   mări,  că  zărîâ 
Jos,  de  vale,  pe  sub  deal, 
Lângă  apă,  sus,  pe  mal, 
Un  foc  mare  strălucind, 
Pintre  sălcii  pălpăind, 
Şi'mprejurul  focului 
Trei  Tătarî  stând  locului 
Şi  frigând  un   mîel  furat, 
Intr'o  furcă  aninat. 
Caiî  lor  păsceaii  de-o  parte 
Iar  la  umbră,  nu  departe, 


STBOE  PLOPAN  415 


Se  bocîâ  o  mândră  fată, 

De  o  salcie  legată; 

Se  bocîâ  biata  copilă 

De  umplea  crângul  de  milă, 

Dar  păgânii  o  priveau. 

Şi  privind-o  crunt  rîdeau 

Şi  ^iceau  în  limba  lor : 

«Mult  plătesce  ist  odor, 

îCăcî  e  puică  de  bun  soiu, 

<:Şi-î  ca  trestia  la  boiu, 

«Şi-i  ca  luna  la  obraz, 

«Numai  bună  de-un  viteaz. 

«Ghiraî  Hanul  pentru  ea 

-^Ne-a  da  scule  câte-om  vrea, 

'Şi  caftane  de  Sultani 

«Şi  cincî-(^ecî  de  pungi  de  banîl» 

Cât  Plopan  mi-î  aucjîâ 

Calul  iute-şî  răpec^îă: 
Bună  (^iua,  meî  Tătarî, 
Prădători  de  fete  mari  1 
Spuneţi  mie  fără  teamă. 
Fără  teamă  daţi-mî  seamă: 

*  Orî  ve-î  roaba  de  schimbare, 

'  Orî  ve-î  roaba  de  vîn^are  ? 
De-î  pe  schimb,  eu  mult  v'oiu  da, 

-Căcî  cu  (^ile  v'oiu  lăsă. 


416 STROE   PLOP  AN 

«Deî  pe  plată,  eu  sînt  gata 
«De  la  VOI  să  cumper  fata, 
fNu  cu  aur  nici  caftan 
«Ci  cu  dări  de  buzdugan.* 

Tătărimea  îar  rîdeâ ; 
Din  trei  unul  respundea  : 
«Au(,lit-aţî,  au(^lit, 
Pe  Românul  îndrăcit? 
«Ci-că-î  prins  de  mare  dor 
«Ca  să  meargă  plutitor, 
;'Când  pe  apă  'ntins  la  soare, 
«Când  sub  apă  curgătoare 
«Până  'n  Dunărea  cea  Iată, 
«Până    n  marea  tulburată  ?■» 
Bine  vorba  nu  sfârşîa, 
Vaî  de  lume-amar  de  ea ! 
Buzduganul  se  'nvîrteâ, 
Ca  un  vultur  s'abăteâ, 
Pe  păgâni  îi  şi  turtea ! 

Apoi   mândrul  căpitan 
Care-î  c^ic  Stroe  Plopan, 
La  copilă  se  ducea 
Şi  cu  drag  aşa-î  grăîâ : 
«Cine  'mparte,  parte-şî  face 
«Cum  î-e  dorul,  cum  u  place. 


STBOE   PLOP AN  417 


?La  Tătari  am  împărţit 
Buzduganu-mî  oţelit. 
*Ţie,  dragă  fata  mare, 
«Iţî  fac  parte  de  scăpare, 
«Iară  partea  ce  mî  fac  mie 
Eşti  tu,  draga  mea  soţie.» 


Copilita  ce  (;liceă? 
Sciu  că  nu  se  maî  bocea. 
Peru  'n  faţă-şî  aducea, 
Cu  volnicul  se  ducea. 
Fie  calea  lor  uşoară, 
Cu  foc  lin  la  inimioară 
Cum  e  scris,  cum  e  menit. 
Când  e  timpul  de  iubit. 


joooi.  —  Alecsatidri.  —Poesii    II. 


n 


NOTE 

LEGENDE 

I.  Dumbrava  roşie.  (Pag.   197). 
Visiil  luî  Albert. 

Regele  Albert,  dupî  învoirea  ce  făcuse  cu  fraţii  seî,  regele  Ungarie! 
şi  ducele  LitvanieT,  în  conferinţa  de  la  Leutschau,  cercând  a-şT  îm- 
plini gândul  asupra  Domnului  Ştefan  a  Moldovei  (conferinţa  în  care 
se  desbătu  despre  stîrpirea  Românilor :  supa-  extirpatioue  Valachi), 
chemi  la  arme  toată  Polonia,  Galiţia,  Mazovia,  pe  loan  de  Tift'^n. 
magisterul  Prusieî.  îar  maî  ales  pe  Alexandru,  ducele  LitvanieT,  cu 
toată  nobilimea  litvana.  Decî  cu  multă  oaste  de  mercenari  pedestri  şi 
călăreţi  el  plecă  de  la  Leopol  spre  Moldova,  la   26   Iunie. 

Acea  nefericiiă  espediţie  fu  preînaintată  de  următoarele  pronosticuri- 
Doue  sute  de  bot,  apucându-î  un  vârtej  înfricoşat  la  eşirea  din  Leopol , 
se  împrăştiară  în  toate  părţile;  unii  că(;lură  în  şanţurile  suburbiei,  Tar 
ceT-lalţî  cu  greii  se  putură  găsi  şi  adună.  Când  Regele  trecea  un  r:u- 
leţ,  calul  seu  de  mână  se  poticni  şi  se  înecă.  Un  oarecare  Sropski, 
nobil  de  neam,  dar  cam  nebun,  de  maî  multe  ort  strigă  în  Leopol  cu 
spaTml,  prevestind    peirea  Polonilor.     Fulgerul,    că(;lend  asupra  taberei. 


420  XOTE 


ucise  pe  un  nobil  şi  12  caî.  Preotul,  servind  dinaintea  Regelui,  scăpa 
gîos  sfintele  Taine 

Şi  cu  toate  aceste  înspătmîntătoare  întîmplnrY,  departe  de  a  se  lăsa 
de  păcate,  oastea  petrecea  în  libertate  cu  muerî,  şi  însuşi  şefii  nu  nu- 
mai noaptea  dar  şi  cliîar  la  lumina  cjlileî  se  desfătau  în  bate  şi  în  beţie, 
desmTerdându-se  în  braţele  femeilor. 

Creslau  Curozwanski,  nobil  de  Roza,  decan  de  Cracovia,  şi  Padlow- 
ski  de  Przytyk,  castelanul  RadomieT,  aii  fost  trimişî  soli  cătră  Ştefan 
Vodă,  pentru  ca  să  ceara  libera  trecere  prin  ţeară  a  oastei  Leşescî, 
cercând  a-1  înşela  ca  expediţia  luî  Albert  ar  fi  menită  în  contra  Turci- 
lor. Asemine  misie  au  avut  şi  Mateiu  Lonzinski,  episcopul  Cameniţei. 

Albert  începu  răsboiul  asediând  şi  bombardând  Suceava,  însă  nu 
reuşi  a  luă  oraşul,  ci  perdii  multă  oaste  şi  timp  în  zadar. 

Oastea  leşească  se  retrase  prin  codrii  Bucovineî,  avend  în  mijloc 
pe  regele  bolnav  şi  dus  pe  un  leagăn  ;  însă  acolo  Moldoveniî,  ascunşi 
intre  copacî,  se  isbiră  ca  lupii  asupra  Leşilor  şi  le  făcură  multă  stri- 
căciune. Periră  atunci  mulţi  din  neamul  luY  Toporski  (unul  din  cele 
maî  vechi  din  Polonia),  doî  Tenczynski,  Nicolai,  palatinul  Galiţieî,  şi 
Gabriel  de  Moraviţa,  etc. 

Tot  atuncY  un  contigent  de  Cruciaţî  PnisianT,  urmând  după  armata 
regală,  fură  atacaţi  de  hatmanul  Boldur,  risipiţî,  şi  câţi  scăpară  de 
moarte   fură  robiţlf. 

Acea  oaste  regală,  în  care  se  aflaţi  magnaţii  Podoliet,  fu  reu  vătămată 
de  oamenii  luî  Ştefan. 

Mateiu  Miechowski  <^\ce:  «O!  Ştefan,  bărbat  triumfal  şi  victorios, 
ecare  biruişî  pe  toţi  regii  învecinaţt !  O  !  om  fericit,  care  te  bucurajY 
«de  toate  darurile  câte  natura  le  dă  altora  numai  în  părţY,  uniY  fiind 
cînţelepţi  cu  viclenie,  alţii  viteji  cu  sublima  virtute  a  drepiăţiY,  alţii  îar 
«norocoşY  contra  duşmanilor,  tu  singur  le  avuşY  h-nrăzite  ţie  toaie  de 
«odată:  just,  preve(;letor,  viclean,  biruitor  asupra  tuturor  adversarilor! 
«Nu  degeaba  cată  a  fi  numerat  între  eroii  secolului  nostru!»  etc. 

(Arhiva  istorică  a  Romănic^j. 

Aceste  fapte  sint  relatate  de  Mateiu  Miechowski  în  istoria  luY  Ştefan 
Vodă ;  Yar  prinţul  D.  Cantemir,  adeverind  legenda  poporală,  (jlice : 
«Ştefan  V,  prinţul  MoldoveY,  bătend  oastea  leşească  la  Cotnar,  unde 
«cresce  vinul  cel  l.'ludat,  cu  lotul  o  au  stins;  numaY  15000  au  prins 
«viT,  pe  cariY  Y-au  pus  în  jug  şi  Y-au  silit  de  au  arat  in  lung  doue 
«mile,  în  lat  o  milă  de  p?mînt,  în  care  arătură  lot  prin  LeşiY  areYa  au 


KOTE  4^2 1 


<3emSnat  doue  păduri  ce  şi  pâad  a5tă-(^î  se  numesc  de  Poloni  Bucovina, 
«Tar  de  Moldovent  Dumbrava  roşie,  sau  pldurî  roşit,  peniru  că  s'au 
«semănat  şi    sădit  cu  sânge  leşesc». 

Glumeţ,  îl  place-a  (lice  liil  Negrea,  viteaz  dartiîc:{?7ig.  204). 

Familia  Negre  este  una  din  cele  maî  vechi  din  Moldova.  Chiar  pe 
la  începutul  secuiului  XV,  un  Negre  vornicul  figurează  în  istorie, 
timp  de  24  anT,  adică  de  la  1402  până  la  1426,  între  ceî  12  boerl 
marY,  consilieri  a  lut  Alexandru  cel  bun. 

La  147 1,  Paharnicul  Negre  a  fost  descăpăţînat  în  Vaslui  din  ordi- 
nul lut  Ştefan  cel  Mare,  fiind  că  a  fost  de  părere  a  nu  se  rasbol  în 
contra  luT  Radu  a  Ţereî  MuntenescT,  ca  unul  ce  era  Creştin  şi  Român. 

Un  alt  Negre,  Patrasco,  ginere  luî  Petre  Vodă  Şchiopul,  au  urmat 
în  exil  pe  socrul  seii,  aii  fost  înscris  în  cartea  de  aur  din  Veneţia  şi 
au   murit  la  Barcelona,  etc.  etc. 

In  chronicele  şi  chrisoavele  remase  de  la  străbuni,  numele  de  Negre 
apare  ades  ca  proprietari  de  moşii  NegrescY,  ca  oameni  însemnaţi  pe 
timpul  lor,  şi  ades  ca  victime  a   urgiilor  domnescî. 

Maghiari  schimbaţi  în  iepuri,  ş^un  Purice  'n  Movilă. 

(Pag.   211). 

Numele  Puricescilor  au  fost  schimbat  în  Movilescî  pe  câmpul  luptei 
de  la  Schee,  luptă  în  care  Hrotot  şeful  armiei  Unguresc!  aii  fost  descă- 
p.îţînai  de  Purice  Aprodul. 

(Ve^î  poemul  luî   C.   .Vegruszi,  Aprodul  Purice). 

Sie/an.,  Ştefan  Domn  cel  Mare.  (Pag.  212). 

Cântic  vechili  poporal. 

<<.  Moldova,  la  Dreptate,  pe  soarta  ei  stăpână»  (Pag.  216). 

Locul,  pe  care  Ştefan  au  fost  proclamat  Domn  Moldovei,  purtă  nu- 
mele de  Dreptăţi. 


422  KOTE 


II.  Resbunarea  lui  Statu-Palmă.  (Pag.  235). 

Statu-Palmă-barba-cot  este  un  personagiu  fantastic  din  ceî  maî  ori- 
ginali care  se  găsesc  în  poveşti.  El  e  un  pitic  monstruos,  avend  sta- 
tura mică  de  o  palmă,  şi  barba  lunga  de  un  cot.  Locuinţa  lut  este 
într'un  virf  de  plop ;  îar  când  se  coboară  din  acel  copac,  el  încalecă 
pe  un  iepure  şchiop,  de  cutrieră  lumea  şi  pătrunde  chîar  pe  sub 
pămînt. 

Sfarmă-peatră  şi  Strîmbă-lemne  sînt  personificările  urieşe  a  torente- 
lor, carî  macină  şi  restoarnă  stâncile  cât  de  nalte,  şi  a  furtunelor  cari 
îndoae  şi  rup  arborii  cât  de  groşî. 

Fet-frumos  este  eroul  ce  se  luptă  cu  Zmeiî,  cu  balaurii,  cu  urieşiî 
şi  cu  fearele  codrilor  pentru  apărarea  fetelor  de  împeraţî  carî  se  dau 
în  dragoste  cu  el. 

Pepelea  represintă  spiritul  glumeţ  al  Românilor ;  el  scie  să  se  des- 
curce cu  dibăcie  în  toate  îniîmplănle,  sa  joace  feste  duşmanilor  luî,  şi 
strecurându-se  uşor  prin  valurile  lumii,  să  easă  tot-dea-una  din  orî  ce 
pericul  cu  rîsul  pe  faţă. 


IV.   Calul  Cardinalului  Batori.  (Pag.  245) 

Andreiîi  Batori,  cardinalul,  ver  primarului  Sigismund,  cum  se  puse 
Craiîi  în  Ardeal,  nu  voi  nict  cum  să  atbl  legaturi  amicale  cu  Mihatu, 
dar  încă-î  ordonă  să  lase  Ţeara-Românească  şi  să  vie  curînd  în  Ar- 
deal cu  toată  familia  sa,  căci  avea  de  gând  si-1  dea  în  mâna  Turcilor. 
Mihaiu,  drept  respuns,  se  repezi  cu  oastea  luî  formată  de  Români,  de 
CazacT  şi  de  Moldoveni,  şi  puse  sub  sabie  armia  Ungurească. 

Baton,  care  înainte  de  luptă  (^iceâ  cu  fală  că  Bomănii  sînt  tiirtiu 
de  ot,  iar  Ungurii  nehnHan^ite  feare,  ve(^endu-şî  oastea  risipită,  în- 
calecă iute,  părăsind  câmpul  răsboiuluî,  si  căută  scăpare  în  fuga  c.t- 
lu'.uî  seu.  El  apucă  prin  munţî  şi  prin  pustietă;î,  unde  urmă  de  om  na 
se  află;  însă,  că(,lendu-î  calul  mort,  el  se  întâlni  noaptea  cu  nisce  cîo- 
banî,  cariî  l-au  ucis  şi  au  dus  capul  seu  luî  Mihai  1,  cerendu-t  a  fi  boe- 
riţî  pentru  isbânda  lor.  Viteazul  Domn  făcu  dreaptă  judecată  şi  fără 
întâr(,liere  puse  de  se  spînzură  pe  ucigaşi...  etc. 

(Poemul   Vistierulut  Stairinos). 


NOTE  423 


V.  Tudora  de  la  Tirşor.   (Pag.  249). 

«Mihaiu  Viteazul  s'au  fost  dat  în  dragoste  cu  Tudora  de  la  Tîrşor 
aii  T'irguşorj,  şi  din  amorul  lor  s'au  născut  o  fata  numita  Marula 
e  s'a  măritat  cu  Socol  i'ah&rnicul. » 


IX.  Palatul  Loredano.  (Pag.  263) 

Gondolierii  din  Vene;ia  cântă  ades  în  hor  strofe  din  Orîando  furioso 
Şl   Gcrusalcmine  liberaUi. 


XII.  Dan,  Căpitan  de  plaiu.  (Pag.  2S0). 

Ear  Ştefan  de  la  dinsul^  lucind  în  schimb  pe  Hanul,  {?.  284). 
l-afi  (^lis  :  <  Ursane  frate  !  să-ţî faci  ochirea  roată 
Şi  cât  îl  vedea  zare  a  ta  să  fie  toată ! 

Ast-fel  Domniî  vechi,  în  timpul  luptelor  recompensau  pe  bărbaţii 
cariî  făceau  acie  de  vitejie.  Ast  fel  sau  format  în  vechinie  proprietă- 
ţile marî  din  ţeară. 

De-atunci  el  stă  de  pază  în  mijlocul  câmpiei    (Pag.  285). 
Şi  nime  nu  s' atinge  de  zmeii  hergheliei. 

In  timpul  năvălirilor  de  Tâtarî,  de  Leşî,  de  Unguri,  de  Cazaci  şi 
de  Turcî,  duşmani  neîmpăca;!  cu  cariî  ţeara  noastră  a  fost  în  luptă 
ieculî  întregi,  numai  codrii  şi  mun;il  erau  locuiri ;  câmpiile  pustiite, 
în  lipsă  de  agricultură,  servîau  rumal  pentru  hrana  turmelor  de  vite 
albe  şi  de  herghelii  de  cal.  Aceste  turme  şi  herghelii  formaîi  cel  mal 
mare  venit  al  ţcriY,  căci  erau  vestite  pentru  calitatea  soiului  lor. 


XIII.   Grui-Sânger.  (Pag,  297). 
Cu  per  de  lup  s' afumă.  (Pag.  500). 
Leac  poporal  în  contra  efectului  spafmeî. 


424  NOTE 


«A  fa  cenuşă  pe  ară  în  vînt^  şi  neagră  fie  1  !>  (Pag.  305). 

Cenuşa  celor  buni  e  albS,   cenuşa  celor  reî  e    neagră.    (Credinţă  po- 
porală.) 

El  poartă  poame  roşii  şi  numele  de   Sânger.  (Pag.  30S). 

Copăcel  care  produce  struguri  de  fructe  selbatice,  roşit. 

XV.  Vlad  Ţepeş  şi  Stejarul  (Pag.  324). 

Acest  Domn  a  făcut  cetatea  de  la  Poenarî  şi  sfînta  mănăstire  de 
la  Snagov  ;  a  mai  făcut  un  lucru  cu  orăşenii  din  Tirgovişte  pentru 
o  vină  mare  ce  au  fost  făcut  eî  unui  frate  al  lui  Vlad  Vodă,  când 
a  fost  în  (^iua  Paştilor,  fiind  toţi  orăşenii  la  ospeţe,  îar  ceî  tineri  la 
hort,  aşa  fără  veste  pre  toţi  î-aii  cuprins.  Uecî  câţi  au  fost  oameni  niaî 
bătrînî,  pre  toţi  î-au  înţăpal  de  au  ocolit  cu  eî  tot  tîrgul,  Tar  câţi  aii 
fost  tinerî,  cu  nevestele  lor  şi  cu  fete  mari,  aşa  cum  au  fost  împo- 
dobiţi în  <,iiua  Pascilor,  pre  toţi  î-aii  dus  la  Poenari  de  au  tot  lucra', 
la  cetate  până  s'aîi  spart  toate  hainele  de  pre  eî,  şi  aii  remas  toţî  des 
potaţî  în  peile  goale;  pentru  aceea  î-au  scos  nume  Ţepehiş.  Domni 
15  anî. 

(Alantiscrise  vec/u  pe  limba  română  găsite  in    sfintele 
mănăstiri  Cozia  ţi  Şerbămsci). 


XX.  Hodja  Murad  Paşa  (Pag.  343). 

Avea  trei  fii  răsboinicî  vestiţi:  G/nun,  Ild,  Djennet. 

Gluun,  ţliuă.  —  Ild,  fulger.  —   Djcunct,  raiu. 

Mărise,  aperase  întreg  Aliotmanul.  (Pag.  344). 

Alioimamtl,   Numele  imperiului  Otoman. 

Maî  drept  îl  poreclise:  Crunt  săpător  de  gropi. 
Lamartine,  Istoria   Turcie). 


1 


KOTE 425 

Iar  Hodja  fără  milă  la  strigăt  de  aman.  (Pag.  345). 

Aman,  termin  ce  însemnează  a  cere  ertare. 

Cum  ?...  tu  Vizir !  tu,  Jiodje !  si  ochiul  teii  orbit.  (Pag.  346). 

£   Hodj'e,  preceptorul  Sultanului. 

Apot  cătră  Ciauşii  cu  nume  de  Caplani. 

Caplan,  tigru. 

Vizirul  ^ice  iară :  Solaci,  Spahii,  Neferz, 

SolacY,   Spahu,  corpuri  de  ostaşî. 

Arslanii  lui  Mohamed  cu  căni  aii  prins  frăţie.  (Pag.  347). 

Arslan,  leul. 


XXI.  Garda  Saraiului.  (Pag.  349). 
Temend  să  nu  deştepte  Şahinul  pană  'n  ^i... 

Sultanul  poartă  glorioasele  titlurt  de  Padişah,  de   Şah-Şahin,  de  Şahi 
Alem  Penah,  de  Sahin  Şahi,  etc. 

Căci  pe  S2ib  cer  deasupra-î  plutesce  Azrael.  (Pag.  350). 
Azrael,  înger. 

Ş'Abdul-Aga,  Nakibul,  în  kiosk  de-asupra  portei 

Nakih,  păzitor  al  sangTaculut  lut  Mohamed. 

Eraîi  ortale  dese  de  cruntă-Enicerime^ 

Orta  sau  ojak,  denumirea  regimentelor  de  Enicerî. 

Am  resturnat  cu  toţii  a  noastre  mari  cazane.  (Pag.  351). 

Fie-care  ortâ  avea  cazanul  eî.    Resturnarea    cazanului    cu    fundul    în 
sus  era  un  semn  de  revoltă. 


426  NOTE 

Selim,  Zahid  kiafirul^  Selim  crunt,  orb  de  minte.  (Pag.  351;. 

Zahid  ktafiy,  ipocrit-blasfemator.    Selim  vroia    să    introducă    reforme 
europene  în   armată  şi  în  administraţie. 

Lambhar-Kale.  kiehaia,  ce'n  poartă  aii    lovit;  (Pag.  352) 

Klehaia,   sindicul  Enicerilor. 

Nîi  lasă  nici  o  nrmă,  Şah  fie  saii  fellah.  (Pag.  353). 

Fellah,   ţăran  sărac. 

Sangeacul  hu  Mohamcd  şi  lege  si  onor.  (Pag.  354). 

Sangeac,  stindardul  Profetului  care  se  desfăşură,  când    imperiul  e  în 
pericol. 


XXil.   Noaptea  albă.  (Pag.   355) 
Eşti  tu  Prier  al  meu  frate  ?  (Pag.  359). 

Prier,   numele  poporal  al  luneT  Iu:  April. 


XXIII.  Vîntul  de  la  Mează-zi.  (Pag.   361). 

Strofa:  «Primăvara  face-un  semn...>  ele.  a  fost  întregă  ştearsă  cu  doue 
trăsuri  de  condeiti  verticale.  Aicî  s'a  reprodus,  nesciindu-se  dacă  şter- 
gerea a  fost  făcută  chiar  de  Alecsandri,  şi  anume  cu  gândul  de  a  su- 
primi această  strofa.  —  Bi. 


XXV.   Murad  Gâzi  Sultanul  şi  Becri    Mustafa.  (Pag.  375). 

Mnrad  sau  Ainurad  IV  s'a  suit  pe  tron  la  anul  Hegiret  1032,  care 
corespunde  cu  anul  de  la  Christos  1622.  —  Acest  Sultan  a  fost  bizar, 
crunt  şi  dedat  la  patima  beţiet.  El  svea  plecare  a  face  lucrurt  nepo- 
trivite cu  demnitatea  tronuluT,    şi    adese-orî    îl    apucă  furia    de  a  versâ 


NOTE  427 


sânge.  Atunci  eşiâ  noaptea  din  Saraiu,  cu  sabia  gnală,  alerga  ca  un 
nebun  pe  strade  şi  ucidea  pe  cine  întâlnia.  Alte  dnţt  îî  plăcea  sa 
tragă  cu  arcul  în  oamenii  care  treceau  pe  sub  ferestrele  SaraiuluY.  în 
cât  numerul  victimelor  cru<;limeî  lui  s'a  suit  la  fabuloasa  cifră  de  14000. — 
Fanatic,  la  începutul  domniret  sale,  Murad  pedepsiâ  cu  moarte  pe  ori 
cine  bea  vin  sau  cafea,  pe  oricine  fuma  opium  saîi  chiar  tutun.  El 
ordonase  prin  urmare  închiderea  tuturor  cafenelelor  din  Constanlino- 
pole  fi  din  toate  cele-lalte  oraşe  ale  imperiului,  însă  după  ce  Becri 
Mustafa  îl  fâcîi  să  guste  şi  să  aprecieze  vinul.  Sultanul,  devenind  cel 
maî  de  frunte  beţiv,  învoi  tuturor  Mohametanilor  a  vinde  şi  a  bea 
spirtoase,  în  contra  prescripţiilor  Coranului. 

Cu  toate  aceste  viciurî  monstruoase,  Murad  poseda  frumoase  cuali- 
tăţî  de  spirit  şi  corporale.  El  eră  cel  mai  bun  călăreţ  şi  arcaşul  cel 
maî  meşter  de  pe  timpul  luî.  Nime  nu  sciâ  ca  dînsul  să  svîrle  djeri- 
dul  şi  să  atingă  ţelul  la  mare  distanţă ;  nime  nu  putea  să  alerge  ră- 
pede  ca  el  ;  chiar  calul  cel  mat  sprinten  îl  întrecea  cu  greu  la  fugă. 

Murad  avea  un  spirit  deştept,  apreţiator  de  poesie  şi  o  mare  tărie 
de  voinţă  la  tot  ce  întreprindea.  Curajul  seu  îî  meritase  numele  de 
Gâzi,  adică  viteaz;  însă  toate  darurile  sale  naturale  aîi  fost  stinse  de 
viciul  beţieî,  şi  moartea  luî  causată  de  această  mârşavă  patimă  au  fost 
privită  ca   un  eveniment  fericit  pentru  popoarele  apăsate  ale  imperiului. 

(Canteinir,  Istoria  Imperiului  Otomanj. 

Becri  Mustafa  a  fost  un  beţiv  vestit,  care  a  avut  o  fatală  înrîurire 
asupra  luî  Murad.  Cuvîntul  turcesc  becri  însemnează  beţie. 

E  Bairamului  vesel.  Stambulul  e  ';/  picware. 

Bairamul  e  carnavalul  ce  urmează  după  postul  Ramazanului. 
De-acuni  şi  până  '71  fundul  Haîretuluî  să-i  Jle.{?2ig.  2,1^)- 

Hairet  este  numele  ereî  musulmane,  cunoscută  la  Europei  sub  ca;i- 
ficarea  de  Hegiră. 

Avend  pe  lângă  dînsul  pe  Bostangiî  şi  'n  urmă 

Bostangiti  formau  garda  Sultanuluî  în  numer  de  maî  multe  miî. 


428 KOTE 

Murad  îi  preţuesce  cât  ţeava  de  Misir.  (Pag.  3761. 

Misir,  Egipetul. 

Şi  decât  Beîlerbeiî,  apăsători  de  ginte, 
Şi  decât  Capudanii',  şi  decât  Seraskeriî 
Ce  duc  îh  foc  Spahiii,  Topciiî,    Enghiceriî 

Beîlerbeiî,  prinţii  prinţilor!  ast-fel  se  numtau  guvernatoriî  de  Ana- 
tolin,  de  Rumelia  şi  de  Damasc. 

Capudan,   ministru  de  marină;  Serasker,  ministru  de  răsboiii. 
Spahii,  soldaţi  de  cavalerie  ;  topcii,  artilerişli. 

Avend  tabulhanale,  alem  cii  semi-hină.  (Pag.  377). 

Sultanul  acorda  Vizirilor  şi  Beilor  dreptul  de  a  avea  ua  soiu  de 
bandă  de  musicâ,  numită  tubulhana  ce  se  compunea  de  noue  tobe,  de 
noue  zurnezeni  cari  sunaii  din  zurnader,  surle;  de  şeapte  borazenî  sau 
trompetaşî,  de  patru  zilezant  care  ciocnîau  teasuri  de  alamă  ;  afară  de 
acestea  le  mat  acorda  alemul,  un  stindard  verde  ce  purtă  în  vîrf  o 
placă  de  argint  în  formă  de  semi-lună,  şi  tutui  format  de  trei  coijlî 
de  cal  împletite  cu  multă  ană. 

Şi  de  Imani  fanatici  şi  de  Kizlarî  pizmaşi 

Iman,   preot.  —   Kizlar,  eunuc. 

La  glas  de  Seizi  negri  ce-i  netezesc  pe  sapă. 

Seizî,  îngrijitorî  de  caî. 

Vizirul  şi  Muftiul,  topuzul  şi   Coranul. 
Muftiul  e  capul  religieT^  el  esplică  Alcoranul. 

Sultanul  cu  surguciul  lui   Solinian  în  frunte. 

Soliinan  1  Canuni,  adicl  legislatorul,   eroul  neînvins. 


KOTE  429 


Se  duce  el  să  stingă  pe  Lcşî  sau    merge-acum  (Pag.  378). 

Murad  a  voit  si  facă  răsboiu  cu  LeşiT,  dar  a  încheiat  pace    cu  am- 
basadorul regelui  Polon  la  Giurgevo. 

Fe  Abaza  hainul  sa-l  ardă  'n  Erzcrumr 

Abaza,  unul  din  Pajii  ceî  maî  puternicî,  revoltându-se,   s'a  adăpostit 
mult  timp  sub  zidurile  Erzeiumuluî. 

Murad  Gâzi  Sultaiml  se  duce  'n   Ok-Maidan 
Să  'nvingă  '11  arcă  sie  pe  Ild-Tozcoparan. 

OkMaldan,  câmp  destinat  pentru   tragere  de  arc,  afară  din  Constan- 
tinopole. 

Tczcoparan,  vestit  arca?  de  pe  timpul  luî  Murad. 

Murad  Găsi  e  sprinten  ca  şoimul  Bogdânesc.   (Pag.  379). 
Turcit  dau  Moldovii  numele  de  Bcgdania. 

Murad  Gazi-Î  Şeitanul  ce  rlde  de  Allah. 

Şeitan,   Satan. 

Un  glas  de  mii  de  glasuri  respunde :  E  hagiul,, 
E  Mustafa  poetul,  e  Mustafa  deliul ! 

Hagiii,  pelerin  de  la  Meka. 
Deliii,  nebun. 

—    1  Beţiv  fără-dc-legel ■>   răcneşie-un  Ulemâ  (Pag.  3S0). 
Ulema,  eclesiaslic. 

Au  îndrăznit  cu  vinul  să  j/z/rr^  Elcuranulr... 

Adeveratul  nume  al  Coranului  es:e  Elcuran. 


430 NOTE 

Se  'ntrec  cu  Elcovaniî  ce'n  faţa  apei  sboară,  ^Tag.  3S3). 

Elcoi'ani,  paserî  carî   sbo.iră  în  cârduri  pe  faţa  Bosforului. 

Câţi  ochi  aprinşi,  de  doruri  sclipesc  în  Kulielli, 
Iti  Scutart,  Galata,  Bey-koz  §i  Kandillil 

Diverse  localităţi  de  pe  malurile  Bosforuluî. 

AJil  cine  se  găndesce  la  ele  când  Islamul 

Islamul,  legea  mahometană. 

«Eluvallah!»  adaoge  Becri.  (pag.  3S6;. 

Ehivalla/i,  Urare  de  fericire. 

Pe  frunte-acoperită  cîî-o  feregea  subţire.  (Pag.  390). 

Feregea,  vel  care  acopere  obrazul  femeilor  musulmane. 


XXXII.  Stroe  Plopan.  (Pag.  413). 
Sîis  pe  muchea  dealului. 

Toate  drumurile  vechî  treceau  pe  muchea  dealurilor. 

Copilaşi  de  cel  bălani.  (Pag.  414). 

Copilaşii   românî  au  perul   galbin  deschis. 


OSTAŞII  NOŞTRI 


BALCAXUL  ŞI  CARPATUL 


13alcanul  şi  Carpatul  la  Dunărea  măreaţă. 

Ca  doî  giganţi  năprasnici  stau  astăzi  faţă  'n  faţă 
Ş'aprinşî  de  dor  de  luptă  cu  ochii  se  măsoară, 
Cu  glasul  s'ameninţă,  cu   gândul  se  doboară, 
picând:   «Nu  pot  să  'ncapă  doî  paloşî  intr'o  teacă! 
'<E  scris  din  noi  doi  unul  în  pulbere  să  treacă!» 


Balcanul  cel  fanatic,  muncit  de  aspră  ură, 
Nu  scie  să  'ngrădească  selbatica  luî  gură, 
Şi  (,nce  cu  trufie:   «Carpatule  vecine, 
«De  nu  plecâ-veî  fruntea  amar  va  fi  de  tine, 

46001. —  Alccsandri.  —  Poesii.  II. 


28 


434  BALCANUL  ŞI  CARPATL'L 

«Câcî  răpec^i-voiu  grabnic  din  plaiurile  ml  nalte 

«Torente  'necătoare  deprinse  ca  să  salte 

«Din  maluri  peste  maluri,  din  munte  peste  munte, 

«Să  bat'  a  tale  coaste,  s'acopere-a  ta  frunte, 

«Să  facă  într'o  clipă  ca  să  dispari  din  lume 

«Cii-a  tale  stânci  şi  codri,  cu-aî  teî  copii  şi  mume!» 

Carpatul  scoate-un  freamet  teribil  de  urgie, 

Mişcând  coama-î  de  codri,  ca  leul  in  mânie, 

Şi'n  clocot  lung  respunde:   «Balcane-a  ta  trufie 

«Arată  că  tu  astă(^î  că<^ut  eşti  în  pruncie. 

«Nevoe  aî  de-o  cârjă  ruina-ţî  s'o  supoarte, 

«Căci  eşti  acum,  sermane,  ajuns  la  prag  de  moarte. 

«Aî  fost  odinioară  gigant  prin  înălţime, 

«Amar  prin  fanatismu-ţî,  puternic  prin  cru(^ime  ! 

«Aî  revărsat  pe  lume  şi  groază  şi  ruşine, 

««Şi  te-aî  scăldat  în  sânge  pân'  ce  aî  dat  pept  cu  mine. 

«De-atuncî  au  trecut  secuii!..  Strivita  omenire 

«S'au  deşteptat,  şi  numaî  tu  staî  în  adormire, 

«Ademenit  de  visuri  nebune  şi  trufaşe, 

«Făr'  a  pătrunde  norii  care  te  ţin  în  faşe ! 

«Orb  urieş !  cu  cârja  tu  genele-ţî  ridică 

«Şi  ve^i  l'a  tale  poale  cât  umbra-ţî  e  de  mică  ! 

«Eştî  şters  din  cartea  lumeî,  tu  care  din  vechime 

«Staî  rezemat  în  somnuţî  de-o  putredă  mărime! 

«Şi  vrei  să  ţiî  în  lanţurî  popoarele  creştine? 

«Şi  vreî,  Balcane  gârbov,  eu  să  me  'nchin  la  tine  ? 


% 


BALCANUL  ŞI  CARPATUL  435 

«Dar  n'aucjî  cum  te  rîde  şi  Dunărea  şi  Marea? 

«Devisa  ta  î  sclavia,  ş'a  mea  neatîrnareal^ 

Cum  (^ic,  doî  vulturî  agerî,  sburând  din  vîrf  de  munte, 

Se  'nalţă  până  'n  cerurî  şi  scot  ţipete  crunte. 

De  pe  Balcani  e  unul  şi  din  Carpaţî  e  altul... 

Mult  răpede  le-î  sborul,  mult  crâncen  le-î  asaltul, 

Căci  se  isbesc  ca  fulgeri  la  lupt'  ucigătoare!... 

întinsele  lor  aripi  se  bat  lucind  la  soare 

Ş'a  lor  cumplite  ghiare  şi  pliscuri  oţelite 

Işî  dau  loviri  pe  moarte  şi  răni  îşî  fac  cumplite. 


De-o  dată  cade  unul  din  vulturii   duşman!  : 

E  vulturul  prădalnic  din  barbarii   Balcani, 

Şi'n  patru  părţi  a  lumeî  sbor  smulsele  Iui  pene 

Şi  cântă  libertatea  pe  maluri   Dunărene. 

Mircescii  14  Maiu  1877. 


II 
PENEŞ   CURCANUL 


piecat  am  noue  din  Vasluî 

Şi  cu  sergentul  ^ece, 
Şi  nu-î  eră,  (,ieu,  nimăruî 

în  pept  inima  rece. 
Voioşî  ca  şoTmui  cel  uşor 

Ce  sboară  de  pe  munte 
Aveam  chîar  pene  la  picior, 

Ş'aveam  şi  pene  'n  frunte. 


PENES   CURCANUL  437 


Toţi  Dorobanţi,  toţi  Câciularî, 

Români  de  v^iţă  veche, 
Purtând  opincî,  suman,  iţari 

Şi  cuşma  pe-o  ureche. 
Ne  dase  nume  de  Curcanî 

Un  hâtru  bun  de  glume, 
Noî  am  schimbat  lângă  Balcani 

Porecla  în  Renume  ! 

Din  câmp,  de-acasă,  de  la  plug 

Plecat-am  astă  vară 
Ca  să  scăpăm  de  Turci,  de  jug 

Sărmana  scumpă  ţară. 
Aşa  ne  spuse  'n  graiul  seu 

Sergentul  Mătrăgună, 
Iar  noî  neam  dus  cu  Dumne<^eu, 

Ne-am  dus  cu  voe  bună. 

Orî-cine  'n  cale  ne  'ntâlniâ 

Cântând  în  gura  mare, 
Stătea  pe  loc,  s'adimenîâ 

Cuprins  de  admirare ; 
Apoi  în  treacăt  ne  'ntrebâ 

De  mergem  la  vr'o  nuntă  ? 
Noî  respundeam  în  hohot:    fba, 

«Sburăm  la  luptă  cruntă!» 


438  PEXES    CURCANX'L 


—  «Cu  cjile  mergeţi,  dragii  meî, 

«Şi  să  veniţi  cu  ^i^^  !* 
piceau  atunci  bătrânî,  femei 

Şi  preoţi  şi  copile; 
Dar  cel  sergent  fâr'   de  musteţî 

Răcnîâ:   «Să  n'aveţî  teamă, 
«Românul  are  şepte  vîeţî 

«în  peptu-î  de  aramă!» 

Ah  1  cuî  ar  fi  trecut  prin  gând 

Ş'ar  fi  crec^ut  vr'o  dată 
Că  mulţî  lipsi-vor  în  curând 

Din  mândra  noastră  ceată ! 
Priviţi !  din  noue  câţi  eram 

Şi  cu  sergentul  ^ece, 
Remas-am  singur  eu...  şi  am 

în  pept  inima  rece! 

Crud  e  când  intră  prin  stejari 

Năprasnica  ."^ecure 
De-abate  toţî  copacii  mari 

Din  falnica  pădure ! 
Dar  vaî  de-a  lumeî  neagră  stea 

Când  moartea  nemiloasă 
Ca'n  codru  viii  pătrunde    n  ea 

Şi  când  securea-î  coasă  ! 


PEiSES   CURCANUL  439 


Copil  !  aduceţi  un  ulcior 

De  apă  de  sub  stânca 
Să  sting  pojarul  meu  de  dor 

Şi  jalea  mea  adâncă. 
Ah  !  ochi-mî  sint  plini  de  scânteî 

Şi  mult  cumplit  me  doare, 
Când  me  gândesc  la  fraţii  meî 

Cu  toţi  periţî  in  floare. 

Cobuz  cTobanu  'n  Calafat 

Suna  v'oîos  din  fluer, 
Iar  noî  jucam  hora  din  sat 

Ridend  de-a  boambeî  şuer. 
De-odat'  o  schijă  de  obuz 

Trăsnind,...  mâncă-o  ar  focul  1 
Retează  capul  luî  Cobuz 

Şi  n  loc  ne  curmă  jocul. 

Treî  di'e  'n  urmă  am  resbit 

Prin  Dunărea  umflată 
Şi  nu  departeam  tăbărit 

De  Plevna  blestemată. 
In  faţa  noastră  se  'nălţâ 

A  Griviţeî  redută, 
Balaur  crunt  ce-ameninţa 

Cu  ghîara-î  nevedută. 


440  PENES   CURCANUL 


Dar  şi  noî  încă  o  pândiam 

Cum  se  pândesce-o  feară, 
Şi  tot  chiteam  şi  ne  gândeam 

Cum  să  ne  cadă  'n  gheară  ? 
Din  zori  in  zori  şi  Turci  şi  noî 

Svîrleam  în  aer  plumbii, 
Cum  svârh  grăunţi  de  popuşoî 

Ca  să  hrănescî  porumbiî. 

Şi  tunuri  sute  bubuiau... 

Se  clătină  pămîntul ! 
Şi  miî  de  boambe  vîjieau 

Trecând  în  sbor  ca  vîntul. 
Şedea  ascuns  Turcu  'n  ocol 

Ca  ursu  în  vizunie. 
Pe  când  trăgeam  noî  tot  în   gol, 

El  tot  în  carne  vie... 

Ţinteş  eră  dibaciu  tunar, 

Căci  toate-a  luî  ghiulele 
Loviau  turcescul  furnicar, 

Ducând  moartea  cu  ele. 
Dar  într'o  (,li  veni  din  fort 

Un  glonte,  numai  unul, 
Şi   bietul  Ţinteş  căc^u  mort, 

Imbrăţişându-şî  tunul. 


PENES   CURCANUL  441 


Pe-O  noapte  oarbă  Bran  şi  Vlad 

Erau  in  sentinele. 
Ferbeâ  văzduhul  ca  un  Iad 

De  boambe,  de  şrapnele. 
In  zori  găsit-am  pe-amândoî 

Tăîaţî  de  iatagane, 
Alăture  c'un  moviloiii 

De  leşuri  musulmane. 

Sermaniî!  bine  s'au  luptat 

Cu  lifta  cea  păgână, 
Şi  chîar  murind  eî  n'au  lăsat 

Să  cad'  arma  din  mână. 
Dar  ce  folos !  ceata  scădea  1 

Ş'acuma  rămăsese 
Cinci  num.aî,  cinci  flăcăi  din  ea 

Şi  cu  sergentul  şese!.. 

Veni  şi  diua  de  asalt. 

Cea  (^i  de  sânge  udă  I 
Părea  tot  omul  maî  inalt 

Faţă  cu  moartea  crudă. 
Sergentul  nostru,  puiu  de  zmeii. 

Ne  c^is'  aste  cuvinte  : 
«Cât  n'om  fi  morţî,  vcî  cinci  şi  eu 

«Copii,  tot  înainte!» 


442  PENES   CURCANUL 


Făcând  trei  crucî,  noî  am  respuns: 

«Amin!  şi  Doamne-ajută  I» 
Apoî  la  fugă  am  împuns 

Spre-a  Turcilor  redută. 
Alelei!  Doamne,  cum  sburau 

Voinicii  toţi  cu  mine! 
Cum  eî  la  şanţurî  alergau 

Cu  scări  şi  cu  faşine! 

îată-ne-ajunşî !...  încă  un  pas. 

Ura!  'nainte,  ura!.. 
Dar  mulţi  remân  fără  de  glas. 

Le'nchide  moartea  gura! 
Reduta  'n  noi  repede-un  foc 

Cât  nul  încape  gândul. 
Un  şir  întreg  s'abate  'n  loc, 

Dar  altul  îî  ia  rîndul. 

Burcel  în  şanţ  moare  sdrobind 

O  tidvă  păgânească. 
Şoîmu  'n  redan  cade  răcnind  : 

«Moldova  să  trăească!» 
Doî  fraţi  Călinî,  ciuntiţi  de  viî, 

Se  svîrcolesc  în  sânge  ; 
Nici  unul  însă,  dragi  copiî, 

Nicî  unul  nu  se  plânge. 


PENKS   C-URCANUL  443 


Atunci  viteazul  Căpitan, 

Cu-o  largă  brazda  'n  frunte, 
Strigă  voios:   «Cine-î  Curcan 

*Să  fie  ŞoTm  de  munte!» 
Cu  steagu  'n  mânî,  el  sprintenel 

Apuc'o  scară  'naltă. 
Eu  cu  sergentul  după  el 

Sărim  de  la  olaltă. 

Prin  foc,  prin  spăgî,  prin  glonţî,  prin  fum, 

Prin  miî  de  baionete, 
Urcăm,  luptăm...  îată-ne-acum 

Sus,  sus,  la  parapete, 
AUah  !  AUah!  Turcii  răcnesc. 

Sărind  pe  noî  o  sută. 
Noî  punem  steagul  românesc 

Pe  crâncena  redută. 

Ura!  măreţ  se'nalţă  în  vînt 

Stindardul  României! 
Noî  însă  zăcem  la  pămînt. 

Căluţi  prada  urgiei  ! 
Sergentul  moare  şuerând 

Pe  Turci'  în  risipire. 
Iar  Căpitanul  admirând 

Stindardu  'n  fâlfăire  ! 


444  PEXES   CURCANUL 


Şi  eu,  când  ochii  am  inchis, 

Când  mi-am  luat  osânda: 
«Ah!  pot  să  mor  de-acum,  am  ^is, 

«A  noastră  e  isbânda!» 
Apoi  când  îarăşî  m'am    trezit 

Din  noaptea  cea  amară. 
Colea  pe  răni  eu  am  găsit 

Virtutea  Militară  !. . 

Ah!  da-o-ar  Domnul  să-mî  îndrept 

Această  mână  ruptă, 
Sâ-mî  vindec  rănile  din  pept, 

Iar  să  me  'ntorc  la  luptă, 
Căci  nu-î  maî  scump  nimica  az 

Pe  lumea  pămîntească 
Decât  un  nume  de  viteaz 

Şi  moartea  vitejească  I 

Rlirccscî,  August  1877. 


( 


 


m 
SERGENTUL 


Oe  drumul  de  costişe  ce  duce  la  Vaslui 

Venîa  un  om,  cu  jale  cjicând  in  gândul  luî : 
<Maî  lungâ-mî  pare  calea  acum  la  'ntors  acasă.  . 
«Aş  vrea  să  sbor,  şi  rana  din  pulpă  nu  me  lasă  1  > 
Si  bietul  om  slab,  palid,  avend  sumanul  rupt 
Şi  o  cămeşă  ruptă  bucăţi  pe  dedesupt, 
Pâşeâ  trăgând  piciorul  încet,  dar  pe-a  luî  faţă 
Sbura  ca  o  lumină  de  glorie  măreaţă, 
Şi  'n  ochii  luî  de  vultur  adâncî,  vioi  şi  marî 
Treceau  lucîoase  umbre  de  eroî  legendarî. 
Opinca-Î  era  spartă,  căciula  desfundată 
Dar  fruntea  luî  de  raze  părea  încoronată. 


446  SERGENTUL 


Calică-î  era  haina,  dar  strălucîaîj   pe  ea 

Şi  crucea  Sfintul  Gheorghe  şa  României  Stea. 

Românul  venîâ  singur  pe  drumul  plin  de  soare, 
Când  eată  că  aude  fanfare  sunătoare 
Şi  vede  nu  departe  în  faţa  luî  venind 
Un  corp  de  oaste  mândră  în  aur  strălucind. 
Erau  trei  batalioane  de  garda  'mperătească 
Mergând  voios  la  Plevna  cu  dor  s'o  cucerească. 
In  frunte-î  Colonelul  semeţ,  pe  calu-î  pag, 
La  bravii  sei  tovarăşi  privîâ  ades  cu  drag, 
Şi  inima  în  peptu-i  bătea  cu  foc,  deşteaptă. 
Căci  el  visă,  privindu-î,  la  lupta  ce-î  aşteaptă. 

De-odat'  el  dă  cu  ochii  de  sarbedul  Român 
Ce  stase  'n  Ioc  la  umbră,  sub  un  stejar  bătrin, 
Şi  mult  se  minunează  şi  nici  că-î  vine-a  crede, 
Când  crucea  Sfintul  Gheorghe  pe  sinul  luî  o  vede. 

Ş'opresce  regimentul,  îar  bravul  Colonel 
Se  'nchină  la  drumeţul,  s'apropie  de  el 
Şi-î  cjice  cu  blândeţă:  —«De  unde  viî,  străine?» 

—  «Vin  tocmai  de  la  Plevna.» — «Cum  e  acolo?»  —  «Bine.» 

—  &Dar  aste  decoraţii  cum,  cine  ţi  le-au  dat?» 

—  «Chiar  Domnitorul  nostru  ş'al  vostru  Imperat. > 

—  «Dar  pentru  care  fapte  ?» — «Ştiu  eu  ?..  Ci  că  drept  plată 
«Că  am  luat  eii  steagul  reduteî...  şi  pe  dată 

«Cu  el,  strepunjîî  de  glonţurî,  ne-am  prăbuşit  în    şanţ...» 

—  «Dar  ce  rang  aî,  voinice?»  —  «Am  rang...deDorobanţ!» 


SERGEXTL'L  44/ 


Atunce  Colonelul,  dând  mâna  cu  Sergentul, 
Se'ntoarce,  dă  un  ordin...  Pe  loc  tot  regimentul 
Se'nşiră,  poartă  arma,  salută  cu  onor 
Românul  care  pleacă  trăgând  al  luî  picior. 


I 


Mircesci,  Decembre  1S77. 


I 


IV 

PĂSTORII  ŞI  PLUGARII 


Oriviţî  pe  cele  dealuri  înalte,  invert^ite, 
Pe-acele  largî  poene  cu  flori  acoperite, 
Priviţi",  străini  de  lume,  păstorii  ceî  Românî 
Aproape  de-a  lor  turme  păzite  de-aî  lor  cânî, 
Trăind  o  vîaţă  lină  în  taînica  natură, 
Cu  buciumul  în  mână,  cu  fluerul  la  gură. 
Cereasca  limpe(,lime,  precum  într'un  isvor. 
Alin  se  oglindesce  în  sufletele  lor... 


PĂSTORII    SI   PLUGARII  449 


Voî  toţi  care  de  dinşiî  aţî  rîs  fără  mustrare, 
Jos  capul,  o  1   nemernici  loviţi  de  admirare. 
Un  paloş  de  isbândă  există  'n  ori  ce  fer. 
In  tot  păstorul  astă(^î  există-un  scutier ! 


Priviţi  pe  cea  câmpie  frumoasă,  roditoare, 
Plugariî,  muncitorii   lucrând  in  foc  de  soare. 
Pe  faţa  lor  cea  blândă,  pe  ochiî  lor  cel  viî. 
Adie  boarea  dulce  din  verc^ile  câmpiî. 
Sub  mâna  lor  e  sapa,  hârleţul,  coasa,  plugul. 
Alăture  cu  dinşiî  staii  boiî  purtând  jugul. 
Şi  tot  ce-î  înconjoară,  deal,  luncă,  şes,  isvor, 
E  pacînic  ca  blândeţea  din  sufletele  lor. 


Voî  toţî,  care  de  dinşiî  aţî  rîs  fără  căinţă. 
Jos  fruntea,  o  1  nemernicî  că^uţî  în  umilinţă. 
O  spad'a  resbunăreî  există  'n  orî  ce  lanţ. 
In  tot  Românul  astă(^î  există-un  Dorobanţ ! 

Mircescî,  Novembre  1877. 


46001.  —  Alecsandri.  —  Poesii.  II.  29 


V 

FRAŢII  JDERI 


/^   ger,  e  întuneric  !   Nori  negri  duşi   de  vînt 

Se  târăe  pe  şesurî,  se  lasă  pe  pămînt 
Ca  aripi  urieşe  de  paseri  nevec^ute 
Ce  curăţă  de  sânge  văî,  şanţuri  şi  redute. 


E  vînt  cu  ploae  rece  şi  noapte  cu  fiori, 

Căci  umbra  e  ţesută  de  fulgeri  trăsnitorî. 

Nu-s  însă  focuri  nalte  de  a  cerului  furtună, 

Dar  fulger  mii'  de  tunurî  ce    n  zare  crunt  detună. 


I 


i FRAŢII  JDERÎ 451 

L'a  lor  lumină  roşă  în  clipă  se  ivesc 
Marî  tabăra  de  oameni  armaţi  ce  se  pândesc, 
Şi  crâncene  redute,  şi  'n  dos  de  parapete 
!  Văpăi  de  ochî  selbaticî,  luciri  de  baionete. 

Românii  uc^î  la  pele,  flămânc^î,  lipsiţi  de  foc, 
In  şanţul  lor,  sub  arme,   stau  gloată  la  un  loc. 
De  moarte  şi  nevoe  rîc^end  cu  nepăsare... 
Voînicî  eî  sînt  la  luptă,  voinici  şi  la  răbdare! 

-cMeî  oameni!»   cjice  unul,  un  şoîm  de  la  Bicaz, 
«De  mult  ne  spală  cerul  cu  ploae  pe  obraz! 
«Mânî,  când  s'a  face  cjiuă,  Jder  Neagu,  fără  veste 
«Frumos  a  să  ne-apară  cât  Albul  din  poveste.» 

—  «Urît,  frumos,  alb,  negru,  eu  nu  sciu  ;  dar  ce  sciu, 
«Sciu  că  halal  de  Turcul  ce-oiu  întâlni  de  viu.>> 

-«Şi  ce-aîsă-î  faci,  meî  Neagu  ?»  —  «Să-1  hăituesc,  fărtate 
«Pan'  mi  s'a  usca  bine  cămeşa  de  pe  spate.» 

Toţi  rîd...  dar  ce  retează  deodată  rîsul  lor  ? 

O  bombă  vine,-o  bombă,  al  morţii  meteor ! 

Toţi  ved  moartea  cu  ochii!. . un  vaet:  «Ah  mor!..»  —  «Cine, 

«Cine-î  ucis?»— «Eu,  Neagu...  me  duc.  ve  las  cu  bine.» 


452  FRA'fll  JDERI 

«Sermanul!»   c^ic  Românit,  grăindu-1  trist  de-arîndul, 
«Nici  c'aii  avut  el  parte  să-şî  împlinească  gândul  1 
«Mult  au  să-1  mai  bocească  neveste  şi  copile  !> 
—  «He  !...  Dumnezeu  să-1  erte !..  ce  vreţi?.,  n'au  avut  cjile. 


—  «Dar  unde-î  Jder  mezinul.'» — «De  paza  colo  'n  şanţ, 
«Unde-au  perit  aseară  un  zmeu  de  dorobanţ.» 

—  «Să-Î  spunem,  să  nu-i  spunem,  că  î-a  murit  frăţiorul  :> 

—  «Ba  să  tăcem  maî  bine,  să  nu-1  ucigă  dorul. t 


In  capStul  din  dreapta  al  şanţuluT,  în  tină, 
Stă  singur  la  o  parte  un  om  care  suspină, 
Căci  are-o  presimţire  ce-î  tot  menesce-a  reu 
Şi-Î  duce,  duce  gândul  mâhnit  la  frate-sgu. 


El  e  ostaş  de  frunte,  Jder  Nistor,  vînătorul, 
Ce  intră  'n  Turci  năprasnic  cum  intră    'n  cârd  omorul 
Şi-î  place  pe  câmp  neted  cu  durda  să  vîneze 
Cumpliţi  Başi-Buzuciî  şi  fearele  Cerkeze. 

De-aseară  'n  sentinelă  Jder  şede  tot  la  pândă, 
Gândind  la  bîata-î  mamă  cu  inima  plăpândă, 


FRAŢII  JDERI  ^ 453 


Visând  l'a  luî  mireasă  cu  sufletul  duios, 
Privifid  la  Turci  în  faţă  cu  ochiul  scănteîos. 


Dar  vîntul  sufl'  a  earnă,  dar  ploaea  cade  'n  unde 
Prin  haîne  pân'  la  oase  Îngheţul  îl  pătrunde, 
Şi  'ncet  el  simte  somnul  că  vine  pe  furiş 
De'ntinde  peste  ochi-î  un  vel  paingeniş. 


jder  luptă,  umblă,  cântă,  nevrend  ca  să  se  culce, 
Dar  somnu-î  varsă  'n  crieri  beţia  luî  cea  dulce, 
Şi  el  pe  nesimţite  învins  întunecat, 
Se  reazemă  de  puşcă  ş'adoarme  clătinat. 


De-odată  i  se  pare  că  vede  pe-a  luî  mamă 

Ce  vine,  îl  atinge  la  ochî  cu-a  eî  năframă 

Şi-î  (^ice :   <Te  trezesce  copile,   dragul  meu! 

«\^in  duşmanii!  te-ajunge  prin  somn  pecatul   greu! 


Tresare  vînătorul !...  Doî  spectri  se  arată 
Nălţându-se  prin  umbră  cu  arma  ridicată!... 
«Ho!  feară,  ho!>   el  strigă,  şi  'n  clipă  viu,  deştept, 
Pe  duşmani  îî  străpunge  cu  baioneta    n  pept. 


454 


FRAŢII  JDERI 


Din  doî  unul  c'un  gemet  oftează,  cade,  moare, 
Iar  altul  cu  durerea  luptându-se   n  picioare, 
Se  'ncruntă,  se  răpede  ca  lupul  crunt  la  Jder 
Şi-î  face-o  brazdă  largă  la  braţ  cu-al  seu  hamger, 


Apoî  se  prăbuşesce  alăture  cu  mortul. 

Jder  dice-atuncî,  niustrându-1   «De  ce  ţi  aî  lăsat  cortul  r 

«Şi  ce  cătaşî,  păgâne,  aice  'n  şanţul  meii? 

«Ţî-au  fost  urît  de  vîaţă?..  Amar  de  capul  teu!» 


Şi  aprig,  cu  mânie  •ridică  stratu  'n  aer 
Să  sfarme  peptul  duşman  ce  scoate-un  jalnic  vaer. 
Dar  când  să  dea:   «Stăî,  frate!»   îî  (^ice-un  glas  iubit, 
«Nu-î  drept  să  daî  lovire  vrăşmaşului   rănit  !> 


Jder  stă,  aruncă  arma,  s'apropie  'n  tăcere 
De  Turc,  îî  leagă  rana,  alin'  a  luî  durere  ; 
Apoî,  când  vine  qliua,  pe  Turcul  le?inat 
II  poartă  'n  ambulanţă  qlicând :   «Poftim  vinat!» 


VI 

CĂPITANUL  ROMANO 


<>e  dase  trei  asalturi  redutei  neînvinse, 

Tustrele  îndrăzneţe  şi  crunte,  dar  respinse. 
Şi  câmpu  'ntreg  de  sânge  acoperit  eră, 
Şi,  cuib  grozav  de  moarte,   reduta  fulgera. 
In  şanţuri   trupuri  multe  grămadă,  resturnate, 
Şi  altele  străpunse,  pe  dâmburi  acăţate, 
Formau  un  crud  spectacol  ce  lumeî  aretă 
Cum  scie  Pedestraşul  în  foc  a  se  lupta. 

Romano  Căpitanul  de  trei  orî  cu  aî  seT, 
De  trei  orî  ajunsese  la  şanţuri  cel  înteî, 
Ş'acum  retras,  de-o  parte,  strîngeă  coloana-î  ruptă. 
Cu  ea  să  se  arunce  de-a  patra  oară  'n  luptă. 


456  CĂPITANUL   ROMANO 


De-odată...  cine-ar  crede!...  un  aspru  colonel, 
Eşind  de  nu  sciu  unde,  păşesce  drept  la  el 
Şi-î  ^ice  :   «Căpitane,  nu-mî  place-a  ta  purtare, 
«Staî  tot  în  urmă!» 

—  ?Cine?...»   răcnesc  in  tulburare 
Osta.?iî  luî  Romano  arşî,  rumeni  pe  obraz, 
«El!   Căpitanul  nostru!.,   din  toţî  cel  maî  viteaz!» 
—  «Tăcere,  copiî!»  strigă  Romano  la  mulţime, 
Apoî  spre  Colonelul  c'un  aer  de  mărime 
Se  'ntoarce,  ii  mesoară  c'un  ochiu  plin  de  dispreţ 
Şi-î  (^ice  :   «Colonele,  de  eşti  şi  îndrăzneţ 
«Pre  cât  nedrept  şi  aspru,  te  'ndemn  să  viî  cu  mine 
«Să  ve^î  de  sciu  la  moarte  să  merg  cum  se  cuvine.. 
«Copil!..  Zor  înainte  l'al  patrule  asalt.» 
—Ura!.,  respund  ostaşii...  îar  el  pe  calu-î  "nalt 
Pornesce  înainte,  deprins  a  merge  'n  frunte, 
Şi  sboară...  dar  un  glonte,  un  sol  al  morţii  crunte, 
lî  vine  drept  in  cale  şi-î  se  opresce    n  pept. 


Atunce  Căpitanul  pe  cal  stând  încă  drept, 
Răcnesce  :   c Colonele  !...  departe  eştî...  răspunde 
«Cine-î  în  cap  şi  'n  coadă.'..  Eu  unde?.,  şi  tu  unde?..> 
Apoi,  sdrobit,  el  cade  şi  moare  lin,  zimbind. 
Căci  vede  în  redută  volnicii"  luî  sărind. 


VII 

HORA  DE  LA  PLEVNA 


/^olo  'n  Plevna  şi  'n  redute 

Staii  păgânii  mii  şi  sute, 
Stau  la  pândă  tupilaţi 
Ca  zăvozî  de  ceî  turbaţi. 

Las'  să  şeadă  mari  şi  mici. 
Trageţi  hora,  mei  voînicî! 


Sus,  în  tabăra  turcească 
Dat-aîi  tusa  măgărească. 
Răpcîugoşiî  crunt  tuşesc, 
Cu  ghiulele  'n  noî  stropesc. 

Las'  să  crape,  micî  şi  mari. 

Trageţi  hora,  mei  tunarî  1 


458  HORA   DE  LA  PLEVNA 


Jos  in  vale,  pe  câmpie, 
Baş-Buzucî  de  căsăpie 
Şi  Cerkejî  mereî  cumpliţi 
Rup  cu  dinţii  din  răniţi. 

Lăs'  să  rupă...  rupe-î-aşi! 

Trageţi  hora,  Călăraşi! 


Diua,  noaptea  glonţiî  plouă, 
Tot  pămîntu-î  ud  de  rouă. 
Nu  e  rouă  din  senin, 
Ci  e  sânge  de  creştin. 

Las'  să  ploae  ca  din  norf. 

Trageţi  hora,  Roşiori! 


Eaca  me  !..  din  parapete 
Vine-o  scroată  ca  să  fete 
Opt  godaci  ş'un  godăcel. 
Toţi  cu  rîtul  de  oţel. 

Las'  să  fete  niiî  de  miî. 

Trageţi  hora,  meî  copiî 


Ne-a  veni  şi  noue-odată 
ţ)i  de  plată  şi  resplată 


HORA    DE  LA  PLEVXA  459 


Sâ-1  aducem  la  aman 
Fe  Gaziul  de  Osman. 

Viei.,  ura!.,  la  Balcani! 

Trageţi  hora,  meî  Curcani 


Cât  e  negru,  cât  e  soare, 
Moartea  şede  pânditoare 
Şi  prin  şanţuri  şi  prin  ripî, 
Şi  tot  bate  din  aripi. 

Las'  să  bată  până  mâni... 

Trageţi  hora,  meî  Români ! 


VIII 

HORA  DE  LA  GRIVIŢA 


TTata  luî  Gazi-Osman, 
Griviţa  poart'un  colan, 

Un  colan  tot  de  oţel... 

Gîoacă  fulgeriî  pe  el. 

Aleleî !  de  l'aş  lua, 
Inapoî  nu  l'aş  maî  da ! 


Mândra  'n  cale  mî-au  eşit, 

Doru  'n  mine-au  răsădit 

Şi  de-o  lună  pân'  acum 

Resădit  me  ţine  'n  drum. 
Fa,  colanul  ţîoîii  lua 
Şi  'napoî  nu  loîu  maî  da! 


HORA   DE  LA  GRIVIŢA  461 


Puică  scumpă  de  viteaz, 

Nu  m'aduce  la  necaz, 

Că  'ntr'o  (^i  m'oîu  da  prin  foc 

Şi  te-oîu  prinde  de  mijloc, 
Iar  colanul  ţî-oîu  lua, 
Şi  'napoî  nu  1-oîu  maî  da ! 


Tu  eşti  viţă  de  păgân, 
Eu   sint  viţă  de  Român  ! 
Bună  eştî  de  sărutat. 
Dar  şi  eu  bun  de  luptat ! 
Eu  colanul  ţî  oîu  lua 
înapoi  nu  l'oîu  maî  da! 


Fa,  deschide-mî  sînul  teu, 
Cât  îs  blând  la  graiul  meu, 
Xu  me  face  să  te-aştept 
Şi  să  dau  cu  tine  pept. 

Pept  cu  tine  de  voîu  da 
Deu,  colanul  ţî-oîu  luă.. 


462  HORA   BE  LA  GRIVIŢA 


Tot  aşa  mări-am  grăit ! 

Intr'o  cji  m'am  răpecjit 

Ş'am  pus  mâna  pe  colan 

Şi  pe  fata  luî  Osman. 
Alelei  1  Griviţă,  fa, 
înapoi  nu  te-oîu  maî  da  ! 


MARŞUL  CĂLĂRAŞILOR 


Ţ>omân  verde  ca  stejarul, 

Rîd  de  duşmani  şi  de  moarte ! 

Să-mî  trăească  armăsarul 

Şi  prin  glonţi"  să  me  tot   poarte ! 
Saî,  voinice  şi  nechează 
Ager,  falnic  ca  un  zmeu. 
Căci  am  inimă  vitează 
Şi  credinţă  'n  Dumnezeii  ! 

Cât  mî-a  sta  mâna  voinică 
Pe-a  mea  pală  ostăşească, 


464  MARŞUL   CĂLĂRAŞILOR 

N'aibă  grijă  de  nimica 
Ţeara  mea  cea  Românească ! 
Saî,  voinice,  şi  nechează 
Ager,  falnic  ca  un  zmeu, 
Căci  am  inimă  vitează 
Şi  credinţă  'n  Dumnecjeu ! 


Cu-al  meu  suflet,  cu-a  mea  pala, 
Cu-al  meu  şoim  albit  de  spume, 
In  duşmani  vom  da  năvală, 
De  s'a  duce  vestea  'n  lume! 
Saî,  voinice,  şi  nechează 
Ager,  falnic  ca  un  zmeu, 
Căcî  am  inimă  vitează 
Şi  credinţă  'n  Dumne(^eu! 


X 

ODA  OSTAŞILOR  ROMAnI 


Tuni'  ostaşi  aî  ţcriî  mele,  înseninaţi  cu  stea  în  frunte! 
Dragii  ineî  vultanî  de  cânipurî,   dragii  meî  şoîmanî  de 

[munte  I 
Am  cântat  în  tinereţe  stremoşeasca  vitejie. 
Vitejie  fără  seamăn  pe-acel  timp  de  grea  urgie, 
Ce  la  vechiul  nostru  nume  au  adaos  un  renume 
Dus  pe  Dunărea  in  Mare  şi  din  Mare  dus  în  lume ! 


Vin  acum,  la  rîndul  vostru,  să  \  'aduc  o  închinare, 
Vin  cu  inima  crescută  şi  cu  sufletul  maî  tare, 

46001. —  Aitcsandri.  —  Foesii.  II.  30 


466  ODA    OSTAŞILOR    ROMÂNI 

Ca  eroi  de  mari  legende,  vin  sa  ve  privesc  în  faţă, 
Voî,  nepăsători  de  moarte,  dispreţuitori  de  viaţă, 
Ce-aţî  probat  cu-avîntul  vostru  lumeî  pusă  în  mirare, 
Că  din  vultur  vultur  nasce,  din  stejar  stejar  resare ! 

De  la  Domn  pân'  la  opincă,  duşT  de-o  soartă  norocoasă, 
V'aţî  legat  în  logodire  cu  isbânda  glorioasă 
Ş'aţî  făcut  ca  să  pricepem  a  trecutului  mărime, 
Mesurându-ve  de-o  seamă  cua  strămoşilor  nălţime, 
Ş'aretând,  precum  prin  nouri  mândrul  soare  se  arată, 
Cine-am  fost  odinioară,  cine  îar  vom  fi  odată  !1 

Să  trăiţi,  feciori  de  oaste !  Domnul  sfînt  să  ve  ajute 
A  străbate  triumfalnic  în  cetăţi  şi  în  redute. 
Ca  la  Rahova  cu  tunul,  ca  la  Griviţa  cu  sborul. 
Ca  la  Plevna  unde  astăzi  ceî  întâi  aţi  pus  piciorul, 
Înfruntând  pe-Osman-Gaziul,  şi  prin  fapt  de  bărbăţie 
Ridicând  o  ţară  mică  peste-o  mare  'mperăţiel 

O,  viteji  de  viţă  veche  !  Aucjliţî  în  depărtare 
Acel  vuet  fără  nume  ce  resună  ca  o  mare  ? 
Sînt  bătăile  de  inimi  ale  'ntreguî  neam  al  nostru 
Ce  adună  ^i  şi  noapte  dorul  luî  cu  dorul  vostru, 
Sînt  versările  de  lacrimî  pentru-acel  care  se  stinge, 
Sînt  urările  voioase  pentru-acel  care  învinge ! 


ODA   OSTAŞILOR  ROMÂNÎ 


O  !  Românî,  în  faţa  voastră,  colo  'n  taînica  cea  zare, 

Vedeţi  VOI  o  rază  vie  care  'ncet,  încet  resare 

Străbătând  prin  umbra  deasă  de  lungî  secuii  adunată  ? 

E  voîosul  fapt  de  ^iua  mult  dorită,  mult  visată, 

E  lumina  re'nviereî,  e  luceafărul  sperăreî, 

E  triumful  luptei  voastre,  soarele  neatârnăreî ! 


Dragii  meî  !  din  focul  luptei  oţeliţî  când  v'eţî  întoarce, 
La  cămin  unde  Românca  aşteptând,  suspină,  toarce, 
Tot  poporul:  rudă,  frate,  soră,  mamă  şi  părinte, 
Ca  la  Domni,  cu  pânî  şi  sare,  vor  eşi  voue  'nainte  ; 
Căcî  din  voî  fieşte  care  poartă  'n  frunte  o  cunună 
Şi  de  gloria  de  astăcjî  şi  de  gloria  străbună.! 


Pas  dar  !  pas  tot  înainte!  timpul  vechiu  din  nou  zoresce! 
Viitorul  României  datau  mugur  ce'ncolţesce ! 
O,  copil!  de  voî  sînt  mândru,  simt  acea  mândrie  mare, 
Care  cresce  cu  mărirea  unui  neam  în  deşteptare. 
Mî-am  ve^ut  visul  cu  ochii,  de-acum  pot  să  mor  ferice ! 
Astă(^î  lumea  ne  cunoasce:  Român,  c^ice.    Viteaz,  (^ice. 

Mircescî,  28  Novembre  1877. 


EPISTOLA  GENERALULUI  FLORESCU 


^mice,  vreî  să  afli  ce  fac  şi  cum  trăesc 
In  cuibul  singuratic  în  care  me  gSsesc 
Departe  de-ale  lumeî  petreceri  variate, 
Cu  intrigi   de  tot  soîul  amar  înveninate? 
Me'ntrebî  cum  nu  îaii  parte  la  lupte  sgomotoase, 
Politice  numite...  dar  nepoliticoase? 


Cum  eu,  odinioară  de  lume  Iubitor, 
Eu  pasere  pribeagă,  eu  vecînic  cSlător, 
Ml-am  strîns  acum  aripa  de  cale  ostenită, 
Şi  staii  în  nemişcare  ca  apa'n  loc  oprită? 


EPISTOLA    GEXERALULL't    FLORESCU  469 

Aceasta-î  o  enigmă  ce  vreî  ca  s'o  explic  : 
Prea  binel..   Cer  cuvnitul,  dup'obiceîu,  ţ-i  (^ic  : 


«Ce  fac?»  —  Pe  scena  lumei  privesc  cum  se  lipesce 
Invidia  duşmană  de  tot  ce  strălucesce 
Şi-1  roade  ca  un  verme  ascuns  sub  un  stejar, 
Cercând  ca  săi  restoarne  cu-al  !-eu  venin  smar. 


cCum   vieţuesc?»  — Ca  omul  ce   fapte   n^arî  visează 
Şi  scumpe  suvenire  de  prin  trecut  vîneazS, 
Ca  să-şî  mângăe  mintea  de  proasta  comedie 
Ce-o  joacă  interesul  şi  trista  mişelie 


lubîam  odată  lupta...  dar  lupta  cea  leală 
Pentru-o  idee  mare,  frumoasă,  triumfală, 
In  care  luptătorii  cu  inima  'ndrăsneaţă, 
Prin  arme  fără  pată  se  atacau  în   faţă. 
Xuniind  ori-ce  lovire  piezişă :  y>/^;/Zf', 
Şi  oarba  clevetire :  baloasă  infamie  ! 

Acum,  in  loc  de  arme  curate,  lucitoare, 
Eu  ved  că  se  preferă  hulirea  mânjitoare. 
Oricine  stă    n  arenă  de  tină  are  parte... 
Eu,  nedeprins  cu  tina,  me  ţin  de  ea  departe 


470  EPISTOLA    GENERALULUI   FLORESCU 

Ş'aştept  să  ved  sub  trăsnet  hidoasa  pocitură, 
Care  a  sădit  în  ţeară  invidie  şi  ură. 

Pe  când  eram  noî  tineri,  Florescule  amice, 
Pe  când  orî-ce  sperare  murîâ,  născând,  aice, 
Avut-am  un  vis  mare,  o  nobilă  dorinţă, 
De-a  scoate  România  din  trista-î  umilinţă 
Prin  jertfe,  prin  virtute,  prin  strînsă  înfrăţire... 
Toţi  într'un  gând,  cu  toţiî  uniţi  într'o  simţire, 
In  batalionul  sacru  voîoşT  ne  luam  rîndul, 
Şi  fie-care  'n  parte-î  c'un   dor  îşi  hrănîâ  gândul, 
Eu,  să  deştept  prin  cânturT  mărirea  strămoşească. 
Tu,  să  re'nviî  pe  lume  armata-î  vitejească. 
—  D  ~)r  tainic,  vis  feeric,  sublimă  nebunie, 
Avînt  semeţ  şi  falnic  de  falnică  junie  1 

Atunci  al  nostru  suflet  prin  nori  luându-şî  sborul. 
Cu  aripa-î  uşoară  lovîâ  chiar  viitorul, 
Şi  orî-ce  stăvili  nalte,  fantasme  'ngrozitoare. 
Periau  în  ochii  noştri  ca  negurile  'n  soare. 

Şi  iată  că  prin  muncă  şi  anî  de  stăruinţă 
A  dat  şi  flori  şi  roadă  puternica-ţî  credinţă. 
Din  sinul  ţeriî  noastre  o  mândră  oaste-apare, 
Menită  ca  să  'ntreacă  a  lumeî  aşteptare, 


EPISTOLA    GENERALULUI    FLORESCU  471 


Prin  fapte  glorioase  din   tinipurî  de-altă-dată... 
Ea  sboară  'n  foc,  şi  ese  cu  fruntea    ncoronată. 


O!  ce  mândrie  mare  simţit-aV  tu  ca  mine!.. 
Dar  ce  amărăciune  s'a  revăr.sat  în  tine, 
Ve(;^end  fecforiî  noştri  păşind  măreţ  nainte, 
Şi  tu...   uitat  de-oparte,  tu,  bunul  lor  părinte! 


Noî  toţî,  din  depărtare,  pe-al  morţeî  câmp  de  pradă 

Cătam  a  zări   'n  soare  lucind  bătrîna-ţî  spadă, 

Ş'a  noastră  ostăşime,  in   foc  îuţindu-şî  pasul, 

Dorîâ,  cerea,  prin  tunuri  ca  să-ţî  audă  glasul, 

Căci  astă  vie,  jună,  eroică  armată. 

Sub  Cuza  şi  sub  Carol  prin  tine-a  fost  creată, 

Şi  ţie  cu  dreptate  se  cuvenîâ  onorul 

Fruntaş  dea  fi  în  luptă,  tu,  organisatorul  I 


Şi  însă  tu,  victimă  de-o  oarbă  prigonire, 

Aî  fost  ca  un  netrebnic  lăsat  în  părăsire  I 

Netrebnic,  tu  netrebnic!..   De  când,  o!  Doanme,  *n  lume 

Lumina  cailei  poartă  al  nopţeî  negru  nume? 

De  când  netrebnic  este  acel  ce  cu  iubire 

Consacr'o  vîaţă  'ntreagă  l'a  patriei  mărire? 


472  EPISTOLA    GENERALULUI   FLOEESCU 

De  când  netrebnic  omul  cu  inimă  măreaţă, 
Ce'n  lupta  pentru  ţeară  oferă   braţ  ^i   vî.iţă  ? 
De  când  netrebnic  şeful  ce,  ori  cum  bate  vintul 
îşi  aperă  stindardul  şi-şî  ţine  jiirămintulr 


Amice,  fii  în  pace,  alin"  a  t.i  durere  .. 

In  tot  oşteanul  astă(,li  tu   ve(^î  o  niângăere, 

Căcî  astăt^f  tot  Românul  cunoasce,  simte    n  sine, 

Că  arma  străm  )şească  s'au  ascuţit  prin  tine... 

Şi  când  prives..!  stindardul  cu  ochi  plinî  de  uimire. 

Stindardul   viu  tresare  cu-o  mândră  fâlfăire  !.. 


Mircescî,   4  Ianuarie   i8;6. 


i 


XTÎ 

EROII  DE  LA  PLEVXA 


IDe  drumurî,  prin  oraşe,  prin  sate,  prin  zăpada, 

Se  ved,  sau  singurateci  trecând,  sau  in  grămadn, 
SSrmanî  în  haine  sparte,  prin  care  intră  gerul 
Şi'n  măduvă  petrunde  maî  crâncen  decât  ferul. 
Goî,  sarbe^î,  rupţi  de  foame  şi  obosiţi  de  trude, 
Trişti,   tremurând  de  friguri  sub  frigul  erneî  crude 
Şi  intin(^end  la  oameni   o  mână  tremurândâ... 


474  EROlI   DE  LA   PLEVXA 


Ce-î  astă  sărăcime  şi  goală  şi  flămândă? 
Eroii   de  la  Plevna  !...  lată-î  !  Ah?  cine-ar  crede: 
Le  plânge  chTar  de  milă  tot  omul  care-î  vede, 
Şi  eii,  plâng  de  ruşine...  în  ţara  ospeţieî 
Să  ved  cerând  pomană  vitejii  Roniânieî ! 


Aceste  braţe,  care  împins-au  cu  putere 

Pe  Ţară  la  'nălţime,  pe  duşman  la  cădere, 

Sunt  goale  !...  Aste  picioare,  ce  urme  glorioase 

Lăsat-au  pe  tărimul  redutelor  fioroase, 

Sunt  goale,  degerate  !...  Aceste  frunţî,  ce-s  demne 

Să  poarte  ale  mărireî  strălucitoare  semne 

Sunt  goale,  o!  ruşine!...  Sunt  goale,  o!  cru(^ime  !   . 

Eu  cat  eroi  in  eîuru-mî  şi  ved  numai  victime  !... 


Ce  crimă  le  atrage  pe  cap  aşa  osândă  ? 
Ce  crimă?...  Lupta  mare  pe  câmpul  de  izbândă! 
Ce  crimă?...  Eroismul,  sublima  devotare 
Pentrii-aperarea  Ţereî  ş'a  eî  neatârnare !.  . 


Alăture  cu  dinşii  se  vede  o  altă  turmă 
Sub  criveţul  năprasnic,  ce  inima  le  curmă. 


J 


EROII   PE  LA   PLEVNA 47( 

Turme  de  robt.  goî,  vineţi,  de  boale  gârboviţi, 
La  trista  exilare  de  soartă  osândiţi. 
Eî  merg  tîmpiţî  sub  biciul  restri^steî  nemiloase, 
Pătrunşi  de  gheaţa  erneî  şi-a  morţii  pân'  Ia  oase, 
Şi  ast-fel  suferinţa  mult  oarbă  şi  nedreaptă 
Au  pus  copiiî  noştri  cu  eî  pe-aceîaşi  treaptă, 
Cât  nu  poţî  a  distinge  din  toţi  suferitorii 
Nici  care  sunt  îiuinşiî,  nici  care  'nvingătoriî. 

Eî  bine,  'n  astă  ţară,  ce  suntem  noî  ?...  şi  cine 
A  îndrăznit  s'arunce  în  noî  cu-aşa  ruşine, 
Ca  să  vedem  Mărirea   căc^ută  'n  îngîosire 
Şi  Eroismul  sacru  plătit  cu  umilire? 

Cunu?  dup'  atâţîa  secolî  de  oarbă    ntunecime, 

Ostaşii  României  cu  suflete  sublime 

Aprinsau  luminosul  al  re'nvierei  soare. 

Ca  el  să  ni-î  arate  în  stremţî  umilitoare  r 

Cum  ?  Domnul  şi  oşteanul,  cum  r  Ţara  şi  ţeranul 

înfruntă  greul,  moartea,  pun  în  genunchî  duşmanul, 

Ca  'n  (^iua  re'nturnăreî,  armata'nvingătoare 

Să  pară-o  pată  neagră  pe-a  ţereî  serbătoare  ? 

Ah  !   dacă  sunt  nemernici,  ce  ved  cu  nepăsare 
Româna  demnitate  lovită-aşâ  de  tare. 


476  EBOIÎ    DE  LA    PLLVXA 


Eu  n'oiu  comite  crima  do  a  c^ice  prin  tăcere  : 
«Dispreţ  pentru   bravură!  dispreţ  pentru  durere!» 
Eu  ce-am  cântat  eroii,  eu  care  nicî  odată 
Pe  fruntea  României  n'am  suferit  o  pată, 
Nu  pot,  când  ved  eroul  că  mâna  şî-o  Întinde, 
Să  stăpânesc  revolta,  ce  'n  sufletu-mî  s'aprinde, 
Nu  pot  să  stau  în  pace,  când  ved  cu  oţerire 
Batgîocura  infamă  pe  biata  omenire  ! 


III 

O I  ţeara  mea,  o  !  mumă  de  nuoî  şi  marî  străbuni 
Tu  ce-aî  respins,  vntează,  atâtea  marf  furtunî ! 
Ce  soartă  ne'mpăcată  urzeşte  pentru  tine 
Ruginea   'n  loc  de  fală  şi  reu  'n  loc  de  bine? 
Ce  mână  fâr'-de-lege,  ce  braţ  cumplit  de  fer 
Loveşte  a  ta   frunte,  când  ea  se'nalţă  'n  cer? 
Ce  geniu  orb  de  ură  în  ghiarele-î  te  frânge 
Şi  'ntinde  pe-al  teu  soare  un  doliu  roş  de  sânge? 

Cerutu-ţî-au  copiii  în  (^ile  de  urgie? 
I-aî  dat  cu  abnegare,  î-aî  dat  chîar  cu   mândrie; 
I-aî  dat  vioi  şi  tinerî,  voinicî  cu  flori  în  faţă, 
Plini  de  curaj  cu  toţiî,  cu  toţii  plinî  de  viaţă, 
Şî-aî  c^is:   «Ve  duceţi,  mergeţi  cii-avint  de  bucurie 
«La  moarte  chiar,  când  moartea  e  sacră  datorie. 


KROIÎ   DE  LA   PLEVNA  477 


Şi  când  ,mi  veţî  întoarce,  să-mî  reveniţi  ferice, 
.Toţi  înstelaţi  pe  frunte  cu  mândre  cicatrice 
«Maî  junî,  maî  târî,  maî  veselî,  maî  falnici,  maî  vioi... 
«Să  mi  se  prindă  ochiul  pe  dragii  meî  eroî!» 

S'au  dus  fecîoriî  oasteî  pe  calea  strămoşească, 
S'au  prins  cu  moartea  cruntă  la  luptă  voinicească, 
Şi  au  eşit  din  luptă  vitejî,  învingetorî. 
Scăldaţi  în  al  lor  sânge,  puternicii  feciori  !... 

Eî  bine!  oameni  vitregî  cu  inimele  sterpe, 
Legaţi  de  cârma  ţeriî  cu    ncolăcirî  de  şerpe, 
Voî,  care-aţî  stat  departe  de  foc  şi  de  dureri, 
Cum  aţî  re'ntors  copiii  la  sinul  bietei  ţerî  ? 

Priviţi-î!...  Goî  şi  sarbe(,1i',  ca  robi  trăiţi  în  lanţuri! 

Trişti,  fârămaţî,  sermaniî !  de  ger  pe  câmpî,  prin  şanţurV, 

Ologî,  ciuntiţi,  o!  Doamne,  reduşi   la  nimicie 

Prin  chinuri  plăsmuite  de-a  voastră  mişelie! 

Priviţi-î,  şi  printr'înşiî  priviţi  în  depărtare 

Funebra  hecatombă  lăsată  'n  lepădare, 

Alăture  cu  Plcvna,  pe  câmpul  de  bătae 

IV 

Acolo    n  miezul  nopţii  a  lupilor  potae 


478  KROIÎ   DE  LA   PLEVNA 


Când  vine  să  desgroape  morţii,  urlând  a  moarte, 

Mulţimea  degerată  şi  pradă  crudei  soarte 

Se  scoală,  se  adună  lăsând  a  eî  morminte, 

Armată  de  scheleturî,  şirag  de  oseminte, 

Prin  care  vîntul  erneî  pătrunde  şuerând. 

Ea  se  aşază  'n  rîndurî,  se  mişcă  trem  irând. 

Pe  Griviţa  se  urcă  şi  stă  ca  să  rivnească 

Pe-aceî  ce-au  avut  parte  de  moarte  vitejească. 

Apoi  de-odată  crâncen,  cu  braţele  uscate, 

Ea  face-un  gest,  un  singur,  dar  cel  inaT  crunt  din  toate, 

Căci  ve  denunţă  lumeî  cu  gestul  eî  suprem  !... 


Amar  de  cine-a  trage  al  morţilor  blăstem  ! 


Mircesci,   Februarie,   iS 


I 


p 


XIII 

DAMELE  ROMÂNE 

URMARE   LA   POESIA :    EKOIÎ   DE   LA   PLEVXA. 


"PVar  să  ne  'ntoarcem  ochii  spre-a  cerului  lumină, 

L'augusta  caritate  ce  mângăe  şî-alină, 
Strîngând  nenorociţii  sub  aripa-î  cerească, 
Versând  un  dulce  balsam  pe  rana  omenească, 
Şi  prin  a  eî  veghere  şi  prin  a  eî  zîmbire, 
Făcând  ca  să  dispară  cumplita  suferire. 

O  !  VOI  ale-omenireî  desmerdătoare  stelei 
Voî,  floarea  şi  cununa  şi  fala  ţereî  mele! 


480  DAMELE   ROMÂNE 


Tu,  Doamnă  'ncoronată  de-a  Binelui  splendoare, 
Ce  mângăî  cu-a  ta  mână  ostaşul  care  moare! 
Voî  nobile  Românce  cu  suflete  'ngereştT, 
Voî  ce-aţî  mărit  prestigiul  nobleţei  româneştî, 
Onor,  respect,  credinţă  şi  adorare  voue ! 

Pe  inimele  noastre  se  Iasă-o  dulce  rouă, 
Când  ve  privim  în  haîne  de  sfîntâ  Caritate 
Spălând  al  luptei  sânge  cu  mânî  aristocrate 
Şi  luminând  poporul  prin  Legea  Provedinţeî: 
Că  nu  există  ranguri  în  faţa  suferinţei, 

O !  cât  va  trăi  ţeara  ea-şî  va  aduce-aminte 
De-a  voastră  abnegare,  dea  voastre  fapte  sfinte, 
Şi  ceî  răniţi  vor  spune  cu  drag  jos  în  popor 
Cum  aţî  veghîat,  blânc^f  îngeri,  la  căpetâîul  lor. 
Vor  spune,  şi  cu  dînşif,  uîmit,  voiu  spune  eii 
Cum  din  al  ţeriî  suflet  aţî  şters  amarul  greu, 
Probând,  că  de  sunt  oameni  ce  lesne  au  dat  uitărei 
Eroii  de  la  Plevna,  martiri  aî  nepăşăreî, 
Voî,  inimi  simţitoare,  aveţî  spre  mângăere 
Respect  pentru  bravură,  respect  pentru  durere ! 


Mircescîf  Februarie,   jSyS. 


XIV 

FOCLOXUL  LUI  PENEŞ 


Ţ>eneş  stă  pe  câmp  de  pază. 

Xoaptea-î  neagră   'n  jurul  seu. 
El  ţinteşte  ochi  să  vază 
Ochiî  duşmanului  reu. 
Dar  nimic  nu  luce  'n  zare. 
Zarea-î  oarbă,  ceru-î  orb. 
Prin  cumplita  'ntunecare 
Trece-o  boambă  şi  un  corb. 

46001.  —  AUf.sandri.  —  Poesii.  II.  "1 


482  POCLONUL   LUI  PENES 


Peneş  stă  şi  se  gândeşte 
La  căminul  strămoşesc, 
La  iubita  ce-1  iubeşte, 
La  părinţii  ce-1  jălesc. 
Apoi  şterge  cu  oftare 
Doue  lacrimi  într'ascuns, 
Şi  îar  cade  'n  cugetare, 
De  un  tainic  dor  pătruns. 

Peneş  cugetă  şi  c^ice: 
«Ce  minune  de  odor 
«Să  duc  ţeriî  când  d'aice 
«M'oîu  întoarce  'nvingător  r 
«Să-î  adun  comori  străine? 
«Robi  în  cârduri  să-i'  adun: 
«Ba-î  maî  bine,  zeu,  maî  bine 
'«Drept  poclon  să-î  duc  un  tun  r  ..» 

Peneş,  om  de  omenie, 
Sare  'n  Plevna  dintr'un  sbor 
Şi  apucă  'n  bărbăţie 
Tunul  cel  maî  tunător. 
Ţeriî  luî  apoi  cu  fală 
Dându-1,  (^ice:    «Fă  din  el 
«O  coroană  chiar  regală, 
«O  coroană  de  oţel ! 


POCLONUL  LUI  PEXEŞ  483 

«Şi  cu  dînsa  'nlaureşte 
«Domnul  nostru  norocos, 
«Ce  ne  au  dus,  dus  vitejeşte 
«La  răsboîul  glorios. 
«El  Virtutea  militară 
«Icî,  la  pept,  mî-aii  aninat. 
«Eu  îî  daii,  re'ntors  in  ţeaiă, 
«O  coroană  ş'un  regat.» 

IO  Maiu  1881.  Mircescî. 
Convorbiri  literare,   XV,    iSSl  —  S2,  p.  122. 


XV 

PRIMELE  OBUZURÎ 


<>ub  cer  senin,  albastru,  lin  Dunărea  la  vale 
Coboară  maestoasă,  lăţind  undele  sale. 


Pe  câmpî  cu  earbă  coaptă,  prin  rediurî  de  stejar, 
Pe  insule  ce  'n  apă  încet  scăc^end  dispar, 


Şi  'n  cursu-î  oglindeşte  de-a  stânga  Calafatul, 
De-a  dreapta  sa  Vidinul,  în  veci  ne'nstrăinatul. 


1 

I 


PRIilELE  OBUZURI  485 


Cetate  'ncă  fecioară  sub  pază  de  păgâni, 
Ce  pare  că  aşteaptă  năvală  de  Români. 


Lin  Dunărea  se  scurge  spre  marea,  fără  valurî. 
Dar  iată  se  'ncreţeşte,  căci  a  zărit  pe  maluri 


De-o  parte-un  leu,  de  alta  un  tigru  sângerat. 
Ce  se  pândesc  cu  ochiul  aprins  şi  tulburat. 


Deodată  Carol  Domnul,  urcat  pe-o  baterie, 
Vidinuluî  din  faţă  s'arată  cu  mândrie. 


Şi  face-un  semn.  Tunarii  dau  foc...  Un  sol  de  fer 
Din  tun  porneşte,  sboară,  se'nalţă  'ntâî  pe  cer 


Şi  cade-apoî  în  sinul  cetăţii,  ce  tresare, 
Vestindu-î  România  şî-a  eî  ne-atîrnare  ! 


Vidinul  se  trezeşte  din  invechitu-î  somn, 

El  vrea  să  nimicească  şi  ţeară  ş'al  eî  Domn. 


486  PRIMELE   OB UZURI 


Incarc'un  tun  gigantic,  spre  Carol  ţinta  drege, 
Dar  prima-î  detunare  ii  proclamează  Rege! 


Iar  Domnul,  zimbind  vesel,  în  ochii  tuturor,  m 

Salută  cu-a  luî  spadă  obuzul  trecător 


Şi  cjice :   «Mult  îmî  place  această  armoniei 
«Strigaţi,  copiî :  trăească  iubita  Românie!» 


Un  ura  1  clocoteşte  pe  rîul  deşteptat 

Şi  el  cu  drag  încinge  un  nou,  viteaz  Regat ! 

Castel  Peleş,  Oct.   1886. 


După  manuscriptul  aiitorultă. 


ÎVI 

rOxMAnxa  de  la  grimţa 


JTn  şanţ  se  'naintează  spre  groaznica  redută. 

In  el,  din  zori,  Românii  primesc  ghiulele  mii. 
Ş'aşâ  plouă  cu  glonţurî,  cât  ef  remaşî  o  sută, 
Se    ntreabă  intre  dinşiî  de-s  incă  printre  viî. 


Alătureo  Româncă,  expusă  'n  nepăsare 
La  tot  ce  duce   moarte  cu  svon  nepomenit, 
Gâteşte-o  mămăligă  ferbinte  de  gustare, 
Intr'un  cîaun  de  schijă,  sub  dâmbul  prăbuşit. 


488 


ROMÂNCA   DE   LA   GRIVITA 


O  'ntreabă  Căpitanul:   «Leliţă,   nu  ţî-e  teamă 
«De  bombe,  de  şrapnele  ce  sboară  'n  jurul  teu.-» 
Respunde  Româncuţa :   «Xicî  nu  le  bag  în  seamă. 
«De  lucru  au  şi  ele,  de  lucru  am  şi  eu.t 


După  manuscriptul  autorulu':. 


NOTE 

VII.  Hora  de  la   Plevna  (Pag.  457). 
Răpchigoşii  crunt  tuşesc 

Ostaşii  noştri  dau  porecla  de  răpăugoşl  lunurilor  turceşti. 

Vine-0  scroafă  ca  să  fete. 

Adică  o  bombă. 


XII.  Eroii  dela  Plevna  (Pag.  473). 

S'a  tipărit  aici  întâia  oară  după  manuscriptul  original  al  poetuluî. 
Sub  titlu  este  scris  şi  apoi  şters  de  autor  :  {dedicată  damelor  române). 


XIII.  Damele  române  (Pag.  479). 

Tipărită  aici  pentru   întâia    oar.l  după  manuscriptul  original   al  auto- 
rului. 


ALTELE 


I 


I. 
IO  MAIU  1881, 


în  viaţa  mea  av-ut-am  un  dor  şî-un  vis  de-acele 

Ce  poartă  pe-a  lor  aripi   resfrângere  de  stele, 
Un  vis  frumos  ca  dorul  ce  naşte  dintr'un  vis. 
Prin  umbră  de-abie  ochiul  ţintit  îl  întrevede 
Şi  mintea  nu'ndrăzneşte  în  el  a  se  încrede... 
Dar  iată!...  A(^î  în  soare  el  sborul  şî-au  deschis! 


494  10  MAit- 1831 


Priviţi !  Această  ţearâ,  de  alte  ţerî  uîtată, 
Avea  asemenare  cu-o  ramură  uscată, 
Ce-o  duce  pe-a  luî  valuri  torentul  Dunărean. 
Uimit  de  trista-î  soartă,  eu  o  priviam  cu  jale 
Şi-î  tot  (^iceam  :   «Ahl  cine  te  va  opri  din  cale 
«Pân'a  nu  fi  'nghiţită  de-al  mărilor  noean? 


«Respunde,  creangă  mică,  din  care  arbur  mare 
«Te-au  rupt  cumplitul  Criveţ  cu  aspra  luî  suflare 
«Şi  te-au  svîrlit  departe  de  trunchiul   părintesc  ? 
«Cuprinsu-te-au  în  ghiare  un  vultur  gol  pe  frunte? 
«Făcut-au  el  cu  tine  un  cuib  în  vîrf  de  munte? 
«Sau  fost-aî  tu  atinsă  de  fulsrerul  ceresc? 


«Mergî  unde?  viî  de  unde?  şi  cai-e-î  al  teu  nume? 

«Maî  simţi  în  tine  vîeaţă,  sau  moartă  eşti  pe  lume? 

«Maî  este  pentru  tine  un  viitor  ascuns ?...> 

O!  stranie  minune!...  Cea  ramură  'necată 

Din  tulburele  spume  s'aii  ridicat  de-odată^ 

Şi  falnic  peste  valuri,  ea  astfel  mî-au  respuns  : 


«Poete!  nu  me  plânge,  n'aî  grijă  de-a  mea  soartă, 
«Plutind,  privesc  eu  cerul,  şi  prin  deschisa -î  poartă 


I 


10  MAiu  1881  495 


«Zăresc  planând  de-asuprâ-mî  o  razi  din  altar. 
«Mulţi  au  făcut  cercare  din  cale-a  m6  culege. 
«Dar  n'au  putut  s'atingă  odrasla  unuf  Rege, 
«Căci  Rege  e  stejarul  şi-s  viţă  de  stejar! 


«Pe  malul  României  voiii  prinde  rădăcina, 
«Şî-oiu  creşte  in  putere,  şi  fruntea  mea  senină 
«Va  trece  către  soare  prin  norii  duşmăneşti. 
«Gigant  voiu  fi,  cu  fală  privind  peste-orizonurî. 
•sEu  port  in  sînu-mî  lemnul  din  care  se  fac  tronuri 
îŞi  arme  de  izbândă  şi  sceptri    mperăteşti  !^' 


Au   ^isl  Şi  creanga  vie  crescând,  mândră  coloana, 
Xălţâ  până  la  ceruri  frunzoasa  luî  coroană 
Sub  care  lumi  voioase  găsiau  un  adăpost. 
Ah!  cine-ar  putea  crede  şi  cine-ar  putea  spune 
Cum  astă  luminoasă,   gigantică  minune 
Au  devenit  ce  este  din  ceea  ce  au  fost. 


Aşa,  tu  Românie,  tu  ţeară  mult  iubită. 

De  soarta-ţî  cruntă,   oarbă,  mulţi  secolî  prigonită, 

Aî  re'nviat  puternic,   în  clipă,  glorios. 

Pe  când  păreai  menită  a  pere  din  lumină, 


496  10  MAIL-  1881 


Tu  ţî-aî  adus  aminte  de  mama  ta  Latină 
Şî-aî  scuturat  trecutul  amar  întunecos. 


Aî  fost,  vaî !  prinsă  'ii  luptă  cu  moartea  nemiloasă, 
Dar  smuls-aî  tu  din  mâna-î  a  sa  cumplită  coasă 
Şi  aî  cules  din  cale  funebrul  siminoc. 
Acum  ţî-e  calea  largă  şi  larg  ţî-e  viitorul! 
Pe  orî-ce  'mpedecare  tu  puî  acum  piciorul 
Şi  treci  tot  inainte,  strigând  la  lume:   cLoc! 


«Loc  celui  ce  se  simte  de  viţă  'mperăteascăl 
«Loc  celui  cu  menire  în  glorie  să  crească! 
«Loc  sufletului  tare!  loc  braţului  viteaz! 
«Cine-au  domnit  pe-o  lume,  fie  'n  mormînt,  nu  moare. 
«Un  soare  ce  declină,  din  nou  renaşte  soare. 
«In  somn  adânc  de  moarte  e  sufletul  maî  treaz!» 


O !  ţeară  de  marî  fapte,  ce  porţi    un  nume  mare ! 

Pe  margine  de  groapă  redevenind  maî  tare, 

Aî  provocat  destinul  şi  l'aî  înfrînt  pe  el. 

Şi  a(^i  învingătoare  ca  'n  timpii   de-altă  dată, 

Tu  însăşi,  tu  regină,  acum  neatîrnată, 

Depui  pe  a  ta  frunte  coroana  de  oţel. 


10  yiAitJ  1881  497 


Onor,  mărire,  fală,  şi  viaţă,  şi  tărie 
Să  fie  a  ta  parte  în  secolî,  Românie. 
Oţelul  din  coroană  cu  glorie-î  bătut. 
In  taină  ajutată  de  sacra  provedinţă, 
Orî-care  fapte  grele  păreau  cu  neputinţă 
Tu  le-aî  dorit  pe  toate,  pe  toate  le-aî  putut ! 


Frumos,  sublim  spectacol  e    n  faţa  omenireT, 
Când  un  popor  se  'ntoarce  din  marginea  peireî 
Şi  pasă  plin  de  qlile  pe  câmpul  strămoşesc, 
Când  el  îşî  face-o  armă  din  lanţul  de-apăsare 
Şi-'n  foc  redobândeşte  a  luî  ne-atîrnare. 
Stropită  şi  plătită  cu  sânge  vitejesc! 


Mult  scumpă,  luminoasă,  şi  vie  şi  ferice 

E  <jiua  când  poporul  se  simte  'n  drept  de-a  (,lice, 

Caii  fost  privit  în  faţă  de  însuşi  Dumne(^eu. 

Ferice  de  tot  omul,  a  cărui  scurtă  vîeaţă 

Se  leagă  cu  vecia  prin  astă  ^i  măreaţă, 

Ca  prin  o  cingătoare  de  vesel  curcubeu  ! 


Săltaţi  in  pepturî  inimi  cu-o  mândră  exaltare! 
Tunaţî,  viteze  tunuri,  lungi  salve  de  serbare ! 

46001.  —  Alecsandri.—  Poesii  II.  •'*' 


498  10  MAiu  1881 


Mişcaţi  a  voastre  coame,  vechî  codri  de  pe  plaiu 
A^li  Patria  Română  apare  triumfală. 
Purtând  cu  maestate  Coroana  eî  Regală 
Şi  falnica  chlamidă  a  soarelui  din  Maiu  ! 

Mircescî,  io  MaiCi,   i8Si. 


Convorbiri  literare,  XV,  l  881  —  82.  p.  122. 


1 


II 
IMNUL   COROANEI 


TAe  secolî  dispărută  in  noaptea  neguroasă 

Tu  ai^î  apari  la  lume,  Coroană  maiestoasă, 
Cu  opt  regeşti  floroane,  insemn  neperitor 
De  glorie,  mărire,  tărie  şi  onor. 


CHOR 


In  veci  mărire  ţie, 
Coroană  triumfală ! 
Românul  te  salută 
Cu  draeoste  ?i  fală. 


500  mXL'L   COROANEI 


Prin  foc  aî  fost  purtată  de  Timp,  al  lumeî  faur, 
Intr'un  oţel  răsboînic  schimbând  anticu-ţî  aur. 
Cât  soarele  de  'naltă,  lucindă  cât  şi  el, 
Trăeasc'a  ta  splendoare  versată  în  oţel. 

CHOR 

In  veci  mărire  ţie, 
Coroană  triumfală  ! 
A(^î  lumea  te  salută 
Cu  dragoste  şi  fală. 

III 

O  !  ^i  solemnă,  sacră !  O  !  <^i  de  neuîtare ! 
Viteaza  Românie  în  mândra-î  ne-atârnare 
Pe  sine  se  'ncoroană  cu  braţu-î  glorios 
Şi  'n  ochi-î  viitorul  resplendă  radios. 

CHOR 

In  veci  mărire  ţie, 
Coroană  triumfală ! 
A(^î  cerul  te  salută 
Cu  dragoste  şi  fală. 

Mircesci.   Maiu  iSSi. 
După  manuscriptul  autorului. 


\ 


III 
DUPĂ  DOI  SECULÎ 

VIS    DE    EARyĂ 


Oevin  uimit  din  lumea  fantasticelor  visuri, 

Prin  care  omul  pasă  cu  vecînice  mirări, 
Sburând  pe  nori  de  aur,  călcând  pe  albastre  mări, 
Pe  fire  de  paingen,  trecând  adânci  abisuri 
Ş'oprindu-se  din  cale  pe  culmi  de  paradisurî. 
Cuprins  de  încântare,  pătruns  de  'nfiorărî. 


502  DUPĂ    DOI    SECULÎ 


Revin  din  lumea  neagră  pe  faţa  lumeî  albe, 
Ş'aduc  o  feerie  de  stranii  amintiri. 
In  ochi-mî  scânteiază  un  roiu  de  nălucirî, 
Nălţându-se  la  ceruri  pe-o  raz'  a  luneî  dalbe, 
Şi  stele,  care  pleacă  de  sus  ca  nişte  salbe, 
Căc^end  pe  flori  sub  forme  de  zîne  cu  iubirî. 


Pe  când  perdut  aice  in  mare  de  zăpadă 
Priviam  prin  geamul  rece  cum  viscolă  sub  cer 
Şi  cum  vesduhul  pare  că  tremură  de  ger. 
Un  dulce  somn  pe  mine  că(^u  ca  pe  o  pradă, 
Şi  'ntrezăriî  de-odată  a  basmelor  grămadă 
Ce  'n  lumea  neve(,lută  ascund  a  lor  mister. 


IV 

Ve(^ui  ce  nu  există  când  ochiul  e  deschis. 
Poemele  de  leagăn,  minuni  ce  le  crează 
închipuirea  albă  de  prunc,  care  visează 
In  cântecul  de  mamă,  sub  blândul  eî  surîs, 
Vec^uî  ce  în  trezie  nu  vrea  omul  să  crează. 
Vecjuî  eternitatea  in  clipa  unui  vis... 


DUPĂ  DOÎ  SECULÎ  503 


Părea,  după   doî  seculî,  că  me  născusem  iară  ! 
Om  nou,  cu  nesciinţâ  de  timpul  dispărut, 
Făr'  a  simţi  pe  buze  amarul  din  trecut, 
Făr'  a  simţi  pe  umeri  a  vremeî  grea  povară. 
Eram  în  faptul  vieţiî,   înamorat  de  Ţeară, 
De  tot  ce-î  mare,  falnic,  frumos,  necunoscut. 


VI 

Pe  poalele  Sinaiî  mergând,  me  rătăcisem, 

Atras  tot  înainte  de-un  farmec  fioros 

In  umbra  tupilată  sub  codru  maiestos. 

Pe-o  culme    n  discul  luneî  o  fantasmă  zărisem, 

Şl  plin  de  ademenire  in  faţă  me  oprisem 

C'un  vechili  castel,  pe  care  sta  Timpul  nemilos. 


VII 

Pustiu  eră  castelul,  dar  zina  legendară 

Spunea  de-un  Domn,  ce  falnic  din  paloşu-î  vasal 

Sciii  să-şî  fac'  un  sceptru  neatîrnat,  Regal. 

Şi  falnic  să  se  urce  pe  a  mărireî  scară. 

El  a  clădit  această  zidire  solitară 

Şi  de  vecin  ales-au  Buceciul  colosal. 


504  DUPĂ   DOI   SECULÎ 


Pe  vremea-î  glorioasă,  castelul  plin  de  vîeaţă 

Era  locaş  feeric  de  vesele  serbări, 

De  oaspeţi  marî,  de  inimi  cu  nalte  aspirârî, 

De  tot  ce  luminează  o  epocă  măreaţă. 

Acum  pe  dînsul  zace  a  seculilor  ceaţă 

Şi  edera-1  cuprinde  cu-a  sale  'mbrăţişărî. 


IX 

Versâ  pe  arbori  luna  o  undă  de  lumină, 
Ce  pintre  frunzi  de-alungul  ca  ploaia  luneca 
Şi  cu  tăcuta  noapte  tăcut  s'amesteca. 
De-o  linişte  templie  natura  era  plină 
Şi  numai  viul  Feleş,  pe  apa-î  cristalină 
Cărând  scântei  de  aur  ia  vale,  se  mişca. 


Păreau  căcjuţî  în  visuri  adâncT,  absorbitoare 
Bucecîul,  care  poartă  un  horbot  lung  de  nort, 
Şi  stâncile  atinse  de  fulgeri  trăsnitorî, 
Şi  brac^iî  duşi  pe  gânduri  sub  luna  gânditoare, 
Betrânî  giganţi,  vechi  marturî  aî  lumeî  trecătoare, 
Fraţi  respectaţi  de  Timpul  cu  paşi  distrugători. 


DUPĂ  DOÎ   SECULi  505 


XI 


Perduta-mî  cugetare  în  spaţiul  aîuririî 
De  ceruri  şi  păminturî  aripeleşî  lovia. 
Priviam  ţintit  la  lume,  şi  lumea  se  privia 
In  ochii  meî,   mărită  prin  velu  'nchipuirif. 
Eram  vrăjiţi...  De-odată,  sub  farmecul  vrăjirii, 
In  turn,  Ia  o  fereastră,  o  umbră  se  ivia. 


XII 


Plăpândă,  gracioasă,  fiinţă-aeiiană ! 

Purta  un  nimb  de  stele  pe  peru-î  unduîos 

Şi  haînă  argintie  pe  umeru-î  frumos. 

Melancolia  dulce,  nocturnă  suverană, 

Pe  gura  eî  cu  zîmbet  lipind  buza-I  profana, 

Stinsese  veselia-î  de  cuib  armonios. 


xm 

Cu  fruntea  rezămată  pe  mână,  la  fereastră, 
Privia  cu  jale  lungă,  cu  dor  nemărginit 
La  cerul  fără  margini  de  doruri  locuit. 
Şi  vedul  eî,  cu  sborul  de  pasere  măiastră, 
Urma  pe  sub  luceferi  o  flacără  albastră, 
O  aripă,  un  suflet,  copilul  eî  îubit. 


506  DUPĂ    DOi   SECULI 


XIV 

Duioasă  contemplare!...  Din  plaiul  de  vecie 
Părea  c'aşteaptă  'ntorsul  acelei   scumpi  minuni, 
Căci  o  chema  Ia  sînu-î  cu  blânde  rugăciuni. 
Pe  faţa-î  coperită  de-o  jale  amărîe, 
O  lacrimă  ferbinte  curgea,  opală  vie... 
Atunci  se  'ntinse-un  nour  în  dreptul  albei  luni. 


XV 

O  clipă  de  'ntuneric  şi  lumea  părîi  moartă  ! 
Tar  umbra  şovăindă  cu  taînice  mişcări 
Trecu  prin  săli  deşerte,  se  pogorî  pe  scări 
Şi  se   opri  măreaţă  sub  o  înaltă  poartă  ; 
Apoi,  luând  o  liră,  condusă  de-a  Eî  soartă. 
Se  afundă  în  codrul  adânc,  fără  cărărV. 


XVI 


Pe  loc  d'un  straniu  freamăt  toţi  brac^iî  resunară, 
Plecând  ale  lor  vîrfurî  cu  drag  în  faţa  Eî, 
Şi  miî  de  ochi  în  noapte  luciră  de  scântei, 
Şi  munţii  ca  s'o  vadă  în  zare  se  'nălţară, 
Ş'a  Peleşuluî  unde  prin  stânci  se  alinară. 
Legând  a  sale  maluri  cu  punţi  de  curcubeT. 


DUTĂ   DOl   SEC-ULl  507 


XVII 


Şi  Ea  mergea  ca  gândul  ce-şî  caută  norocul! 
Pârendu-mî  că  vinează  sub  brac,liî  inclinaţî 
Iubite  suvenire  din  timpii  depărtaţi; 
Dar  pe  această  lume  acum  nu-şî  afla  locul. 
Steluţele  clipinde  cu  drag  işî  versau  focul 
In  ochii  seî  albaştri  de  dor  iluminaţi. 


XVIII 

Mergea  ca  o  nălucă  ce  ştie  a  sa  cale 

La  Stânca  locuită  de  zlne  aurit, 

Şi  sta  ca  să  asculte  a  lor  dulci  armonii. 

Apoi  sus,  pe  Cascade,  pleca  incet  din  vale 

Şi  Peleşul  ferice  opria  undele  sale 

Sub  albele  î  picîoare  cu  tălpî  trandafirii. 


Mergea  in  Raiul  Doamnei,  lipit  de-o  naltă  stâncă, 
Şi  dispărea  in  crângurf,  şi  iarăşi  apărea. 
Apoi  sus,  in  Pocană,  uimită  se  opriâ, 
In  patru  orizonuri  cătând  să  vadă  încă 
O  lume  dispărută  în  noaptea  cea  adâncă  .. 
Dar  numai  munţi  şi  codri  pustii  intrezăria  1 


508  DUPÂ    DOI   SECULi 


XX 

Poeana  era  plină  de  florî,  de  fragi,  de  plante, 

Ce  fie-care  'n  frunte-î  un  diamant  purta. 

O  peatră  solitară  pe  plaiu  se  areta. 

Acolo  stătea  umbra  şi  începea  să  cânte. 

Cu  tainice  cuvinte  trecutul  să  descânte, 

Şi  'n  glasul  Eî  Tăcerea  din  somn  se  deştepta. 


XXI 

Pe  lira  sa  germană,  în  limba  armoniei. 

Ea  spuse  pe  rînd  basmul  din  vîrhil  cel  cti  dor 

Ş'a  Muzei  dela  Lesbos,  duios,  cumplit  amor, 

Ş'anticele  legende  luî  Dan.  a  Ciocârliei, 

leJiova,    Vrăjitoarea,  minuni  a  poesieî, 

Cu  sbor  înalt,  cu  farmec  plăcut,   învingător. 


XXII 

Iar  vechile  fantasme  de  lira  eî  trezite 
Eşiau  prin  pâcla  deasă  a  tristelor  uîtărî, 
In  juru-i  stând  mirate  de-a  lor  redeşteptări. 
Şi  plaiurile  nalte,  ca  dinsele  uimite. 
Sub  velul  de  trei  secolî  păreau  întinerite 
Sub  strarria  maeie  a  magicei  cântări. 


DUPĂ    DOI    SECULT  509 


XXIII 


De  odată  cântăreaţa  ce-ascunde  al  eî  nume 
Lăsă  să  cadă  lira  cuprinsă  de  fiori  ! 

—  Ah!  Cine-îr  — se'ntrebară  şi  munţî,  şi  bra(^î,  şi  florî. 

—  E  Carmen  Sylva,  —  ^ise  un  mare  glas  din  lume. 
Atunci  luciră    n  zare  a  cailei  roze  spume 

Şi  visul  meu  şi  umbre  se  contopiră  in  zori. 


Ce-a  povesti  prin  secuii'  Legenda  viitoare 
De  Doamna,  de  Regina  cu  geniul  divin, 
Crescut  spre  nemurire  pe-al  României  sîn? 
Imaginea-î  măreaţă  va  fi  inspiratoare 
De  basme  şi  poeme  frumoase  'ncântătoare 
Ce  s'or  purta  de  valuri  pe  Dunărea  şi  Rin  1 


Mircescî,  lanuar   iSEi. 


Dufă  niamiscriptîtl  autcruiut. 


IV 

CUVINTE  ADAPTATE  PE  IMNUL  NAŢIONAL 

COMPUS    DE    HUBSCH 


V'râiască  Regele 

In  pace  şi  onor, 
De  ţară  iubitor 
Şf-aperător  de  ţeară  I 
Fie  Domn  glorios 

Peste  noî ; 
Fie  'n  veci  norocos 

La  răsboî. 
O  1  Doamne  sfinte 

Ceresc  părinte 
Susţine  cu-a  ta  mână 
Coroana  Română. 


CUVINTE   ADAPTATE   PE    IMNUL  NAŢIONAL  511 


II 


Trăiască  Patria 
Cât  soarele  ceresc, 
Raiii  dulce,  românesc, 
Ce  poart'   un  mare  nume 
Fie  'n  veci  el  ferit 

De  nevoi  ! 
Fie   'n  vecî  locuit 

De  eroi ! 
O !  Doamne  sfinte 
Ceresc  părinte ! 
Intinde-a  ta  mână 
Pe  ţeara  română  ! 


După  manuscriptul  autoruhiî. 


V 

REGINA  SYLVA  {') 


Oegina  Sylva-î  suferindă, 

Durerea  'n  ochi-î  se  oglindă, 

Dar  eî  nu  perd  seninul  lor. 

Regina  zace  'n  insomnie 

Şi  gura-î,  cuib  de  armonie, 

Durerii  (,lice  'ncetişor  : 

«Aşterne-te  drumuluî, 
«Ca  şi  earba  câmpului 
4  La  suflarea  vintuluî.» 


(')  Compus  în  timpul  boaleT  KegineT,  care  în  mijlocul  suferinţelor 
sale  declama  versurile  poporale:    i Alternele  lîiumulu),  etc.> 


REGINA   SYLVA  513 


Durerea  pleacă  întristată ! 
Pe  loc  Reginei  se  arată 
Un  plaiii  întins,  un  cer  deschis. 
Frumoasa  eî  închipuire 
Din  aripi  bate  cu  grăbire 
La  glasul  blând,  care  î-a  (^is : 
«Aşterne  te  drumului, 
«Ca  şi  earba  câmpului 
«-La  suflarea  vîntuluî.» 


O  !  sburătoare,  du-te  'n  soare 
Şî-adă-aicî  a  zîneî  floare,  (^) 
Ce-are  graiu  şi  cântă  lin. 
Ea  cu  Regina  să  se  vază, 
La  căpătâiu  să-î  stea  de  pază, 
Să  (^ică  ori  şi  câruî  chin: 
«Aşterne-te  drumului, 
<'Ca  şi  earba  câmpului 
La  suflarea  vîntuluî.» 


După  manuscriptul  autortilut. 


(')  Floarea  năsdrăvantt.   care  cânia  în  cosiţa  Elenei   Cosinzene. 
46.001.  —  Alecsandri.  —  Poesii  II.  33 


VI 

MĂRGĂRITA 


/y^ărgărita  dela  Raiu 
^^    A  venit  in  c^i  de  Maiu 
Lumea  'ntreagă  s'o  admire. 
Ea  de  sus  s'a  pogorit, 
Ca  un  oaspe  mult  iubit, 
Ca  a  cerului  zîmbire. 


Unii  ^ic  că-î  ingerel, 
Alţii  că-î  un  fluturel, 


MĂRGĂRITA  515 


Toţi  că-î  O  minune  rară! 
Eu,  bunicul  eî  betrân, 
Când  o  ved,  in  al  meu  sin 
Rida  dulcea  primăvară. 

Şi  precum  pe-un  vechiu  stejar 
Frunzele    n  April  apar 
Pline  de  cântări  voioase, 
Naşte  'n  sufletu-mî  răpit 
Un  chor  scump  şi  înflorit 
Deamintirî  armonioase. 

Mărgărita  'n  calea  eî 
A  călcat  pe  curcubeî 
Şî-a  scăldat,  surî(^etoare, 
Ochii  seî  în  flori  de  in. 
Faţa  'n  albul  unui   crin, 
Peru  'n  razele  de  soare. 


Şi  păşind  pe  verde  şes, 
Cu  guriţa-î  a  cules 
O  căpşună  rosalie. 
Şi  din  aerul  curat 
Cu  resuflul  a  furat 
Dulce  glas  de  ciocârlie. 


516  MĂRGĂRITA 


Trece  noapte,  trece  cji! 
In  curând  ne  vom  trezi 
Cu-o  frumoasă  fată  mare, 
Printre  fete  strălucind 
Şi  prin  lume  respândind 
O   ne'nvinsă  fărmecare. 

La  ivirea  eî,  pe  loc. 
Făcând  visuri  de  noroc. 
Multe  inimî  aii    să  bată, 
Multe  lacrime  de  dor, 
Multe  versuri  de  amor 
A  să  'nspire  juna  fată. 

Iar  părinţii  seî  îubiţî 
Fi-vor  mândri,  fericiţi 
De-a  eî  tîneră  splendoare. 
Precum  cerul  e  de  zori, 
Ca  pămîntul  de-a  luî  flori 
Şi  ca  (,liua  de-al  eî  soare. 

i£Si. 
Convorbirt  literare,  XV,  1881—82,  p.  162. 


VII 

HORA  DOBROGEANA 


TAobrogean,  scăldat  in  soare 

Şi  în  uiarea  mişcătoare, 
Me  simţiam  de  jale  plin, 
Căci  pe  lume-eram  străin. 


Dar  de  când  sa  făcut  iară 
Ţeara  mea,  română  ţeară, 
Ceru-mî  pare  maî  senin, 
Vieaţa-mî  pare  fără  chin, 


518 HORA   DOBROGEANĂ 

Marea  Xeagră  se  'nălbeşte. 
Saltul  eî  se  îmblândeşte, 
Dunărea  cu  al  eî  val 
Face  pod  din  mal  în  mal. 

Tinde-acum  frăţească  mână 
Peste  Dunărea  română, 
Meî,   bădiţă  din  Carpaţî 
Şi  din  câmpii  ceî  bogaţî, 

Ca  să  vadă  lumea  'ntreagă 
Hora  strînsă  care  leagă 
Pe  Munteni,  pe  Moldoveni 
Intr'un  snop  cu  Dobrogeni. 

Vom  avea  noi  de  mirese 
Ale  ţerel  flori  alese  ; 
Vom  avea  de  lăutari 
Ale  mărel  valuri  mari 

Şi  la  horă  vor  fi  faţă, 
Prin  a  timpurilor  ceaţă, 
Imperaţiî  fraţî  AssanI 
De  pe  culmea  din  Balcani. 

iSSi. 
După  manuscriptul  autorului. 


VIII 

E  R  I  N  (1) 

DEDICATĂ    D-LUi    "WlLLIAjI   C.    BoNAPARTE-WySE  C^) 
(Mano?    of  St.   jchn,    Watcrford^  Irlanda) 


/^rin,  pe  câmpia-î  verde, 
Lasă  ochii  a  se  perde 
Cu-al  şeii  gând  posomorit. 
Ea  işî  scaldă  capu  'n  soare, 
Pieptu  'n  vint,  ş'a  eî  picioare 
Intr'un  lac  neliniştit. 


(*)  Erin  numele  Irlandei. 

(*)  Celebru    poet    irlandez    şi    tor-odată    poet    superior    provensal ; 
autor  al  unui  volum  intitulai   <Li  parpaioux  blu>    (Fluturii  albastrij. 


520  ERIN 


Lacu-î  <^ice  :   «Vrei,  iubită, 
«Să  duci  v'îeaţă  fericită 
^Pe-al  meu  sîn  de  dor  uimit?» 
—  «Nu-mî  convine,  ea  respunde, 
"Traiu  îngust  pe-a  tale  unde... 
«Sinul  teîTi  e  mărginit.» 


Soarele  lucind  îî  (,lice  : 
«Erin,  vrei  să  fiî  ferice 
«Pe-al  meu  car  cu  mine,  sus  ?» 
—  «Nu!...  ea  spune,  nu-mî  convine 
«Traiu  ceresc  să  duc  cu  tine... 
<  piua  ta  e  cu  apuslv 


Vîntul  strigă  de  departe  ; 
«Vrei  de  lume  să  aî  parte? 
«Stăvili  n'am  în  sborul  meu. 
«Eii  m'avînt  in  libertate! 
«Vrei  să  fiu  cu  tine  frate? 
Erin  falnic  strigă  :  —  «V^reu  I 

Martie,   iSSi. 
Convorhirt  literare,  XVI,    18S2  —  S3,   p.  421. 


IX 

VE  ALBUMUL  DOAMNEI  V.    BOERESCU  {') 


Opre  orizonul  depărtat 
'^"""^  Privesc,  visând  neîncetat, 
In  (filele  de  primăvară. 
Cu  ochii  vreu  ca  să  pătrund 
Misterul  sacru  şi  profund 
Ce  stă  ascuns  din  lume-afară. 


(^)  In    manuscriptul    autorului    întitulata:     «R.    S.   V.   P.   Doamnei 
V.  Boerescu.» 


522  DOAMXEI   V.   BOERESCU 

Atras  de-un  farmec  neînvins, 
Purtat  de  dorul  meu  aprins, 
Me  rătăcesc  prin  ţerî  frumoase, 
Şi  ved  sub  ceruri  azurii 
Trecând  pe  ncurî  argintii 
Un  zbor  de  zine  radioase. 


Ved  marea  'ntinsă  a  căreî  val 
E  limpede  ca  un  cristal 
Şi  'n  fundul  lumeî  se  loveşte 
De-un  plaiu  floriu,  necunoscut. 
In  care,  lucru  necre(^ut ! 
Amorul  vecinie  infloreşte. 


Apoî  ver^î  insule  mî-apar, 
Cu  maluri  de  mărgăritar 
Şi  cu  poene  'ncântătoare. 
Prin  aer  cântă  ciocârlii 
Şi  trece-un  roiu  de  colibrii, 
Ca  petre  scumpe  sburătoare. 


Iar  pe  sub  paltini  nalţi,   frunzoşî, 
Ved  ochi  de  tigri  scânteioşî 


r>0A.MNT;i  V.  BOEREScr  523 


Şi  ochi  dulci,  galeşi  de  gazele, 
Dar  maî  puternic  me  uimesc 
Doî  ochî  mari,  negri,  ce  lucesc 
Ca  doî  luceferi  pintre  stele. 


Când  soarele-î  pe  asfinţit. 
In  eî  găseşte-un  cuîb   dorit. 
In  eî  se  culcă  şi  s'ascunde  ; 
Apoî,  când  pleacă  despre  zorî, 
El  iî  preface  'n  negri  sori, 
Plinî  de-o  lumină  ce  pătrunde. 


A  CUI  să  fie  pe  pămint 
Acele  vil  minunî,  ce  sint 
De  toţî  privite  cu-admirare? 
Mult  aş  don,  dacă  aţî  vrea, 
Ca  să  respundeţî.  Doamna  mea, 
L  această  simplă  intrebare. 

Bucureşti,   iSSi. 
Convorbiri  literare,  XVI,  1882—83,?.  3S2. 


X 

PUÎÎ  CLOSCIÎ(^) 


Tn  Cişmegiu)  verde,  brănduşT  de  primăvară, 

Sub  cliipuri  drăgălaşe  de  vesele  copile. 
Apar  ca  nişte  zine  din  lumea  legendară, 
Ce  morţilor  din  groapă  ar  şti  să  dee  (^ile. 


Rî(^end,  ele  vind  ţuTca ;  dar  aspra  beutură 
Devine-un  nectar  dulce  sub  dulcea  lor  privire. 
Ferice  care  soarbe  măcar  o  picătură, 
Pe  care-a  dismerdat-o  o  gingaşă  zîmbire  î 


(^)  Versuri  scrise  în  grabă,  cu  ocasiunea  serbaret  din   Cismegiii  în 
folosul  incendiaţilor  din  Focjani. 


PUII  CLOSciî  525 


Priviţi  !   Ele  se  mişca  in  raze  viî  de  soare, 
înveselind  chiar  cerul  cu  fapta  lor  cea  bună, 
Câcî  ele-s  puî  de  cloşcă,  miloase,   'ndurătoare^ 
Şi  sfinta  Caritate  in  juru-i  Ie  adună. 

Remâne  'n  admirare  orî-cine  le  priveşte, 
Odrasle-a  României  cu  graţioase  darurî. 
Blancul  îngeri  care  vesel,  când  lumea  pătimeşte, 
Revarsă-o  rouă  lină  pe  trista  omenire. 

Zîmbiţî,  copile  scumpe,  acelor  arşi  de  focuri. 
Zîmbirea  virginală  e  un  ceresc  tesaur. 
Voî  ştiţî  a  scoate  mană  din  rîsete  şi  jocuri 
Şi  ţuîca  s'o  prefaceţî  în  ploaie  chiar  de  aur... 

Din  crengi  o  păserică  măestră  dice:   'Oare 
«Voî,  care  stingeţi   focul  din  suflete  cu  chinurî, 
«Gândit-aţî  vre  o  dată  ce  flăcări  ardetoare 
«Curând  o  să  aprindeţi'  in  a  juniaieî  sinurî?» 

Dar  fie  ce-a  fi,  lumea  v'admiră,  mult  ferice... 
Prin  voî,  de  cruda  soartă  sermanuluî  nu-î  pasă. 
Şî-orî-cine  bea  o  ţuîcă  din  mâna  voastră  (^ice : 
«A!  de-aş  avea  o  cloşcă  şi  puî  ca  voî  in  casă! 

Mirceşti,   1882. 

Diipâ  nianiiscriptttl  aiitcriihix. 


XI 

PE  ALBUMUL  PRL\'CESEI  MĂRIA  ŞTIRBEI 


Tn  Asia  vec^ut-am  pe-o  apă  curgătoare 

O  lebădă  frumoasă  plutind,  albind  la  soare, 
Cu-aripele  umflate  de-un  vint  recoritor, 
Ca  pânzele  rotunde  al'  unui  vas  uşor. 


Părea  chiar  o  amforă  scăpată  'n  apa  vie 
De  Hebe,  care  varsă  in  ceruri  ambrosie, 
Şi  gâtu-î  ca  o  toartă  de-argint  se  rotunc^iă, 
Când  lebăda  la  umbră  pe  pept  se  netec^iă. 


PRIN'CESEÎ   MĂRIA   ŞTIRBEI  527 


Ea  se  ştia  pe  sine  divină  şi  frumoasă 
De  când  s'ascunse  Joe  în  forma-î  graţioasă, 
Şi  lina-î  lunecare  cu  nobile  mişcări 
Re-amintia  de  timpii  anticelor  credărî. 

Dar  culmea  'mpodobireî  şi  splendida-î  coronă 
Erau  cinci  puî  ca  dinsa,  născuţi  in  nalta  zonă, 
Părend  fieşte-care  un  alb  mărgăritar 
Din  salba  Afroditeî  că(^ut  ca  un  scump  dar. 

Princesă,  când  ferice  te-am  întâlnit  în  lume 
Cii-a  tale  copilite,  minuni   cu  dulce  nume, 
Gândirea  mea  sburat-aii  in  ţeara  de  magiî, 
In  Asia,  cuib  verde  de  lebede-argintiî. 

Şî  am  ^is  :  între  poeţii,  ce  gloria  vinează 

Şi  imnuri  numeroase  pe  liră  intonează, 

Şi  tu  al  poesieî  porţi  falnic  diadem, 

Tu  ce-aî  făcut  în  lume  un  mult  frumos  poem 

Poem  in  cincî  tablouri   maestru  'mpodobite, 

Cu  ochi  divini,  cu  graiuri  cereşti  şi  mult  iubite, 

Cu  toată  fărmecarea  înaltei  poesiî, 

Ce  morţilor  dă  vîeaţă  şi  suflet  celor  viî. 

Bucureşti,  1882. 

Ctmvorbiri  literare,  XVI,    1SS2  —  S^,   p.   "îSi. 


XII 

SONET 

TRIMIS     REGINEI     SPRE     MULŢUMIRE    PENTRU    MAESTRA    SA    LUCRARE 
ARTISTICĂ    PE   PERGAMENT  :    CONCERTUL   ÎN    LUNCĂ   ILUSTRAT. 


TCTrătat-am   Luncii  lucrarea  de  zină, 

Prin  care  concertu-î  l'aî  innemurit, 
Şi  ca'ntr'o  oglindă  scăldata  'n  lumină 
Lunca  radioasă  cu  drag  s'au  privit. 


SONET 529 

Frunzele  mişcate  de-adiere  lină, 
Oaspeţii  seî  veseli,  dar  cu  glas  uimit, 
Florile-î  cu  gura  de  miresme  plină. 
Pan'  şi  macul  însuşi  din  greu  somn  trezit, 


Me  'ntrebară  'n  freamăt,  vroind  a  le  spune: 
«Cine-au  putut  face  splendida  minune, 
«Ce  pe  noî  ne  duce  sus  în  cer  deschis?» 


Le-am  spus:   «E  Regina!  mândra  ţesetoare 
«De  raze  de  lună  cu  raze  de  soare, 
«In  care  Ea  prinde  ce  î  trece  prin  vis? 

Mirceştî,  1882. 

După  manuscriptul  autorului. 


46001.  —  Alecsandri.  —  Poesiî.  II.  34 


XIII 

cAntecul  lui  noe  junior 


TTrunză  verde  de  scumpie  ; 

M'am  născut  sub  crengî  de  nuc, 
Intre  doî  butuci  de  vie 
Şi  'n  cântarea  unui  cuc. 
Mana  ce  'mî  că(^u  pe  gură, 
Când  'n  lume  m'am  trezit, 
Fost-a  dulcea  picătură 
Din  un  strueur  aurit. 


CÂIfTECUL  LUi  NOB  JUNIOR ^1 

Frunză  verde  de  cicoare ; 
Cât  am  fost  pintre  copii, 
Me  'ngânaî  voios  la  soare 
Cu  voiase:  ciocârlii. 
După  ce-am  maî  prins  la  (jilej 
începui  de-a  alerga 
După  sprintene  copile 
Şi  cu  ele-a  me  'ngânâ. 

Frunză  verde  de  sulcină; 
Multe-am  prins  din  ele  'n  sbor, 
Dar  n'a  fost  din  a  mea  vină, 
Ci  maî  mult  din  vina  lor. 
Căci  guriţa  lor  nu  tace 
Şî-ochiî  lor  ceî  plini  de  foc 
pic  :    «Şedî  bine,   nu-mT  da    pace, 
«Fugi  în  colo,  stai  pe  loc.» 

Frunză  verde  de  fetică  ; 

Nalt  crescut-am  cât  un  plop. 

Fără  grijă,  fără  frică 

De  cutremur  şi  potop. 

Eu  nu  ştiu  de  sunt  pe  lume 

Alte  lacrimi  care  curg, 

Decât  cele  ce  fac  spume 

Şi  din  struguri  dulci   se  scurg. 


532  CÂNTECUL   LUÎ   NOE   JUNIOR 

Frunză  verde  de  scumpie; 
Dee  Domnul  ca  să  mor 
Intre  doî  butuci  de  vie 
Sub  un  soare  zîmbitor ; 
Trei  mîerlusce  'n  patrafire 
Să  ceteasc'  al  meu  prohod 
Şi  să-mî  dee  'mpărtăşire 
Dintr'al  viei  dulce  rod. 

Sinaia,   1882. 
După  mantiscriptul  autorului. 


XIV 
POETULUI  MISTRAL 


T\o\  Mistralî  în  lume  sînt. 
^   Unul  cântă 

Şi  încântă 
Ca  o  harpă  dulce  'n  vînt. 

Altul  muge 

Şi  distruge 
Tot  ce-atinge  pre  pămînt. 


534  POETULUI   MISTRAL 


Unul  face  cu-al  seu  graiu 

Să  'nvercJeascS, 

Să  'nflorească 
Pomi  şi  inimi  ca  în  raid. 

Altul  trece 

Crunt  şi  rece ; 
Seacă  inimi",  seacă  plaiu. 


Când  Mistralul  cel  duşman 

Suflă,  sboară 

Şi  omoară 
Tot  ce  cauţi  în  liman. 

Mergi,  grăbeşte 

De  găseşte 
Pe  Mistral  dela  Maîlan. 


Şi  poet  de  vreT  să  fiî, 

Fă  la  soare 

Vînătoare 
Prin  Alpiilealbăstrii, 

Şî-o  primblare 

Lin,  pe  mare. 
Printre  Insuleauriî. 


POETULUI   MISTRAL  535 


Iar  de  vreî  pe  verde  mal 

Să  duci    vîeaţă 

Cu  dulceaţă, 
Dee-ţî  Domnul  mândru   cal 

Şî-o  iubită 

Inzeită, 
Ca  Mireîa  luî  Mistral. 


Maillane,   1S82. 


După  manuscriptul  autofului. 


XV 

B  R  I  N  D 


O'ub  cerul  splendid  al  Provenţiî, 

Eu,  cântăreţ  din  răsărit, 
La  VOI,  maeştri  aî  cadenţiî, 
Vin  şi  ve  cjic :  Bine-am  găsit ! 


Vin  de  departe,  mult  departe, 
Atras  de-al  vostru  vesel  chor, 
Să  cânt  cu  voî  şi  să  ieii  parte 
L'această  curte  de  amor. 


BRDCD  .  531 


Sufletul  meu  e  ca  o  mare 
Ce  oglindează    n  al  eî  sin. 
Cu-o  lină,  lină  legănare. 
Al  cerului  întree:  senin. 


Ah!   de  ce  n'am  in  astă  oră 
Al  mării  ritmu  triumfal, 
Să  cânt  pe  nobila  Izoră  (^) 
Cu  graiul  dulce  provenţal. 


Să  celebrez,  precum  imi  place, 
Mănosul  plaiu,  unde  resar 
Măslinul  iubitor  de  pace 
Şi  falnicul  viteaz  stejar. 


O!  plaiu  iubit,  o!   cuib  de  soare, 
Tu  me  pătrund!  de  dulci  fiorî, 
Căcî  nu  cunoşti  altă  ninsoare 
Decât  acea  de  fuleî  de  flori. 


(})  Clemence  Izaure.  fondatrice  des  Jeux  Floraux  â  Toulouse. 


538 BRTXD 

Ca  mult  poetica  Valcluză 
Resun'  al  teii  poetic  graiu; 
Orî-cine  poate  să-1  au(^ă, 
Aude,  ca  prin  vis  de  raiu, 


Cântând  Mireîo  zîmbitoare 
Cu  viersu-î  gingaş,  virginal, 
Căci  tu  eşti  ţeara  'ncântătoare. 
Căci  tu  eştî  ţeara  luî  Mistral. 


Eu  am  plecat  în  lungă  cale. 
Pe  urma  soarelui  ceresc. 
Să  fur  din  focurile  sale 
O  rază  ca  să  'ntineresc, 

Dar  am  zărit  a  ta  zîmbire, 
Provenţă,  şi  am  stat  pe  loc, 
Căcî  raza  din  a  ta  ochire 
E  pentru  mine  maî  cu  foc. 

Cu  tot  ce  am  maî  bun  in  mine, 
Cu  al  meu  suflet  iubitor, 
V'aduc  urările  de  bine 
Ale  Românului  popor. 


BRIND  539 


Felibri,  fiî  aî  Poesieî, 

Iubiţi,  cântaţi  armonios, 

Ve  'nchin  acest  brind  al  frăţiei 

Sub  al  Proventeî  cer  frumos. 


Montp  ellier,    iS£2. 
Dufă  viamiscriptul  autorului. 


XVI 

PATRU  REGINÎ 

(citit  la  adunarea  literară  din  alby) 


i 


Oatru  surori  de  nalt  renume, 

Reginî  cereşti  cu  semne  'n  frunte, 
Au  fie-care  'n  astă  lume 
Un  tron  înalt  pe-un  vîrf  de  munte. 


Una-î  ardentă  şi  măreaţă, 
Una-î  avută,  generoasă, 
Una  e  dulce  cântăreaţă, 
Una  maî  mică  şi  frumoasă. 


PATRU  REGiM  541 


Ele  se  ţin  cu  drag  de  mână. 
Soarele  stă  să  le  privească, 
Căci  fie-care-î  o  stăpână, 
Fiind  de  viţă  'mpărătească. 

Cele  maî  mari  trei  suverane, 
Cu  sorioara  lor  mezină 
Preschimbă  în  patru  limbi  romane 
Vorbire  de   iubire  plină. 

Ele  <^ic:   «Scumpă  României 
«Mult  aî  fost  tu  de  noî  departe, 
«Iară  de-acum  pe  vecînicie 
«Nimic  nu  poate-a  ne  desparte. 

«Avend  tus-patru  o  menire, 
xSub  cer  de-acum  pe  tot-deauna 
«Vom  face   'n  vecînică  unire 
«Din  patru  inimi  numai  una!» 

Priviţi  I  Pămintu  'ntreg  tresare  I 
Carpaţi  şi  Alpî  cu  fruntea   naltă, 
Şi  Pireneî  dau  o  strigare 
Cu  Apeiîinî  de  la  olaltă  : 


542  PATRU  REGINÎ 


«Trăiască  Spania  măreaţă, 
«Şi  Franţa  mare,  generoasă, 
«Italia,  dulce  cântăreaţă 
«Şi  România  cea  frumoasă  ! 


După  manuscriptul  autorulm. 


XVII 

VERSURI    IMPROVISATE    LA    FORCALOUIER 

cu   OCASIUNEA   PUNERE!    CELEI   ÎNTÂI   PETRE   A   UNUI   VIADUC 


"p^e  'nalţă,  viaduce,  s'aduci  în  acest  loc 

Din  patru  părţi  a  lumeî  averî,  lumini,  noroc, 
Şî-a  tale  nalte  arcuri  întindă  se  departe, 
Să  întrunească  fraţii  ce  soarta'ncă  desparte. 


După  manuscriptul  autortilm. 


XVIII 

FELIBRULUI  LOUIS  ROUMIEUX 


RfiSPUNS   LA   SONETUL   KEU   GRAVAT   PE   STATUETA  CALIOPEI 
OFERITĂ  MIE   LA   BANCHETUL   DE  LA  MONTPELLIER. 


/^ălcatam  multe  ţerî  pe  lume, 
Condus  de-o  strălucindă  stea, 
Ca  să  găsesc,  să  ved  anume 
Odrasle  mari  de  ^inta  mea. 


FELIBRULUl   LOUlS    ROUMIEITX  545 


Dar  m'am  grăbit  prin  ele-a  trece, 
Căci  me  simţeam  de  tot  strein, 
Şi  sufletu-niî  remânea  rece, 
Rece  şi  mut  in   al  meu   sin. 

Sub  un  butuc  frunzos  de  vie 
De-odată  vesel  m'am  oprit, 
Când  au(^iî  o  melodie 
Sburând  prin  spaţiul  uimit. 

Şi  ca  pădurea,  care  vibra 
Sub  vîntul  mediteraneu, 
La  poesia  cea  felibră 
A  tresărit  sufletul  meu. 

Cine  cânta  in  a  mea  cale? 
Un  provensal,  poet  cânta, 
Şi  lumea  'n  cânturile  sale 
Ca  'n  di  de  Maiu  se  deştepta. 

II 

Privii  in  juru-ml  cu  mirare 
Şi  'ntrezăriî  sub  un  măslin 
Un  bujorel  de  fată  mare 
Cu  ochi  de  foc,  cu  chip  latin  (^). 


O  Tipul  femeilor    din    Provensa    se    apropie    mult    de    acel    al  Ro- 
mâncelor. 

40001. —  AUcsandri.  —  Poesii  II.  35 


646 FELIBRULUi  LOUIS   ROUMIEUX 

Pe-a  sale  braţe  albe,  goale 
Purta  un  snop  bogat  de   grâu 
Şi  poame  rumene  în  poale, 
Şi  flori  pe  cap,  şi  furcă  'n    brâu. 

Iar  maî  departe  'n  nechezare 
Sburdâ  voîos  un  cal  din  Craii  (^), 
Şi  'n  orizon,  pe-albastra  mare, 
Miî  de  corăbii  lunecau. 

Uimit  de  farmecul  frumseţiî 
Pe  cea  minune-o  întrebaiu: 
«Eşti  tu  zeiţa  Tinereţii?» 
Ea  îmî  respunse  'n  dulce  graiu: 

«Eu  sunt  Provenţa!...   Poesia 
«Şi  România-mî  sînt  surorî. 
«Roumieux  'mi  varsă  ambrosia 
«Şi  eii  îl  încunun  cu  flori!» 

Montpellier,  18S2. 
Convorbiri  literare,  XVI,    1882  —  83,  p.  420. 


(*)  Crau,  câmpie  lungă,   largă,  acoperită  cu  petre  rotunde,   din  depar- 
tamentul Bouches  du  Rhone,  în    care  cresceau  herghelit  de  caî  selbaticî. 


XIX 

POETULUI  ŞI  FILOLOG   GABRIEL  AZAÎS 

RESPUNS   LA   BRINDUL   SEC  DIX  7  MAIU  1882,  ÎNCHINAT    MIE  LA  ALBY. 


î>Ţn  arbor,  ce  maî  mult  rodeşte 
Cu  cât  maî  mult  îmbătrîneşte 
Sub  cerul  Ţeriî  Româneşti, 
E  pomul  trainic  ca   stejarul, 
Ce  'n  toamnă  îşî  aduce   darul 
De  m^ere  grase,   marî,  domneşti. 
Din  moşî-strămoşî  la  noî  se  spune 
Ca  fost  a  raîuluî  minune 
Pe  timpii  naşterii  lumeşti. 


648  POETULUI    GABBIEL   AZAIS 

Şi  chîar  din  el  Eva  'ncântată, 
Gustând,  a  înflorit  de  odată 
Ca  cel   maî  splendid  trandafir. 
Iar  de  atunci   ori  ce  fecioară 
Poartă  ascuns  în  inimioară 
Un  vis  din  raiu,  un  suvenir, 
Şi  'n  Orient,  plin  de  mistere, 
Altarul  cu  arom  de  mere 
Parfumă  sfîntul  unt-demir  ('). 

Tu,  Azais,  ce  'n  bătrîneţe 

Păşeşti  cu-avînt  de  tinereţe, 

Cu  fruntea  sus,  pe-al  vieţii   drum, 

Vechiu  arbor  încărcat  de   poame, 

A  căror  suc  aţîţă  foame, 

Iar  saţ  n'aduce  nici   decum, 

Căci  ele  daii  ştiinţî,  plăcere. 

Precum  un  crin  ne  dă  şi  m.îere 

Şi   mult  îmbătător  parfum. 

Lăsat- aî,  Azai's,  să  cadă 

Un  fruct  plăcut  din  a  ta  roadă 

Pentr'un  poet  din  răsărit. 

El  1-a  cules  voios  în  cale, 

Pe  când  purta  cjilele  sale 


(^)  între  esenţele,  ce  compun  untul  de  mir,  intră  şi  parfumul  de  coji 
de  mere  domneşti. 


I'OETCLUi    GABBIEL   AZA13  549 

Sub  cerul  vostru  aurit, 
Şi  1-a  gustat  cu  lăcomie 
Şi  îmbătat  de  poesie 
Ureaz'  acum  cu  glas  uimit: 
«Acel  ce  bunurile    mparte 
«Ţie-Azais,  să-ţî  facă  parte 
iDe   traiii  mănos,  şi  lung,  şi  lin, 
«Ca  să  privesc!  în  a  ta  vîeaţă 
«Reînfrăţirea  cea  măreaţă 
«A  neamului  întreg  latin. 
«Apoi  să  laşi  iubitu-ţî  nume, 
«Precum  un  mer  domnesc  in  lume, 
«Ca  să  rodească  tot  în  plin». 

Convorbiri  literare.   XVI,    18S2  — 83,   p.  420. 


XX 

o  REGINĂ  ÎNTRO  MANSARDĂ 

VERSURI  SCRISE  PE  PERETELE  SALETULUl  DE  LA  SINAIA 


Oub  coperiş  de  brad  de  munte, 
'^Stă  o  Regină  meditând. 
Albastre  raze  pe-a  sa  frunte 
Apar  lucind  din  când  în  când. 


Prin  codri  deşi,  prin  stânci  cărunte, 
Pe  rîurî  mari,  pe  munţî    sburând, 
Gândirea  eî  îşî  face  punte 
Şi  trece,  norii  luminând. 


o    REGINĂ   ÎNTR'o   mansardă  551 


Unde  se  duce-acea  gândire  ? 
^  Nu  pot  s'o  spun,  dar  în  uimire, 

De-a   eî  lumină  inundat. 


Ved  cum  mansarda  se  desface 
Şi  prin  minune  se  preface 
Intr'al  minunilor  palat. 


După  manuscriptul  autorului. 


XXI 

EARNA  VINE 


-^ine  dela  munte  earna  la  câmpie 
Scuturând  din  poale-î  (,lile  de  urgie. 
Vie! 
Lângă  foc  eu  fac 
Visuri   după  plac 
Şi  cu  ai  meu  oaspe,  dulcea  primăvară, 
Rîdem  de  furtuna  care  url'afarâ, 


EARNA   VINE  553 


Es  în  calea  erniî,  ca  la  o  mireasă, 
Crivăţul   fioric,  corbii,   pâclă  deasă. 
Easă  ! 

Eu  cu  gândul  plec 

Şi  ferice  trec 
Prin  poene  n  floare,  prin  păduri  umbroase, 
Unde  miî  de  srlasurî  cânt'armonioase. 


Bate  la  fereastră  earna  degerată. 
Fruntea  eî  de  ţurţuri  este  încărcată. 
Bată! 

Eu  îî  (^ic  :  drum  bun  ! 

Şi  în  sobă  pun 
Trei  bucăţi   de  frasin,  care  ard  cu   pară 
Povestind  de  lumea  veche,  legendară. 


Sboară  pe  'ntuneric  umbre    'ngrozitoare. 
Cârd  de  lupîîn  goană,  stol  întins  de  cîoare. 
Sboare ! 

Eu   la  foc  privesc 

Şi  me  'nvesclesc. 
Căci  din  depărtare  ved  sosind  în  ţeară 
Paseri  pribegite,  oaspeţî  blân(;lî  de  vară. 


554  EARNA   VINE 


Ninge  !  vînt  de  moarte  suflă  să  atingă 
Flacăra  vieţii   şi  din  sbor  s'o  stingă. 
Ningă ! 

Eu  ved  resărind, 

Eu  ved  înflorind 
Earba  pe  câmpie,   roşele  la  soare 
Şi  sperarea  'n  inimi  june,  simţitoare. 


Joacă  hora  tristă  lupii  din  restoace. 
Vulpile  codane,  urşif  cu  cojoace. 
Joace  ! 

Eu  ved  prin  scântei, 

Ved  cu  ochii  meî 
Goale  salamandre  prinse  'n  horă  vie, 
Ce  la  glas  de  greerî  saltă  'n  veselie. 


Sună  'ntreg  văzduhul  de  racnirî  nebune. 
Earna  cheamă  iadul  ca  s'o  încunune. 
Sune  I 

Lampa  eu  mîo  sting, 

Gândurile-mî  strîng. 
Şi  pe-o  pernă  moale  cad  în  adormire, 
Ca  să  sbor  în  lumea  cea  de  nălucire. 

Mirceşti,  1882. 
Convorbiri  literare,  XVII,    1883  —  84,   p.   359. 


xxn 
RONSARD  LA  TULUZA 

DEDICAT   DOMNULUI     A.     RoQUeFeEKIER 


Oonsard,  al  regilor  poet 

Şi  al  poeţilor  jun'  rege, 
Din  al  Parnasuluî  boschet 
Vroîa  noî  lauri  a  culege. 


El  plecă  decî  la  Tuluza 
Şi  'n  fântâna  din  Valcluza 
Işî  scălda  în  treacăt  muza. 


556  RONSARD    LA  TULUZA 


Tuluza  'ntreagă  e  'n  serbare. 
Magistri  gravi  şi  dame   multe 
In  Capitul  cu  nerăbdare 
S'au  adunat  ca  să-1  asculte 

Ronsard  mândru  'naintează, 

Lira  el  îşî  acordează 

Ş'un  cânt  straniu  intonează, 

EI  spune  'n  limba  cea  divină, 
Cum  pe  când  Franţa  eră  'n  voaluri» 
Strâbunu-i,  Banul   Mărăcină, 
Născut  pe  a  Dunării  verc^î  maluri, 

Veni  pe-un  zmeu  călare 
S'ajute  'n  lupta  mare 
L'a  Francelor  salvare. 

Cu  toţî  uîmiţî  îl  ascultară, 
Apoi,  cu  glasuri  triumfale, 
învingător  îl  proclamară 
In  vechile  Jocuri  Florale. 

Iar  în  loc  de-o  eglantină 
Luî  magistrii  grav  închină 
O  Minervă  argentina. 


RONSAED  LA  TULUZA  557 


EI  O  priveţite    n  admirare 
Şoptind  :    «O  !   Zee  cuminţită, 
«Isbânda  mea  ar  fi  maî  mare 
«De-ai  fi  tu  dulcea  Afrodită.» 

Magistrii   gravi  zîmbiră. 

Şi  damele  roşiră 

Şi  lung  la  el  priviră... 

Din  Capitul  îar  spre  Valcluza 
Plecă  Ronsard  pe  o  qli  caldă, 
Insă  în  loc  de  a-şî  scălda  Muza, 
El  pe  Minerv'acum  o  scaldă. 

De-atuncî  zea  răsfăţată 
In  Provenţa  des  s'arată 
Cu  vil  raze  'ncoronatâ. 


Montpellier,   1882. 
După  mamiscriptul  autorului 


I 


xxni 
INSCRIPŢIE 

DESTINATĂ  CASTELULUI  DE  LA  SINAIA 
CERUTĂ   DE   M.    S.    REGELE 


€ 


u,  Carol,  şi  al  meu  popor 
Clăditam  într'un  gând  şî-un  dor 
In  timp  de  lupte-al  seu  Regat  — 
In  timp  de  paceal  meu   palat ! 


Sinaîa,    1883. 
După  manuscriptul  autorului. 


XXIV 

VERSURI  SCRISE  IN  CABINETUL  REGELUI 

LA  SINAIA   ÎN  ţ)rJA  PLECĂRII  MELE 


Sire, 

/^astel-Peleş,  minune  feerică,   privită 

Cu  drag  şi  cu  mirare  de  falnicii   Carpaţî, 
Menire  are  'naltă,  în  sînu-î  tăinuită, 
Ca  ploaia  roditoare  în  nori  întunecaţi. 


Gândiri  măreţe  sboară  prin  casele  Ţî  Regale  ! 
Le  simte  al  meu  suflet,  le  vede  ca  prin  vis, 
Precum  sub  chip  de  stele  merunte,  ideale. 
Zăresc  în  noapte  sorii  cerescului  abis. 


560  ÎN   CABINETUL   BEGELUI 

Să  Te  ajute  Domnul  să  scrii  pe- a  Ţeriî  carte 
Lungi  pagini  glorioase  ca  "n  timpii  legendari. 
Din  cuib  de  munte,  Sire,  sbor  vulturiî  departe. 
Din  cuibul  Teu  in  lume  sbură-vor  fapte  mari! 

Castcl-Peleş.   Oct.   1883 


—  ALTA   KEDACŢIUNE  — 
PE     ALBUMUL     REGELUI 


TTl  Teu  Castel,   minune  feerică,  privită 

Cu  drag  şi  cu  mirare  de  falnicii   Carpaţî, 
Menire  are  'naltă,  de  mine  'ntrezărită 
Prin  timpii  ce  vin  grabnic  cu  roade  incărcaţî. 

Să  Te  ajute  Cerul  să  scrii  pe-a  Ţeriî  carte 
Lungî  pagini  glorioase,  tesaurî  seculari. 
Din  cuib  de  munte,  Sire,  sbor  vulturiî  departe. 
Din  cuibul  Teij  în  lume  să  sboare  fapte  mari  I 

Castel-Peleş,   1883,  Oct 
După  manuscj-iptitl  autoiuliii. 


XXY 

IZVORUL 

(HOBA  DIS  iimCEŞTÎ) 


Tn  izvor  aî  pus  piciorul. 

Scump  odor  şi  mult  îubit, 
Şi  ca  peptul  meu  isvorul 
De  fîorî  a  tresărit. 


In  izvor  ţî-aî  spălat  faţa, 
Şi  isvorul  fericit 
Au  păstrat  de  atunci  dulceaţa 
Chipului  teu  recorit. 

46001.  —  AUcsandri.  —  Poesiî.  II.  86 


562  IZVORUL 

La  izvorul  cu  şoptire 
A(^î  pe-amează  te-aî  culcat, 
Şi  izvora  'n  neclintire 
Până  'n  seară  mut  aii  stat. 


In  izvorul  care  trece, 
Zimbitoare  te-aî  privit, 
Şi  de-atuncî  în  fundu-î  rece 
Un  bujor  au  resărit. 

Tu,  copilă,  eşti  bujorul, 
Floarea  dragostei  tu  eşti, 
Şî-al  meu  suflet  e  izvorul 
Unde  chipu-ţî  oglindeşti. 

Mircestî.    1882. 


Convorbiri  literare,  XVII,   1883 — 84,   p.   360. 


\ 


XXVI 

C  I  R  E  Ş  I  L  E 

HORĂ 


Tcî  pe  culme  şi    n  livadă 

Ve(^î,  cireşile  s'au  copt. 

Grauri  negri  stau  la  pradă, 

Pe-orî-ce  creangă  câte  opt. 


Saî  pîrleazul,  vină,  vină, 
Puîculiţă  cu  ochi  viî, 
Să  te  duci  cu  poala  plină 
De  goldane  vişinii. 


564  CIRESILE 


In  copacî  eu  pentru  tine 
Ca  un  graur  m'oiu  urca, 
Şi  cireşile  sub  mine 
Drept  în  sîn  ţî-oiu  arunca. 

Iar  de  sus,  privind  la  ele, 
După  ce  m'oiu  înturnâ. 
Doî  cercei  de  cireşele 
La  urechi  ţî-oiu  anina. 

—  Iacă  vin,  dragă  bădiţă, 

Dar  în  schimb  ce  ţî-oiu  da  eu  ? 

—  Porţî  cireşe  pe  guriţă. 
Altă  plată  nici  că  vreu  1 

Mii  ceşti,   1882. 


După  manuscriptul  autorultîi. 


XXVII 


VERSURI  SCRISE  PE  UX  PERGAMENT 
PENTRU  ISCHIA 


Septembre,  iSS-ţ. 

TTrumoasa  moartă  zace  pe-o  stâncă  'n  lina  mare 

Şi  pletele-î  pe  valuri  plutesc  în  legănare 
Sub  raze  aurite,  care-î  mângâe  faţa. 
Avea  mult  foc  în  suflet;  el  î-a  răpit  vieaţa '. 
Dar  focul  este-a  lumeî  putere  creatoare, 
Prin  el  frumoasa  moartă  va  re'nvik  la  soare. 

Dupâ  manuscriptul  autortilut. 


XXVIII 

ODĂ 

LA  STATUEA  LUÎ   StEFAN  CEL  MARE 


P^u  eşti  !  Tu  Ştefan  !  tu  străbunej 

De  patru  secolî  adormit; 
De  patru  secolî,  o !   minune, 
In  veci  de  noî  nedespărţit! 
Tu  eşti,  pe  zmeul  teu  călare, 
Cum  te-am  visat,  cum  te-am  dorit, 
Ah!  iată-te,  lumea  tresare! 
Erou,  Domn,  oaspe  inzeit! 


ODĂ   LA    STATUEA   LUÎ   ŞTEFAN   CEL  IMAKE 


567 


Când  ni  se  duce  gândul  la  timpurile-acele 
De  traiu  fâră  odihnă  ţesut  cu  c^ile  rele, 
In  care  plugul  morţii  trăgea  pe-al  ţeriî  sin 
Lungi  brazde  roditoare  de  mult  amar  şi  chin, 
In  patru  orizonuri  cuprinşi  cu  norî  de  sânge 
Zărim  cerescu-ţî  paloş,  ce  duşmanii  înfrânge. 
Şi  te  vedem  pe  tine,  învingător  viteaz, 
De  pază,  treaz  la  soare  şi   'n  noapte  încă  treaz  ! 

Mulţi  secuii  lâncezit-am  sub  a  peirif  ceaţă. 
Dar  te-am  avut  pe  tine,  fecund  izvor  de  vîeaţă, 
Simbol  al  bărbăţiei  în  neamul  teu  ascuns, 
Şa  fost  destuii...  în  ceruiî  un  soare-î  de  ajuns! 
Zadarnic  sboară  norii  şi  fulgeriî  detună 
Pe  fruntea  maestoasă  a  munţilor  Carpaţî ; 
In  zarea  limpezită  dup'orî  care  furtună. 
Ca  tine  printre  seculî,  eî  par  maî  înălţaţi. 

O  !  de-ţî  eră  statura  cât  inima  de  mare, 

Aî  fi  întins  o  umbră  din  munţi  şi  până  'n  mare. 

Tu  ce-aî  putut  cu  braţul  în  veci  neobosit 

Să  aperi  Occidentul  de  cruntul  Resărit, 

Tu  ce  prin  curcubeul  de  fapte  colosale 

Legat-aî  reversatul  cu-apusul  vieţii  tale, 

Tu  aclamat  în  Roma  cu  glas  triumfător  : 

«Mare-al  Creştinătăţii  Erou  nemuritori» 


568 


ODĂ   LA   STATUKA    LUÎ   ŞTEFAN   CEL   MARE 


O  !   Ştefane,  Românul  creşte, 
Ve(jendu-te  ac^i  lângă  el. 
A(^i  ţeara  mândră  te  priîmeşte, 
Purtând  coroană  de  oţel. 
Tu,  ce  viteaz  aî  aperat-o. 
Priveşte-o!.,  demnă-î  s'o  priveştî. 
Independentă  aî  lăsat-o. 
Independentă  o  găseştî  ! 


Convorbiri  literare,  y.\'\\,  18S.:;  — 84,  p.   112. 


\ 


XXIX 

ÎNCUNUNAREA  STEAGULUI 

MAIESTĂŢII    S.ALE   REGINEI 
30  August  iS'iâ. 


"Oiserica  e  plină  de  capete  plecate. 

Mulţimea  'ngenunchiată  ascultă  lăcrimând 
Pomelnicul  cel  jalnic  de  nume  neuitate 
A  celor  morţi  în  floare  stindardul  aperând. 


Staia  faţă  la  serbare  un  Rege  şî-o  Regină, 
Ş'un  steag  ce  se  înalţă,  umbrind  altarul  sfînt. 
El  are  multe  zdrenţe,  dar  luî  toţi  se  închină, 
Căci  e  o  moaşte  sacră,  al  Patriei  veşmînt. 


570  încununarea  steagului 

O  !  sdrenţe  glorioase,  Victoria  în  lupte 
Ve  dete  muşcătoare  şi  aprigi  sărutări! 
O  !  haînă-a  României,  atâte  poale  rupte 
Cuprind  întreg  poemul  al  eî  neatîrnărî. 


O!  Steag, fiî  vecinie  falnic  cu  Regele 'mpreună, 
Tu  Steaua  României  isbânditor  o  porţi. 
Fiî  vesel,  ac^î  Regina  îţî  pune  o  cunună 
De  roze  pentru  viî,  de  lauri  pentru  morţî. 

După  manuscriptul  autoi  ulm. 


XXX 

HORA  DE  LA  SINAIA 

30  August  1S86 


Ous,  in  deal  de  mănăstire, 

Saltă  hora  'n  învirtire 
Sub  ochirea  cea  de  foc 
Soarelui  oprit  in  loc. 

Saltă  hora  cii-avînt  mare, 
Căci  e  qliua  de  serbare 
Unei  fapte  vitejeşti 
De-ale  oasteî  româneştî. 


572  HORA   DE    LA   SINAIA 


Munţii  vechî,  străbuni   aî  ţeriî, 
Ver^î  ca  'n  timpul  primăverii', 
Se'nsenină  de  privesc 
Danţul  cel  milităresc. 


Şi  toţi  bravii  de  pe    coaste, 
înşiraţi  în  rînd  de  oaste, 
Par'că  'ntind  voTos  din  munţi 
Crengi  de  dafini  peste  frunţî. 


Iată  Regele  'n  mulţime 
Dând  avînt  la  tinerime. 
Şi  Regina  cu  ştergar 
Şi  cu  fotă  din  Rucar. 

El  prin  horă-şî  duce  paşii 
Şi  glumeşte  cu  ostaşii. 
Ea  cu  blânde  dismierdărî 
La  copil  dă  srăutărî. 

Precum  fruntea  si  cununa, 
Cu  poporul  Eî  fac  una, 
Prin  popor  trecând  senini 
De  se  miră  ceî  streini. 


HORA   DE   LA   SINAIA  573 


Iar  pe  culme  maî  departe, 
La  serbare  luând  parte, 
Stă  drapelu  'nvingător 
In  văzduh  fîlfăitor. 


Saltă  sprinten  dănţătoriî, 
Griveţeniî,  vînătoriî, 
Cu  puicuţe  româneşti, 
Flori  din  straturi  boereştî. 

Şi  e  scumpă  la  pr'vire 
Cea  frăţească  întrunire 
De  mâni  albe  ca  un  crin, 
De  mâni  aspre  ca  un  spin. 

Cele  mici  dismerdătoare 
Şi  acele  arse  'n  soare 
Cu  sfieală  se  ating. 
Dar  uşor  cu  drag  se  string. 

Căci  de  sună  'n  ţeară  larma, 
Cele  mari  apucă  arma, 
Cele  mici  aduc  cu  dor 
Balsamul  vindecător. 


574  HORA    DELA    SIXAIA 


Hora  iute  se  'nvîrteşte, 
Gloată  mult'  o  îmbulzeşte. 
Ochi  şi  inimi  se  aprind, 
Toţi  de  fală  se  cuprind, 

Că  drept  spor  de  veselie 
Din  Balcani  un  vânt  adie, 
Ce  şopteşte  triumfal 
De  al  Griviţeî  naval. 

însuşi  morţii  iată-î  faţă! 
Eî  zîmbesc  la  ceî  din  vîeaţă, 
Ce-s  juraţi  la  rindul  lor 
A   muri  triumfător. 

Hura !   Peleşul  din  vale 
Cântă  hora  'n  a  lui  cale. 
Toţi  s'aruncă  viii  în  joc 
Cum  s'aruncă  viii  în  foc. 

Căci  aşâ-î  Românul,  frate. 
Dă  nevoea  după  spate, 
Bun  de  braţ,  bun  de  picior. 
Luptător  şi  dănţător  ! 

După  iitanitscriptul  autorului. 


XXXI 

PE  ALBUMUL  D-REI  ESMERALDA  CRETZEANU 


ZJu  nins  cu  argint 
Şi  cu  mărgărint 
Din  a  erniî  salbă, 
Şi  prin  reci  fiorî 
Lunca  până    n  zori 
Devenit-au  albă. 


576  P-REÎ   ESMERALDA   CRETZEANU 

Pe  ulm,  pe  stejar 
Crengile  apar 
Lungi  buciumi  de  ghiaţă, 
Iar  în  loc  de  frunzî 
Sloiuri  mici,  rotunzi 
Strălucesc  prin  ceaţă. 

Totul  pare  mort 
Sub  funebrul  cort 
Unde  gerul  zace, 
Insă  prin  îngheţ 
Sprintenul  stigleţ 
Sboară  şi  nu  tace. 

Când  totul  e  mut. 
Ce  dor  l-au  făcut 
Să  cânte,  să  sboare  r 
El  a  'ntrezărit 
Pe  cuibul  iubit 
O  rază  de  soare. 

Ast-fel  când  zăresc 
Chipu-ţi  fecioresc, 
Copilită  jună, 
Inima-niî  pe  loc 
Simte  dulce  foc. 
Şi  vesel  resună. 


D-EEÎ   ESMERALDA   CRETZEAXU  577 

Ca  şi  lunca,  eu 
Port  pe  capul  meij 
Earna,  grea  povoara, 
Insă  când  te  ved 
Zimbind,  eti  me  cred 
Chiar  in  primăvară. 

Fiică  de  poet  1 
In  al  teii  boschet 
Tu  cânţi  câte-odată 
Şi  cu  drag  te-alinţî, 
De  amici,   de  părinţi, 
Fiind  adorată. 

Ca  să  fim  voîoşî 
în  timpii   geroşî 
Dorul  meu  urează, 
Ţie-un  trandafir, 
Mie-un  suvenir, 
Paserii  o  rază. 


Convcnbiri  literare,   XVI.    1SS2 — 83.    p.    3S2. 


46001.  —  Alecsandri.  —  Poesii.  II.  37 


XXXII 

PE  ALBUMUL  D-RE[  X. 


Ţ^atura  de  minunî  e  plină, 

Dar  când  în  cer  nu  e  lumină, 
Ea  'n  umbră  zace  neve(^ută. 
Inima-mî  vecinie  simţitoare, 
Lipsită  de- al  juniei  soare, 
In  sînul  meu  zace  perdută. 


PE   ALBUMUL    D-REl  X.  ?>79 


Ah  !   dac'aî  vrea  să  aî  tu  parte... 
Dar  ce  (^ic  ?...  timpul  ne  desparte  : 
Tu  vil,  când  eu  sînt  spre  plecare, 
A  zorilor  vie  lucire 
Nu  poate  s'aîbă  întâlnire 
Cu-amurgul  palid  ce  dispare. 


Convorbirf  literare,  XVI,  1882  —  83.  p.  383. 


XXÎIII 

FAPTUL  piLEI 

Pe  albumul  d-reî  Fr.  Gi". 


TTaptul  (,lileT,  fur  de  stele, 

Le  adună  şi  cu  ele 
Face-un  soare  luminos, 
Fala  ceruluî  voios. 


Soarta  mea  de  mî-aş  alege, 
N'aş  fi  soare,  n'aş  fi  rege. 
Dar  ni'aş  face  fur  de  stele. 
Ca  să  te  adun  cu  ele. 


După    manuscriptul  autoruliă. 


XXXIV 

SFINŢIREA  CURŢII  DE  ARGEŞ 


R 


ODA 


omânu  'n  timpuri  de  răsboae 
Pentru-al  seu  ţerm  din  moşî-strămoşi 
Versâ  tot  sângele-T  şiroae 
De  se  umbrîa  sub  nouri  roşî. 
El  înclina  mândra  sa  frunte 
NumaY  la  cer,  vroind  pe  loc 
Să  stee  nalt  pre  cât  un  munte 
Intre-a  luî  ţeară  şi  'ntre  foc. 


582  SFINŢIREA    CURŢII   DE   ARGEŞ 


II 

Apoi  în  timpurî  de  cădere, 
Cât  era  cerul  ne'ndurat, 
El  sta  pe  gânduri  în  durere, 
De  mari  risipurî  rezemat. 
Şi  asculta  plin  de  uimire 
Glasul  lor  tainic  şoptitor, 
Ce-Î  pomenîâ  de- a  luî  mărire 
Şi  'n  trecut  şi  'n  viitor. 

III 

Românu  'n  timp  de  resuflare 
Cu  al  seu  paloş  vitejesc 
Clădiâ  mult  trainice  altare 
Sub  scutul  Domnului  ceresc, 
Ca  să  privească  lumi  şi  soare, 
Cum  neamul  seu  ş'a  luî  clădirî 
In  veci  remân  neperitoare 
Printr'ale  lumii  sguduirî. 

IV 

Cum,  de  mesura  mult  măreaţă 
A  numelui  ce-a  moştenit. 
El  sta  cu  soarta-î  faţă  'n  faţă, 
Ea  crâncenă,  el  neclintit  1 


SFINŢIREA    CURŢII   DE   ARGEŞ  583 

Iar  când  sufla  vint  de  peire, 
Cum   el  în  cale-î  falnic  sta, 
Şi  pentru-a  ţeriî  mântuire 
Vîntul  oprîâ  şi-1  înfrunta. 


Curte  de  Argeş !  ca  şi  tine 
Aproapea  fost  el  de  mormînt, 
In  ochii  Liftelor  streine 
Păreaţi  voî  şterşi  de  pe  pămînt , 
Dar  cât  un  stâlp  e  în  picioare 
Nu  cade  templul  dărîmat, 
Şi  nicî-un  neam  viteaz  nu  moare 
Cât  el  mai  are-un  fiu  bărbat. 


Un  singur  om  de  vîeaţă  tare 
Poartă  'n  sîn  miî  de  oainenî  tari', 
Precum  o  ghindă  "n  coaje-î  are 
Un  verde  codru  de  stejari. 
Iar  prin  iubirea  de  moşie 
Şi  prin  credinţa  'n  Dumnec^eu 
Un  om  plăteşte  cât  o  mie, 
Stăpân  pe  viitorul  seu. 


584  SFINŢIREA   CURŢII   DE   ARGEŞ 


Aşa  tu,   Curte  legendară, 
Aşa  tu,  drag  Român  popor, 
In  cursa  soarteî  mult  amară 
V'aţî  dat  un  sacru  ajutor, 
Şi  iată-ve  a(^i  iar  cu  fală 
Strălucitori  prin  har  ceresc, 
El   sub  o   mantie  regală, 
Tu  sub  veşmîntul  îngeresc. 


El  vine-O!  sfintă  mănăstire, 
Cu  braţe  pline  de  cununi, 
După  trei  seculf  să  te-admire 
Ca  pe-o  minune  'ntre  minuni. 
O  !  monument,  soarta  ţî-e  mare! 
Sub  neaoş  Domn  ai  fost  clădit, 
Şi-n  mândra-ţî  nouă  realţare 
A(^î  sub  un  Rege  estî  sfinţit ! 


IX 


Privesce  'n  jur,  privesce    n  zare 
Umbrele  mari  a  celor  morţî, 
Care-ţî  trimit  o  închinare 
De  pe-ale  vecînicieî  porţf. 


SFINŢIREA   CURŢII   DE   ARGEŞ  585 


Mărirea  ta  este  deplină; 
Geniu  a  fost  meşterul  teu, 
Eşti  demn  de-o  naţie  creştină, 
Eşti  demn  locaş  de  Dumnezeu! 


XKXV 

INSCRIPŢIE   PE  UŞA  CURŢII  DE  ARGEŞ 


/7u  duc  pe  cel  ce  plânge  la  raiu  de  mângăere; 

Pe  orb  către  lumină  cerească  îl  duc  eu. 
Voî  ce  intraţi  aice,  goniţi  orî-ce  durere 
Şi  orî-ce  desperare  lăsaţi   pe  pragul  meu. 


XXXVI 

LEGENDA 

SFINŢIRII  BISERICII  DELA  CURTEA  DE  ARGEŞ 
ÎKCHINATĂ  MA]ESTĂŢ]IOK  LCE  EEGELL'i  CAEOL  I  ŞI  EEGIXEI  ELISAVETA 

12  Octobre  i8S6. 


y\in  Moldova  cea  nurlie, 

Din  voioasa  Oltenie, 
Din  întreaga  Românie, 


De  prin  munţî,  de  pe  câmpii. 
Din  colnice  podgorii. 
De  pe  văl  cu  ape  viî, 


588  LEGENDA    SFINŢrRIÎ    BISERICII   DELA  ARGEŞ 

Din  oraşe,  de  prin  sate, 
De  la  schituri  depărtate 
Şi  mănăstiri  ne    nchinate, 


Au  plecat  în  cete,  cete 
Nalţi  flăcăi  cu  negre  plete, 
Roiu  bălaiu  de  mândre  fete 


Şi  femei  cu  prunci  la  ţî>ă, 
In  catrinţă,  în  bondiţă, 
In  cămeşe  cu  aliiţă. 


Toate  sprintene,  ochioase, 
Strînse  'n  fote  fluturoase 
Şi  de  mijloc  mlădioase  ; 

Unele  din  plaiu  călare. 
Altele  din  văî  pe  care, 
Purtând  flori,  purtând  ştergare. 

Vin  prin  şesurf,  prin  păduri 
Sfinţi  Episcop!  în  trăsuri, 
Iar  pe  jos,  pe  bătăturî, 


LEGENDA    SFINŢIRIÎ   BISERICIÎ   DELA  ARGEŞ  589 

Preoţî,  maîce  în  şaTag, 
Slabi  călugări  cu  toiag, 
ţ)ile  'ntregî  păşind  cu  drag. 


Şi  din  fundul  celor  munţi 
Trec  prin  ape  fără  punţi 
Albi  mocani  pe  cai  mărunţî, 


Vin  pe  drumuri  juni  ostaşi, 
Dorobanţi  şi  călăraşi, 
Agerî,  neaoşi   vulturaşî. 


Toţi  în  şiruri  lungî,  grămadă, 
Şi  în  haine  de  paradă, 
Ochilor  întinc^end  nadă. 

Gloata  întreagă  se  adună. 
Câmpu   'n  lung   şi   'n  lat  resună 
Sgomotos,  de  voe  bună, 


Căci  ea  merge-atrasă  'n  zare 

De-o  lumină,  ce  apare 

Pe  sub  ceruri  mare,  mare. 


590  LEGENDA    SFINŢIRII  BISERICII   DELA  ARGEŞ 

Cum  mer^şeau  neobosit 
Ceî  trei  crai  din  resărit 
Spre  luceafărul  slăvit, 


Ca  să  "nchine  fruntea  lor 
Unui  fraged  pruncuşor, 
Lumelor  mântuitor ! 

II 

Dar  ce  este  acea-luminăr 
O  biserică  creştină 
Ridicată  din  ruină  1 

Domnul  Neagoe-a  clădit-o, 
Timpul  crunt  a  risipit-o, 
Carol  Rege-a  re'noit-o. 

Ş'acea  lume  în  pornire 
Pasă  vesel  s'o  admire 
In  cereasca-î  strălucire. 


Eat'o  lângă  ea  sosită, 
Imprejuru-i  grămădită, 
De  podoaba  sa  uîmită. 


LEGE^^)A   SFINŢIRII   BISERICII  DEL  A  ARGEŞ  591 

Căcî,  în  câmp  din  nou  lucrată. 
Pare-o  sculă  nestimată 
Pe  pămint  din   cer  picată. 


Cu  măestrele-î  cîoplele, 
Cu-a  eî  turle  invirtele, 
Care-atrasf  ochiî  la  ele. 


Şi  cu  sfinta  armonie, 
Ce  din  sinu-î  lin  adie 
Sub  năltimea  albăstrie.. 


Lumea  stă  ascultătoare. 

Bolta  e  răsunătoare 

De  cântări  pătrundetoare, 

Ce'n  văzduh  se  impreună 

Cu  svon  lung  de  tun,  ce  tună, 

Şi  de  clopot,   care  sună. 


Dar  tăcere  !..   de  o  dată 
In  mulţimea    nfioratâ 
Resuflarea  stă  curmată. 


592  LEGENDA    SFINŢIRII   BISERICII  DELA   ARGEŞ 

Inimile  bat  maî  tare, 

Bătrinî,  tineri,  fie-care 

Maî  pătruns,  niaî  viu  tresare... 


Ce  se  fie  ?..  pe-orî  ce  munte 
Ţipă  vulturY,  şoîmî  de  frunte, 
Sboară  umbre  marî,  cărunte. 


Orî-ce  frunză  re'nver(,lesce, 
Orî-ce  rîu  apele-şî  cresce, 
Orî-ce  pom  din  nou  rodesce  ! 

Insuşî  soarele'n  splendoare. 

Sol  trimis  la  serbătoare, 

E  maî  nou,  maî  splendid  soare. 


Taîna  este  săvîrşită  !.. 
Ascultaţî!..  Javra  sfinţită 
pice  lumiî  pironită: 

«Voî  ce  n  vîeaţă  ve  luptaţî, 
«Voî  ce  raiul  căutaţi, 
«Sinu  mî  e  deschis,  intraţi  1 


LEGENDA   SFINTlEli   BISERICTÎ  DIÎI.A  ARGEŞ  fi93 

«Eu  sînt  mana  mângăeriî ! 
<  Eu  sînt  balsamul  dureriî ! 
"Eu  sînt  cumpena  puteriîU 


Preoţimea  toată-afară 
In  veşminte,  în  tiară, 
Se  înşiră-acum  pe  scară. 


Jos,  în  curte  oameni  mit, 

Şi  neveste  şi  copii 

Se  îndeasă'n  straturi   viî. 


Ca  să  vadă   în  lumină 
Sus,   drept  uşa  cea  divină, 
Pe-a  lor  Rt  ge  şi   Regină  : 

Eată-î!..   El  în  capul    scării. 
Stă  purtând  odorul  ţeriî, 
Paloşul  neatârnării ! 


Ea,  pe  fruntea  Sa  Domnească " 
Purtând,  nu  stema  regească, 
Ci   marama  ţărănească  ! 

46001.  —  Alecsandri.—Poesiz.  II.  38 


594  LEGENDA  SFINŢIEI!   BISEEICII  DELA  ARGEŞ 

Şi  pe  boiu  frumos,  cu  fală, 
Fota  cea  naţională, 
Ca  o  mantie  regală  1 


«Ean  priviţi!.,  strigă  mulţimea, 
«Cum  a  înfrăţit  mărimea 
«Ş'al  Eî  tron  cu  ţerănimea. 


«Ea-î  de  noî!..  A  noastră  este! 
«Par'  căî  Zina  din  Poveste!» 
pic  copile  şi  neveste. 


Şi  cu  toate,   miî  şi  sute, 
In  dorinţa  lor  perdute, 
Ar  vrea  mâna-î  s'o  sărute. 


Dar  un  semn  Regele  face. 
Şi  pe  loc  poporu  'n  pace, 
Nemi.şcat,  se'nclină,  tace. 


Regele  cu  glasul  tare 
lî  grăesce  de  altare 
Şi  dt-a  legiî  respectare. 


LEGENDA  SFINŢIRIÎ  BISERICIÎ  DELA  ARGEŞ 595 

In   cuvinte  cumpenite, 
Din  tot  sufletu-I  pornite, 
Cu  măreţ  avînt  rostite, 


El  îî  spune  'n  graiu  de  Rege 
«  Că  Moşie  ^  Do  vin  şi  Lege 
".  Trebui  strhis  ca  să  se  les:e ! 


-  Că  credinţă'n  Duume^ieu 
'.  Pune  sf intui  scut  al  seu 
V. Intre  bine  şi  'nire  ren  !^ 


Iar  pe  când  glasu-I  tot  creşte. 
Bolta  sfintăl  însoţeşte 
C'un  resunet,  ce  uimeşte. 


Şiaî  zidirii   porumbei 
Freamet  fac  din  clopoţei, 
Ca  un  sbor  de  ângereî. 

Ura'n  ceruri  se  ridică  !.. 
Ceru'n  doue  se  despică, 
Ploi  de  raze  din  el  pică. 


596  LEGENDA  SFINŢIRII    BISERICII  DELA  ARGEŞ 

Şi,   ferice,   tot  poporul, 
După  cum  îl  duce  dorul, 
Vede  'n  faţă-î  viitorul  ! 

IV 

O!  moment  de  re'nvierel 
Amintirea-î  nu  va  piere 
Cât  va  sta  Crucea'n  putere! 


Căci  avu  t-a  marturî  mart 
Vechil  ctitori  legendari, 
MunţiY,  codrii  de  stejari, 


Şi  bâtrînul  Argeş,  care 
Duce-va  astă  serbare 
Dintr'o  zare  'n  altă  zare!.. 


Fost-ani  încă  şi  eu  faţă. 
Şi  pe  turla  cea  măreaţă 
Am  zărit  cinci  umbre  'n  vîeaţă. 

Una  blând  a  cuvîntat: 
<Neagoe,  al  meu  bărbat. 
•<Fie  Domnul  lăudat! 


LEGENDA   SFINŢIRIÎ   BISERICII  DELA  ARGEŞ  bd'i 

*Sfinta  noastră  Mânăstire, 
«iŞi  a  noastră  pomenire 
«Scoase  sînt  de  lapeirel» 

Alta  c^ise  cu  oftare  : 

«O!  Manole,  meşter  mare, 

^A^\  e  ^iua  de  scăpare! 


"După  veacuri   de  urgie, 
Am  eşit  din  temelie 
«Eu,  sermana  ta  soţie, 


•Şi  'ncetat-am  de-a  maî  plânţje, 
De-a  maî  ^ice:  crunt  me  frânge 
Zidul  teu,  care  me  strînee! 


« Adî,  în  locu-mî,  spre  "ntărire 
-  Pentru  falnica-ţî  zidire, 
O  Regină  cu   iubire 


-îPe  altar  prinos  depune 
» Cartea  Sa  de  rugăciune, 
*  Ce-o  s'aducă  (^ile  bune. 


598  LEGENDA  SFIÎsŢIEli  BISERICII  DELA  ABGEŞ 

«Toată  scrisă,  zugrăvită, 
«Şi,  de  mâna  Eî  slăvită, 
'(Cu  minuni  împodobită. 


«Aibă  traiu  ca  gândul  Seu  ' 
<Eu  cu  pruncuşorul  meu 
«Sbor  în  cer  la  Dumnec^eu!: 


xA.5t-fel  umbrele  şoptîau. 
La  popor  cu  drag  privîau, 
Ochii  lor  se  'nveseiîau, 


Apoi  tainic,   cu  sbor  lin 

Dispărut-au  în  senin 

Ca  un  vis,  ca  un  suspin. 


Iar  în  urmă-le,  în  soare, 
A  remas  strălucitoare 
Lavra  'n  veci  neperitoare! 


XXXVII 

T  E  A  R  A 


Ţ\in  umbra  deas'   a  norului 
-^-^Intins  pe  ţerî  streine, 
Cu  aripile  dorului 
Voios  reviu  la  tine, 

O  '.  cuib  a  fericirilor  1 
O  !  ţeară  luminoasă  1 
Comoar'   a  nălucirilor, 
Grădina  mea  frumoasă  1 


600      ŢEARA 

Ş'avîntul  tinereţilor 
Ce  'n  sinu-mî  se  trezeşte, 
Prin  lumile  poeţilor 
Sburând  me   rătăceşte, 


Prin  farmecul  avîntuluî, 
Tot  ce  sub  ochî  resare 
In  poalele  pămîntuluî, 
Maî  drăgălaş  îmî  pare. 

întinderea  câmpiilor 
In  zărî  maf  lin  se  perde. 
^lai  dulce-î  rodul  viilor. 
V^erdeaţa  e  maî  verde. 

Maî  nalte  sint  nălţimile, 
Maî  cald  e  mândrul  soare, 
Maî  limpe(^î  limpecjimile 
De  riurî  şi  izvoare 

Iar  fetele  cu  florile 
Maî  viii  rid  intre  ele. 
Şi  spun  privighetorile 
Maî  tainic  vers  la  stele, 


TEABA  noi 


Aice-Î  ţeara  basmelor, 
Ce  'ngân'  a  noastră  minte 
Prin  farmecul  fantasmelor 
Din  timpi   de  maî   'nainte. 


Aice-i  vestea  Doamnelor 
Din  lumea  legendară 
Ş'a  prelungirii  toamnelor 
Sub  cer  de  primăvară. 

Aicî  ţeara  plăcerilor 
Ş'a  doinelor  de  jale, 
Ce   'n  liniştirea  serilor 
Te  ţin  uimit  in  cale. 

Aicî  cu  lăcrimioarele 
Bujori  se  prind  în  horă. 
Aice  iiisuşî  soarele 
Are  'ntre  flori  o  soră, 

Şi  'n  stâncile  Carpaţilor 
Cresc  paseri  năsdrăvane. 
Şi  'n  sufletul  bărbaţilor 
Mândriile  romane 


602  ŢEARA 

O !   gură  dulce-a  raiului, 
Tu  daî  prin  o  zîmbire 
Şi  fericire  traiuluî, 
Şi  morţii  fericire. 

Luceftriî  eteruluî 
Rîvnind  privesc  la  tine, 
Şi  toţi  îngerii  cerului 
Te-au  îndrăgit  ca  mine. 

Mirceştî,   Septetnbre,   i8S6. 

Convorbiri  literare,  XX,  iS86 — 87,  ]i.  689. 
După  viamiscriptul  autorului. 


XXXVIII 

DOMNULUI  ŞI  DOAMNEI  JACOUES  LAHOVARY 

23  Iunie   1887 


/^ăsătoria  este  poemul  fericirii 

Compus  de  doue  inimi  cu  drag  împreunate, 
Ce  'n  sinul  armoniei  şi    n  farmecul  iubirii 
Undesc  comoara  dulce  de  cânturi  inspirate. 


Din  ele  fie-care  aduce  partea-î  dreaptă 
De  splendide  imaginî,  de  strofe-armonioase 
Iubitul,  cumpănirea,  puterea  înţeleaptă, 
Iubita,  încântarea  simţirilor  duioase. 


604  DOMNULUI   ŞI   DOAMNEI   JACQUES   LAHOVARy 

Voî,  favoriţi  aî  soarteî,  ce  'n  astă  ^i  cu  soare 
începeţi  a  compune  poemul  căsniciei. 
Va  înzestrat  natura  cu  toate-a  eî  odoare, 
Ca  să  intraţi  ferice  în  templul  armoniei. 


Decî,  mână  'n  mână,  veseli,  cu  inimi  alipite. 
Păşiţi  cântând  pe  calea  ce  voue  se  deschide. 
Veţi  fi  urmaţi  de-a  noastre  urârî  nedespărţite 

Sub  cerul  lin,  albastru  şi  care  ve  surîde. 

Paris. 


XXXIX 

P  o  D  U  L  (1) 

SCRIS    PENTBU   MABGABETA    CÂND   VA   FI    MARE 


■pe   podul  unui   vas  feeric 

Cu  forma  de  castel  bogat, 
Ce  străluceşte  'n  întuneric 
Fantastic,  vesel   luminat. 


CJ  Un  mare  balcon  din  Castelul  Fele?. 


606  PODUL 


Şi  care  poartă  drept  catargurî 
Trei  turnuri  nalte,  ce  plutesc 
Sub  vastele  albastre  largurî 
A  Oceanului  ceresc, 

Me  primblu  'n  ora  dimineţii 
La  soarele  dismerdător, 
Ca  'n  timpul  dulce-al  tinereţii, 
Ca  'n  timpul  meu  de  călător. 
Şi,  fârmecat  de-o  nălucire, 
ImT  pare  că  dalbul  palat 
Se  mişcă  'n  lină  lenevire 
Prin   lumile  ce  le-am  visat. 

Me  duce  la  frumoase  maluri. 
Umbrite  de  verc^î  palmieri 
Şi  'ncinse  cu-aurite  valuri 
Sub  aburiri   de  primăveri. 
Me  duce  'n  India  brahmină, 
In  raiul  de  la  Taiti, 
In  care  vecTnica  lumină 
îndeamnă  vecinie  de-a  iubi. 

El  maî  cu  seamă  se    'ndreptează, 
Uninduse  cu  gândul  meu, 
Spre-o  ţeară  mândră  şi  vitează 
Şi   mare  cât  numele  şeii, 


PODUL  607 


Spre-O  Românie  viitoare, 
Pe- al  cărei  cer  nemărginit 
Să  nu  apue  scumpul   soare... 
Dar  în  ce  vis  m'am  adâncit  ?.. 

O  1   Margaret'1  cu   drag  nume, 
Cu  mine  vină  sus  pe  pod, 
Ca  să  culegem  de  prin  lume 
Al  veseliei  d>  le  rod. 
Cântând  vom   trece  împreună 
Pe  lângă  plaiuri    îngereşti, 
Şi  eu  sub  razele  de  lună 
Ţî-oiii  spune  splendide  poveşti. 

Ne  vom  opri  la  cea  minune 

Din  marea  dela  Ceiian  ; 

Vom  trece-apoî  în  repejune 

Strîmtura  dela  M  gelan, 

Şi  te-oiu  conduce  zimbitoare 

La  radiosul  paradis, 

Prin  care  'n  noaptea    visătoare 

Se  rătăceşte  al  teă  vis  ; 

La  insula  ce  se  încin^je 
De-un  brâu  de  flori,  aperător, 
De  care  vecinie  nu  s'atinge 
Nicî-o  durere  'n  al  eî  sbor  ; 


608  PODUL 


La  ţermul  unde-s  păserele, 
Soli   drăgălaşi   de  fericiri, 
Ce  poartă  'n  pliscul  lor  inele, 
Inele  pentru  logodiri. 


Castelul  Peleş,  Noemvre,  1887. 


Convorbiri  literare,  XXI,    iJ-Sj— 88,   p,  832. 


XL 

DOUE  ROMANŢE 


TAe  aş  fi  'n  a  tinereţii  floare, 

Când  toate  (filele  sînt  bune, 
Pe  când  din  inima  cu  soare 
In  veci  lumina  nu  apune, 
Multe-aş  avea  în  tain'  a-ţî  spune, 
Ca  să  devii  tu  gânditoare. 

46001.  —  Aler.sandri.  —  Poesiî.  II.  39 


610  DOUE  ROMANŢE 


De-aş  fi  ce-am  fost  pe  lume-odată, 
Privind  în  faţă-mî  viitorul, 
Când  me  'ndrăgeam  de  orî-ce  fată, 
Ce-mî  părea  soră  cu  amorul, 
A.Ş  deştepta   în  tine  dorul 
Cu  a  mea  cântare  înfocată. 


Dar  nus  în  floarea  tinereţii 
Şi  nu   'ndrăznesc  nimic  a-ţî  (^ice. 
Mergi  dar,  copilă,   'n  calea  vieţii, 
Intîmpinând  zîmbirî  amice. 
Eu  te-oiu  privi  tăcut,  ferice. 
Răpit  de  farmecul  frumseţiî. 

Şi  însă  'n  pept  am   o  comoară 
De  tinereţi  şi  de  simţire. 
O  1  timp  voios  de-odinioară, 
Te-aî  dus  lăsându-me  'n  jălire. 
Adio  visurî  de  iubire. 
Remâne  dorul,  timpul  sboară! 


Natura  de  minuni  e  plină. 
Dar  când  în  cer  nu   e  lumină, 


DOUfi  ROMANŢE  611 


In  umbră  zace  nevec^ută. 
Inima  mea  cua  eî  comoare, 
Lipsită  deal  juniei  soare, 
In  sinul  meu  zace  perdută. 


Ah  !   dac'  aî  vrea  să  aî  tu  parte. 
Dar  ce  (^ic?  timpul  ne  desparte. 
Tu  eşti   'n  zorî,  eu  în  plecare. 
A  zorilor  vie  lucire 
Nu  poate  s'aîbă  întâlnire 
Cuamurgul  palid,   ce  dispare... 


După  manuscriptul  autorului. 


XLI 

piLELE  BABEI. 


y^ât  au  fost  earna  de  lungă, 

Aii  ţinut  soarele  strîns 
Sub  al  eî  cojoc  încins, 
Criveţul  să  nu-1  ajungă, 
Nici  să  fie  'n  faţă  nins. 


DILKLE   BABEi  613 


Iară  sora  eî  mezină, 
Dokia,  l-au  îndrăgit 
Şi   Ia    rîndu-î  aii  vrăjit, 
Ca  s  atrag'  a  luî  lumină 
Lânsfă  sinul  eî  sbircit. 


Şi  sub  cortul  eî  de  gheaţă, 
Unde   tremură  mereu. 
Ţine- acum  odorul  seu. 
Dulcele  izvor  de  vîeaţă, 
Zimbetul  luî  Dumnezeu. 


II  sărută,  îl  dismeardă 
ţ)iua,  noaptea,  ne'ncetat 
Ca  pe-un  mire  descântat, 
Şi  se  teme  să  nu-1  peardă 
Dela  ochiu-î  degerat. 


Bietul  soare  'n  fărmecare 
Perde  lustru-î  aurit 
Sub  resuflul  eî  cumplit. 
El  pe  lume  nu  maî  are 
Nici  Apus,  nicî  Resărit. 


614  DTLELE   BABEI 


Iar  în  lipsa  luY,  pămîntul 
Zace  'n  triste  aiiiorţirî, 
Bântuit  de  vijelirî; 
Căci  ferească  Domnul  sfîntul 
Deale  Babelor  iubirî. 


La  resuflul  lor  de-odată 
Tot  ce-î  verde,  înflorit, 
Cade,  moare  veste(^it. 
Turba  lor  e  ne'mpăcată, 
Dorul  lor  neîmblânc^it. 


Ele  ştiu  să  'ncurce  firul 
Feţî-frumoşilor,  pe  plac. 
Ştiu  să  schimbe  pentru  leac 
Chiar  în  brustur  trandafirul 
Şi  stigleţu  'n  liliac. 


Iată,   mări.  însă  iată 
Că  'ntr'o  (^i  spre  Resărit 
Mândrul  soare  au  zărit 
O  fi-umoasă,  vie  fată. 
Pe  un  plaiu  reînverc^it. 


SILELE    BABEI  615 


Eră  dulcea  Primăvară, 
Rumeioară  ca  un  frag, 
Scump  odor  şi  lumii  drag, 
Care  acum  eşise-afară 
Din  lăuntrul  unuî  fasr. 


Brînduşică  zîmbitoare 
Şi  cu  mersul  legănat, 
Pe  sub  ceru  'nseninat 
Ea  părea  aşteptătoare 
De  un  mire  mult  visat. 


Căci  pe  inima-î  fecioară 
Purta  'n  sinu-î  miî  de  florî, 
Şî-adăstă    n  fierbinţi   fiori 
Să  închine-a  eî  comoară 
Imperatuluî  din  zorî. 


Cum  o  vede.  se  aprinde 
Soarele  re'ntinerit, 
Sboară   'n  cerul  părăsit 
Şi  cu  razele  î  cuprinde 
Tînerul  odor  iubit. 


616  ţ>ILELE   BABET 


Pe  loc  omul  re'nviează, 
Apa  curge  şopotind, 
Cuibul  rîde  ciripind, 
Lumea  se  desmormîntează 
Şi  renaşte  înflorind. 


Iară  Baba  prin  răstoace 
Ca  o  ciumă  alergând, 
Văetându-se  plângând. 
Scutur'   ale  eî  cojoace. 
Când  cu  ploae,   când  ningând. 


In  bordeîu,  în  casă,   'n  şatră 
Ea  pătrunde  şuerând, 
Inimile  'nfiorând  ; 
Spulberă  cenuşa  'n  vatră, 
ApoT  ese  'n  câmp  urlând. 


Ea  furtunele  .stirneşte, 
Intinc^end  pe  câmpul  gol 
Al  troenilor  nămol; 
Prin  văzduh  o  cârâeşte 
De  corbi   negri  negrul  stol. 


piLELE   BABEl  617 


Ea  din  fugă  se  anină 
De  sermaniî  căletorî, 
Ingheţaţî,  rătăcitorî; 
Smulge  tufe  din  tulpină 
Şi  le-asvîriă  până  'n  norf. 


Ea  pe  vite  le  chirceşte 
Şi  grăuntele  de  an 
încolţit  îl  seacă  'n  lan  ; 
Şi  cocorii  rătăceşte 
Pe  cerescul  ocean. 


Noue  nopţi   şi  noue  (^ile 
Din  suspin  ea  naşte  vint 
Şi  blăstemurî  din  cuvînt, 
Yrend  pe  orî  şi  ce  copile 
Să  le-ascundă  sub  pămint. 


Lumea  tremură  şi  c^ice  : 
«Babă,  strechie  de   dor, 
«Duce-te-aî  într'un  picior. 
■«  Val-vîrtej,  de  pe   aice, 
«Până  'n  iadul  arc^letor. 


618 piLELE   BAEEi 

«Ducete-ai  în  cale  oarbă, 
«Alungată  de-un  cocoş, 
«Până  'n  fund  la  merul  roş, 
«Şi  pămîntul  să  te  soarbă 
«Fără  giulgiu,  tară  coş.> 


Baba  cată  'n  sus  la  soare, 
Ea  îl  vede  zimbitor 
Lângă  scumpul  luî  odor ; 
Ţipă,  cade  şi  'n  loc  moare 
Pân'   la  anul  viitor. 


\'eselie!  renviere ! 
Mugurii  se  desvelesc, 
Gândăceiî  se  ivesc, 
Roiurile-adună  miere, 
Inimile  se  pândesc. 

După  manuscriptul  autorului . 


XLH 

FLUERUL 


T  n  poeana  verde  am  găsit  un  fluer 

Şi  î-am  (^is  în  treacăt:  O!  fluer  perdut, 
Aî  avut  o  dată  mult  maestru  şuer 
Care  uîmiâ  lumea,  şî-acum  eşti  tăcut. 


Astfel  şi  poetul,  viu  in  tinereţe, 
Gingaş,  cu  iubire,  dulce  a  cântat. 
Dar  î-a  plecat  fruntea  trista  bătrineţe 
Şi  i  s'a  stins  glasul,   şî-a  remas  uitat. 


620  FLUERUL 


Fluerul  respunse  :  Frate,  frăţioare, 
A  sosit  amurgul,  jalea  ne-a  cuprins, 
Dar  a  noastră  soartă  e  mulţămitoare 
Am  cântat  o  doTnă  şi  e  de  ajuns. 

Castel  Peleş,    i8S8. 
Dupâ  manuscriptul  autorului. 


Autorul  a  scris  aceasta  poesie,  cu  însemnate  deosibiri,  şi  !n  albu- 
mul D-joareî  E.  VăcSrescu,  cu  titlul  i  Pentru  ce  nu  mai  cânt  rt  avend 
data:    Castel Peleş,   1888. 


» 


XLIII 

CREANGA  DE  STEJAR 

DEDICATĂ   D-LUi   DE   BeKLUC   PeRUZIS 


Creangă  mică  şi  uscată 
De  pe  valul  Dunărean  ! 
Eşti  menită  a  fi  'necată 
In  al  mărilor  noean  ? 
Tu  pluteşti,  dar  tot  spre  vale 
Te  împinge  cruntul  val... 
Cine  te-a  opri  din  cale 
Şi  te-a  scoate  iar  la  mal  r 


622  CREANGA   DE    STEJAR 


Spune-mî  care-î  al  teu  nume  ? 
Unde  mergi  ?  de  unde  viî  r 
Eşti  tu  moartă  'n  astă  lume? 
Maî  faci  parte  dintre  viî? 
Spune-mî  :  Criveţul  ernatic 
Smulsu-te-au  cu  braţul  luî 
De  pe-un  pom  uscat,  selbatic, 
Să  te-arunce  valului  ? 

Vulturul  cel  gol  pe  frunte, 
Cel  cu  ochi  fulgerători 
Dusu-te-au  în  vîrf  de  munte 
Să-şî  dureze  cuîb  sub  nori  ? 
Fulgerul  trăsnit-aii  oare 
Cuibul  lângă  cer  durat 
Şi  'n  a  Dunăreî  vulvoare 
Din  văzduh  te-au  aruncat  ? 

Vaî!  sermană  creangă  mică. 
Eu  la  tine  când   privesc. 
Inima  mi  se  despică 
Şi  te  plâng  şi  te  jălesc. 
Tristă  e  a  ta  menire ! 
Cel  balaur  Dunărean 
Te  conduce  la  peire 
In  al   mărilor   noean  ! 


CREANGA  DE  STEJAR  623 


—  Să  n'aî  grije  de-a  mea  soartă  ! 
Eu  sînt  mică,  dar  nu  pier. 
Dunărea  pe  sîn  me  poartă, 
Dar  plutesc  cătând  la  cer. 
Mulţî  au  vrut  a  me  culege 
Şî-a  me  arde!...  In  zadar. 
Sînt  odraslă  eu  de  Rege. 
C.icî  sînt  viţă  de  stejar. 

In  curînd  voiii  prinde  vîeaţă, 
Pe-acest  mal  voiu  resări, 
Şi   cu-a  mea  umbră  măreaţă 
Lumea  'ntreagă  voiii  umbri. 
Voiu  privi  peste  orizonuri 
Cu-al  meu  ve^  împerătesc, 
Câcî  din  lemnul  meu    fac   tronurî 
Şi  am  nume  românesc. 


După   mantiscriptul  autoruhă. 


XLI7 

DOMNIŞOAREI  LILA  WHITE 


TRIMIS    LA    COXSTANTINOPOL 


l^or  de-argint,  ce  trecî  sub  cer 

Pestea  munţilor  nălţime 
Şi  dispari  cii-al  teii  mister 
In  a  zării   albăstrime, 
Sborul  teu  îl  indreptează 
Spre  poeticul  Bosfor, 
Unde  Lila  blând  visează 
Visul  cel  fărmecător. 


DOMNIŞOAREI   LILA    "WHITE        625 

Du-i'  parfumul  de  iubire 
Ce-î  trimit  a  eî  surorî, 
Ca  o  dulce  amintire 
De-ale  ţerif  mândre  florî. 
Şî-apoî  iar  te  'naripează 
Ca  s'aducî  în  ochii  mei 
Dela  soare-o  dulce  rază 
Şi  zimbirea  dulce-a  eî. 


Du/ă  manuscriptul  autorului. 


4O001.  —  Alecsandri.  —  Pocsii.  II.  *0 


XLV 

CICLON'UL 


T^unca  mie  drăgălaşă,  de-a  mea  inimă  cântată, 
Eri   frumoasă   şi   'nflorită,   astăzi  zace  inundată. 


Căci  Şiretul,   mire  barbar,  de  iubirea  luf  aprins, 
In  a  sale  braţe  crunte  a  răpit-o  şi  cuprins. 


Dragă  luncă!   Earba-ţi  verde  şi  a  florilor  comoară 
Dispărut-au  sub  potopul  ce  din  treacăt  le  omoară, 


CICLONUL  627 


Apele  mereu  se  sue,  toate  paserile  'n  sbor 
Ţipă  jalnic,  îngrozite  pentru  cuiburile  lor. 


Dar  o  şi  maî  cruntă  spaimă,  dar  o  cumpănă  maî  mare 
Le  aşteaptă,  vai  de  ele!  după  crunta  inundare. 


Un  ciclon  din  zarea  neagră,  plin  de  fulgeri  trăsnitorî, 
Vine,  vîjîe  şi  urlă,  aducând  troenî  de  nori. 


Peste  luncă  se  abate,  darmă,  sfarmă  'ntr'o  clipală 
Nalţi  stejari  trecuţi  prin  seculf,  cu-a  lor  frunte  triumfală. 


Şi  restoarnă  urieşiî  pe-a  lor  dese  seminţii, 
Erî  vioae  'n  a  lor  umbră,  a^î  ucise  'n  vijelii. 


Trist  tablou  de  pustiire I   Sub  a  cerului   urgie 
Biata  luncă  geme,  luptă  în  grozavă  agonie 


Şi  aduce'n  triste  gânduri  pe  tot  omul  simţitor, 
Când  priveşte  cum  giganţii  se  restoarnă  de  uşori 


628  CICLONUL 


Din  eî  unul,  maî  de-o  parte,  fulgerat  de-a  drept  în  frunte. 
Are-o  creangă  ruptă,  verde,   ce  pe  apă  face  punte. 


Ea  se  clatină  în  aer,  legănând  un  cuib  duTos, 
Unde  patru  păserele  cântă  lin,  armonios. 


Pe  sub  el,  îngrozitoare,  valurile  clocotesc. 
Printre  crengi  se  sue  şerpiT,  tunetele  sus  trăsnesc. 


Insă  cuibul  n'are  grijă,  căci  un  cuib  e  o  cetate. 
Are-un  înger  ce-1  păzeşte  de  stihiile  turbate. 


Şi  prin  aspra  vîjîire  a  cumplitelor  vîntoase 
Către  ceruri  se  înalţă  glasuri   dulcî,  melodioase. 

Mirceţti. 

După  manuscriptul  autorului. 


XLVI 

O  scAfîrlie  uriaşă 


"l'^ălţimea  efemeră  la  care  aî  ajuns 

Te  face  a  te  crede  cu  mir  pe  frunte  uns, 
Şi   'nţcpenindu-ţi   gâtul,  umflândute  în  pene 
Şi  ridicând  spre  tîmple  părechia-ţî  de  sprincene. 
Priveşti  la  omenire  cu  ochî  fără  scântei 
Ca  la  un  cârd  nemernic  de  proşti  şi  de  pigmei. 
Tu  ^icî  cu  îngâmfare:  Puterile  divine 
Creat-au  lumea  'ntreagă  în  şeapte  (^ile  pline, 
Dar  aii  avut  nevoe  de  miî  şi  miî  de  anV 
Să  umple  scăfârlia-mî  cu  crieri  năsdrăvanf. 


630  o   SCĂFÎRLIE  URIAŞĂ 


Un  ocean  de  planuri  imens  reformatoare 

Se  sbate  'n  sgomot  mare  sub  fruntea-mî  gânditoare, 

Ş'adese-orî  frăţeşte  eu  dic  luî  Dumnecjeu : 

Când  îî  re'ncepe  lumea,  s'o  dregi  pe  planul  meu, 

Şi  astfel,  numai  astfel,  se  va  vedea  cât  bine 

Poţî  face  omenirii,  unindu-te  cu  mine... 

ţ)ic,  însă  nu  m'ascultă,  şi  totul  merge  reii 

O  singură  speranţă  remâne  lumii :  Eu  1 


După  vianiiscriptid  autorului 


\ 


i 


XLVII 

PLUGUL  BLASTEMAT 


\7ecină  cu  moşia  bogată  şi  domnească 

Se  'ntinde  o  câmpie  mănoasă  rezeşească, 
Pe  care  o  pândeşte  avanul  Domnitor 
Cu  poftă  nesăţioasă,  cu   ochiu  adunător. 
El  vrea  ca  să-şî  cârpească  chlamida  aurită 
Cu  zdreanţă  sărăcimii   de  veacuri   moştenită. 
Dar  nu  vrea  rezeşimea   să-î  vînd'  al  seu  ogor, 
Căci  e  legat  prin  sânge  pămintul  de  popor. 
»Nu  vrea?..   Răcneşte  Vodă...   Prostimea  înteţită 
«Ridică  ac^î  din   ternă  fiinţa-î  umilită 
«Şi  îndrăzneşte-a-şi   pime  voinţa  'n  faţa  mea  r 
«Să  afle  dar  ce-î  vrerea,  atuncî  când  Domnul  vreal>;  ('). 


(')  Vodă   Michail   Slurdza. 


632  PLUGUL   BLĂSTEMAT 


A  doua  (j'i  o  ceată  de  mulţi  neferî  călare, 
Incunjurând  pe  Vodă,  păşesc  peste  hotare. 
Şi  ca  să  trag'  o  brazdă  aduc  un  mare  plug, 
Unealtă  de  hrăpire,  cu  şease  boî  în  jug... 
Câmpia  năvălită  luceşte  verde    n  soare, 
Dar  un  fior  pătrunde  în  ori-ce  fir  şi  floare, 
Şi  via  ciocârlie  cântarea  şî-a  curmat, 
Şi  zarea   se  'nveleşte  c'un  no»-  întunecat. 

Din  capetul  câmpiei  începe  plugul  rece 

Să  tragă  brazda  neagră  pe  locul  unde  trece. 

Şi  pajiştea  atinsă  greii  geme  ne'ncetat 

De-a  fi  'njumătăţită  prin  ferul  blăstemat. 

Văzduhul  se  resună  de  strigăte  de  ură 

Şi  plugul  lasă  'n  urmă-î,  in  verdea   bătătură, 

O   rană  lungă,  largă,  din  care  amărit 

Se  'nal^ă   'n  cer  blăstemul  pămîntulur  răpit. 

Şi  tot  înaintează  plugarii...  când  de-odată 
O   falnică  Româncă  în  cale  se  arata, 
Frumoasă,  tristă,  naltă,  pe  fi'unte  cu  ştergar 
Şi  c'un  pruncuţ  la  sînu-î,  pSşind  măreţ  şi   rar. 
Ka  vine  şi   în   faţă  cu  boii   se  opreşte. 
Din  ochi  aruncă  fulgeri,  apof  aşa  grăeşte : 
«Vreî  să  ne  pră(^î  tu,  Vodă,  avutul  strămoşesc; 
«A!  dacă  nu  aî  teamă  de  trăsnetul  ceresc, 


PLUGUL   BLĂSTEM.AT  633 


Na!..  <^i  să  treacă  plugul  pe-al  meu  copil  din  faşă, 
Ca  să-ţî  remâe  'n  lume  pomină  ucigaşă.» 
Ea  ^ice  şi  depune  odoru-î  lângă  boî 
Minune!...  Ceî  din  frunte,  plăvaniî  amândoî, 
Cu  ochi  plini  de  blândeţe  pe  dînsul  capul  pleacă, 
II  miroase;  el  ride  şi  eî  nu  vor  să  treacă. 

In  lături  !   strigă  Vodă.  şi  glasu-î  răguşit 

Se  pare  de  păcatu-î  în  pept  inăduşit; 

Iar  falnica  Româncă  pe  sînu-î  alb  cruceşte 

A  sale  braţe  albe,   obrazu-şî  desveleşte 

Ş'adaoge   'n  glas  tare  :    «Maî  bine  mort  de  mic, 

t  Decât  s'ajungă   'n  lume  prin  tine  un  calic. 

'  Dă !  trage  brazda,  feară,  şi  'ngroapă  la  olaltă, 

«iVlăture  cu  pruncul,  mândria  ta  inaltâ!» 

Năprasnic  atuncT  \^odă  c'un  biciu  cumplit  de  foc 
Loveşte  'n  boî  sâ-î  mâe,  dar  boii   stau  pe  loc 
Ş'acopere  copilul  cu-o  caldă  infâşare 
Prin  aburii  ce  ese  din  deasa  lor   suflare. 
Şi  ciocârlia  'ncepe  cântările-a-şî  urma 
Şi  mama  in  uîmire  'ncepe-a  lăcrima. 

«Muere  !   strigă  Vodă  turbat,  schimbat  in  feară, 
'Peri   deci  şi  tu  pe  brazdă  şi  ţincul  fraged  peară!» 


634  PLUGUL  BLĂSTEMAT 


Nebun  el  se  repede,  dar  n'a  făcut  doî  paşT 
Şi  îată  că  tufariî  se  mişcă  a  vrăjmaşi, 
Şi  iată  că  s'aude  un  glas  de  resbunare, 
Şi  Tată  că  se  vede  o  gloată  'n  fuga  mare, 
Venind  cum  vine  zmeul  pe  aripă  de  vînt. 
Cu-o  falcă  sus  în  ceruri  şi  alta  pe  pămînt. 

Rezeşiî  sînt,  rezeşiî !...  Fugiţi,  periţî  cu  toţii. 
Păcatul  ve  ajunge,  neferî  şi  Domn,  voî  hoţiî! 
Rezeşiî  în  urgie  s'apropie  de  voî 
Ca  să  ve  pue  'n  juguri,  să  daţi  plugu   'napoî. 


Dispar  în  clipă  hoţiî  şi  zarea  se  deschide, 
Şi  gloata  strigă  :  Oarba  1..  şi  copilaşul  rîde. 


Dufă  t/ianiiscriptul  autoruhă. 


XLVIII 

LEGENDA  CRINULUI 


/~\   rază  răsleţită  de  soarele  apus 

Se  'ntârziese  'n  cale-î  făr'a  privi  pe  sus 
Şi  nu  ştia,  sermana,  cum,  unde  să  apuce. 
Să  scape  deale  nopţii  făţarnice  năluce. 


In  fuga-i,  spăîmîntată,  de  arbori  se  lovîâ. 
Lucirea-î  scânteindă  o   clipă  se  iviâ 
Pe  câmpuri,  văî  şi  dealuri,  pe  ape  curgătoare 
Şi  se  perdea  în  umbră  sclipind  tremurătoare. 


636  LEGENDA   CRINULUI 


Se  'litârziese  !..  fapta-î  era  de    neiertat, 
Căci  soarele  plecase  pe  frunteî  nourat; 
Dar  cum  să  nu   'ntârzie,  când  ea   fu   ocupată 
Din  zori  sa  încălzească  un  mic  mormînt  de  fată  ? 


Mormîntul  era  umed  ş'un  glas  de  îngerel, 
Slab,  plângător,  mult  jalnic  eşîâ  gemend  din  el, 
picând:  «O!  mamă,  mamă,  e  frig,  peptul  m6  doare, 
«Nu  me  lăsă!..»  Şi  raza  uitase  mândrul  soare. 

Acum  ea  rătăcise  în  sboru-î  sfiicîos 
Pe-un  câmp  întins  sălbatic,  pustiu  şi  năsipos. 
In  care,   singurică,  o  frunză  vestejită 
Venîâ  de  vînt  adusă  din  zarea  înnegfrită. 


Lumina,  radioasă  ca  visul  de  noroc, 
S'apropie  de  frunza  oprit'  acum  pe  loc. 
Şi  rapide  ca  gândul  în  sinul  eî  pătrunde. 
Se  face  ghem  de  aur,  de  noapte  se  ascunde. 


De-odată,  la  căldura  din  oaspele-î  ceresc. 
Prin  frunză  trec   ferbinte  fiori   ce-o  înver(^esc. 
Ea  prinde  graiu  şi  suflet,  şi  razeî  blânde  qlice : 
«Tu,  fulg  de  soare,  noaptea  cum  te  găseştî  aice?» 


LEGENDA   CBINULUÎ  637 


«Ah!   îî  respunde  raza,   remas-am  pe  pămint, 
"Lipită  până  'n  seară  de-un  mic  duios   mormint, 
«In  care-o  copilită,  sub  peatră  năduşită, 
'<Suspină  trist  şi   cheamă  pe  maica  eî  cernită.^ 

—    O  ştiiil..  eii  făceam  parte  din  pătura  de  flori 
«Depusă  pe-a  eî  raclă  de  scumpele  î  surorî. 
<Sub  lacrimele  mamei   uscatu-m'am  in  clipă 
<tŞi  m'a  adus  aice  un  vint  pe-a  luî  aripă. 

xVaî !  îată-ne-amândoue  perdute  in  pustiu 
«Ca  drăgălaşul  înger  ce  zace  în  sicriu, 
«Dar  s'aşteptăm  aice  voiosul  fapt  al  dileî, 
'^ Fiind  însufleţite  de  sufletul  copilei.» 

Şoptind  în  întuneric  plăpândeau  adormit. 
O  rouă,  mană  sfîntă,  din  ceruri  le-a  stropit, 
Şi  'n  loc  de-o  frunză  neagră  şi  de  o  rază  albă 
A  doua   (,li  crescut-a  un  crin  cu  fruntea  dalbă. 

Aşa  se  nasc  pe  lume  minunile  de  flori. 
In  ele  reînvie  copiii   zimbitorî ; 
Dar  nime  nu   pricepe  maî  bine-a  lor  mistere 
Ca  inima  de  mamă,  dorită  şi  stinghere!... 

După   manuscriptul  aiitoruhă. 


XLIX 

IMN  CĂTRE  SOARE 


f\  !  Soare,  Creatorul,  când  de  pe  tronul  seu 

Ţî-a  (^is  să  fiî,  vrend  lumii  să  dea  supremul  bine, 
Atunci  El  cu  mândrie  s'a  oglindit  în  tine 
Şi  chipu-î  sfînt  remas-a  in  veci'  pe  discul  teu. 


Atunci  o  liniştire  profundă  s'a  lăţit 
Pe  neagra  frâmintare  ce  clocotea  în  chaos, 
Şi  lumile  gustat  aii  întâiul  lor  repaos, 
Şi  cea  întâi   zimbire  sub  ceruri  s'a  ivit. 


IMN  CĂTRE  SOARE  639 


Atunci  O  armonie  sublimă  la  auz 

Eşî  din  a  ta  harpă  cu  strunele  de  rază 

Şi  'n  noapte-î  Universul  fu  vesel  ca  să  vază 

Pe  calea  veci'nicieî  eternu-î  călăuz. 


O!  soare  fără  umbră,  o!  splendide  izvor 
De  vîeaţă,  de  rodire,  de  cânt  şi  de  credinţă. 
Prin  tine  se  afirmă  înalta  Provedinţă, 
Din  tine-a  plecat  sborul  cerescului  amor. 


Tu  geniului  falnic  daî  aripi  şi  cununi, 
Tu  omului  ce  moare  însufli  dor  de  c^ile, 
Tu  daî  un  dulce  farmec  ia  flori   şi  la  copile, 
Ce  sînt  a  tale  fiice,   minune  'ntre  minunT. 


A  tale  zori   sînt  dalbe,  măreţ  al  teii  apus. 
Păşind  cu  maestate  în  calea-ţî  ideală, 
Formezi   o  luminoasă  arcadă  triumfală, 
Prin   care  omenirea  zăreşte  Domnul  sus. 


Din  toţi  nenorociţif,  cel  maî  nenorocit 
E  orbul,  ce  nu  vede  sublima  ta  splendoare. 
Din  toţi,  cel  maî  cu  parte  şi  cel  mai   fericit 
E  vulturul,  ce  poate  să  te  aţinte,-o!  soare. 


640  IMX   CÂTRb:   SOARE 

Eii,  mic  atom,   în  lume  perdut,  neinsemnat, 
Te  port  in   al  meu  suflet  cu  'ntreaga  ta  mărire, 
Câcî  vecinie  el  se    nalţă  spre  tine   'n  strălucire. 
Ca  razele-ţî  la  cuibul  de  unde  aii  plecat. 


In  tine  cred  o!  soare,   de  tine-mî  este  dor, 
Prin  tine  cunoscut-am  văpaele  îubiriî  ; 
Cu  tine-am  fost  tovarăş  pe  calea  fericiriî ; 
In   tine-am  sorbit  vîeaţa,  în  tine  vreii  să  mor  1 


Diif-ă  manuscriptul  nutmihtt. 


L 

SOARELE 
(fbagmekt) 


/~\  !   soare!   veselie,  vieaţă,   "ntinerire ! 

A   lumilor  podoabă,  a  cerului  zîmbire  ! 
Destinc^etor  feeric  de  aripî  sburătoare, 
Deschit^etor  maestru  de  glasuri  cântătoare, 
Alungător  de  visurT,   de  griji,   de  gânduri  rele, 
Absorbitor  de  umbre,   culegător  de  stele, 
Ochiu  splendid,  care   n  tine  oglindi  întreaga  lume. 
Ador  a  ta  lumină,  me  'nchin  la  al  teu  nume, 
Şi  simt  că  făr'  de  tine  tot  omul  în  orbire 
Lipsit  ar  fi  de  dile,  lipsit  de  fericire!... 


După  vianuscripiul  autaridui. 


4O001 .  —  Alecsandri.   —  Poesii.  II.  41 


LI 

PE  UN  ALBUM 


T>âcla  deastî  'mbrobodeşte  munţii'  nalţi,  plinî  de  verdeaţă, 

Ş'a  lor  frunte  re-apare  albă  'n  fapt  de  dimineaţă. 
Astfel  crâncena  durere,  pe-un  cap  tîner  când  s' apasă, 
Intr'o  clipă  strivitoare  cu  per  alb  în  urmă-1  lasă. 


O  cru(^ime-a  pătimirii!.,  mâna  ta  distrugătoare 
Pare-a  stinge  focu    n  inimi  ş'al  vieţii  falnic  soare; 
Dar  acel  ce  are  parte  de  avîntul  poesieî 
Poartă  'n  vecî  arc^cnd  în  suflet  viul  soare  al  junieî. 


PE  Uy  ALBUM  643 


Fie  capul  nins  de  vreme,  gândul  ferbe,   odrăsleşte, 
Ca  brânduşa  năduşită  sub  zăpada  ceo  'nveleşte. 
Vie-o  rază  de  îubire,  vie-un  vînt  de  primăvară, 
Ca  prin  farmec  geniu,  floare,  din  morminte  es  afară. 


El  cu  foc  maî  dulce  cântă,  reintrat  în  vîeaţă  nouă, 
Ea  maî  vesel  străluceşte  în  lumină  şi  sub  rouă; 
Căcî  durerea  ca  şi  earna  au  menirî  re'nvietoare  : 
Earna  scoate  florî,  durerea  cântece  pătruiK^etoare. 

Duftă  manuscripUd  aiitoruhu. 


LII 

FLORILE  DELA  SINAIA 


Oe  costişul  înverc^it 

Miî  de  florî  aii  răsărit, 
Şi  se  'nalţă  pe  picioare 
Ca  să  vadă  qliua  'n  soare, 
Prin  fereastra  din  Castel, 
Unde  sboar'   un  fluture), 
Pe  Regina  lor  Iubită 
Si  de-abie  întrezărită. 
Vreu  să  afle  cele  florî 
Ce  urzeşte  Ea  din  zorî? 


FLORILE   DELA   SINAIA  645 


Ce  lucrează,  cum  lucrează 
Pân'  ce  noaptea  se'nsteiează? 
Statul  lor  însăî  prea  mc 
Şi  nu  ved  ele  nimic. 
Triste-atunci,  ca  vai   de  ele, 
De-a  fi  scule  manunţele. 
Roagă  fluturul  uşor 
Să    'mplinească  dorul  lor. 
El   de  geam  se  şi  lipeşte, 
Şi   privind,  aşa  grăeşte  : 

"Sorioare,  v'adunaţî 
'Şi  cu  drag  me  ascultaţi. 
«Dalba  noastră  de  Regină, 
^Căreî  Peleşul  se  'nchină, 
Cântă,   scrie,  sau  citeşte, 
'Sau  maestru  zugrăveşte 
-Intr'un  cuib  de  adăpost, 
^Cum  nu  este,   nicî  a  fost, 
Unde  artele  frumoase 
Prin  obiecte  preţioase 
'încadrează  minunat 
'< Capul  El'  încoronat. 
Imprejuru-î  stau  grupate 
"  Copilite  alintate, 
Ridetoare.  cu  ochi   viî. 
Ce  se    ntrec  in  veselii. 


646  FLORILE   DELA   SINALA. 


«Una  versuri  recitează, 
«Alta  'n  catifea  brodează, 
«Alta  joacă  din  clavir, 
«Alta-şî  pune-un  trandafir, 
«Şi  Regina  câte-odată, 
«Dea  lor  freamăt  încântată, 
«Se  trezeşte  ca  din  vis 
<  Şi  cu  dînsele  'ntr'un  rîs 
«Lasă  mintea-î  gânditoare 
-<Pe  pămint  să  se  coboare. 
«Dar  tăceţi,  nici  maî  şoptiţi, 
«Nici  chiar  frunzele   clintiţi, 
«Căcî  Regina  'ncet  se  lasă 
«Pe  o  pernă  de  mătasă, 
«Ca  să   gusteun  somn  uşor, 
«Păstrând  chipu-î  zîmbitor. 
«Ochiî  ei  se  'nchid  în   clipă, 
«Cum  ÎŞI  strînge-a  luî  aripă 
«Fluturaşul  din  senin, 
«Când  se  pune  pe  un  crin. 
«Somnul  eî  e  drăgălaş 
«Ca  de  fraged  copilaş 
«Legănat  sub  o  maramă 
«Pe  sîn  alb  duios  de  mamă, 
«Şi  'mprejur  de  capul  seu 
«Fac  un  splendid  curcubeu 


FLORILE  DELA   SINAIA  647 


Miî  de  visuri    ingereştf, 
Care  vin  din  lumi  cereşti.» 

Floricelele  uimite 

Stau  tăcute,  liniştite. 

Şi  cu  toate  într'un   gând 

pic  în  chor  şi  <^ic  pe  rind  : 

Fie-Î  c^iua,  ca  şi  faţa, 
'  Ca  şi  vara  cu  verdeaţa  ! 
'  Fie-Î  somnul  dulce,  lin, 
'  Ca  şi  sufletu-î  divin  ! » 


Ditpă  manuscriptul  autvi  ului. 


LIII 

EARNA  LA  SINAIA 


răriri  a  negurilor  sită  de  cu  noapte  earna  cerne, 

^    Şi  pe  dealuri  ^i  pe  câmpuri  un  gîulgiii  alb  şi  trist  aşterne. 


Unde  a  fost  verdeaţă  draga,  unde-a  fost  vîeaţă  cu  florî 
Zace  moartea  îngheţată,  trece  vifor  de  fiori. 


însuşi  soarele,   iubitul,   de   mâhnire  se  p,1trunde. 
Şi,  ca  să  n'o  vadă,  fuge  şi  departe  se  ascunde. 


EARNA    I,A   SINAIA  649 


Vaî !  ce-o  sî  devie  lumea,  sub  acest  cumplit  troean, 
Ce  lungeşte  (,liu:i    n  veacuri'  de  urit  ţîi  de  alean  r 


In  zadar  jăleţite  omul  încântările  naturii, 

Sbor  de  paseri,  curs  de  ape,  mângâerile  căldurii, 


Earna,  baba  pismitară  deale  lumiî  veseliî, 

Vrea  să  stingă  de  sub  ceruri'  .şi  luminî  şi  armonii 


Insă  mintea-f  e  tîmpită  de  a  grijilor  povară, 
A  uitat,  din  fericire,  că  trumoasa  primăvară 


S'a  retras  cu  tot  avutul  mândreî  sale  tinereţi 
Pe  obraze  de  copile  şi  în  suflet  de  poeţi. 


Străluciţi  cii-al  vostru  farmec,   voî  fîinţî  încântătoare, 
Şi  prin  ochii  voştri  veselî  cerneţî  razele  de  soare, 


Acordaţi  a  voastre  lire,  fii  aî  cerului  senin, 

Şi  schimbaţi  în  cîuda  erniî  fulgif  albi  in  flori  de  crin. 


650  EARNA   LA   SINAIA 


împrejur  de-această  masă,  unde  seara  se  adună, 
Uitând  lumea,  noî  să  rîdem,  să  cântăm  cu  voe  bună, 


Făr'  a  maî  privi  fereastra,  după  care  tremurând 
Earna  stă  şi  ne  pândeşte  ca  o  feară,   cu  reii  gând. 


Ea  de  nunta  sa  cu  gerul  cojoc  alb  şî-a  pus  pe  spate, 
Dar,  de  hîdă  ce-î,  o  latră  câniî  spăriaţî  din  sate. 


S'o  alunge  umilită  peste  noije  ţerî  şi  mări. 
Mult  departe  de  Castelul  ce  resună  de  cântări. 


Iar  de  va  cerca  la  anul  pe  la  noî  să  vie  îară, 
S'o  primim  ca  şi  acuma  cu  a  rîsuluî  fanfară. 

După  manuscriptul  ctitorului. 


LIV 

BALADA  PELEŞULUI 


"plânge  Prahova  de  vale 

Şi  se  vaetă  mereu, 
Tot  ducând  în  a  sa  cale 
Dorul  Peleşuluî  seu. 
Tulburată  se  repede, 
Vrend  de  stânci  a  se  isbi, 
Căci  cu  dîn^a  nul  maî  vede 
Rîvnitor  de  a  se  îubi. 


652  BALADA   PELEŞULUi 


De  când  apa  curgătoare 
Şi  cu  soarele  ceresc 
Au  menire    nvietoare 
Pentru  sinul  pămîntesc, 
Dându-Î  vîeaţă  şi   rodire, 
Veselie  şi  noroc, 
Ea,  prin  dulce  recorire, 
El,  prin  razele-T  de  foc. 

Peleşul  cu  stemă  'n  frunte 
Şi   'n  vesminte  de  cristal 
Venîâ  (Silnic  dela  munte, 
Peste  maluri   dând    năval, 
Şi  toţi  braqliî,   în  mirare 
De-a-1  vedea  clocotitor, 
Fremetaij  cu  întrebare: 
Unde-1  duce  viul  dor  ? 

El  sburâ  cum  gândul  sboară 
Prin  selbatice  păduri, 
Locuite-odinioară 
De  urşi  marî,  de  mari  vulturî, 
Şi  mergea  ca  sa  se  culce. 
Plin  de  vîeaţă  fericit, 
Pe  al  Prahovei  sin   dulce, 
Ca  'ntr'un  leasfăn  mult  iubit. 


BALADA   PELESULUÎ  653 


Ş'amândoî  'n  desfătare 
Se  duceau  întrulocaţî 
Până  'n  jos,  dela  hotare, 
Mult  departe  de  CarpaţT, 
Veseli,  rătăcind  pnn   lume, 
Sub  cer  vecinie  zîmbitor, 
El,  uitând  chiar  al  seu  nume. 
Ea,  chiar  locu  î  de   izvor. 

Bune  vremi  erau  pe-atunce, 
Când  ursituluî  din  stânci 
Nu-î  păsa  ca  să  s'arunce 
Peste  rîpele  adâncî. 
II  mâna  dorul,  ce  este 
Dulce-al  inimiî  avint, 
Care  trece  ca  'n  poveste 
Peste  mări  şi  sub  pămînt. 


Intr'o  ^i...   aşa  se  spune, 

Căleto.rul  tinerel 

Zări   'n   drumu-î  o  minune, 

O  minune  de  Castel, 

Ce  'ntr'o  clipă  răsărise 

Din  pămîntul  scorburos 

Ş'a  luî  porţî  cu  drag  deschise 

Unuî  Resre  elorios. 


654  BALADA   PELESULUl 


El  veqlii  trecând  drept  soare 
Pe  sub  codriî  bătrîneştî 
O  Regină  cântătoare 
De  balade  româneştî, 
Şl   frumoase  mărgărite 
Pe  selbatice  poticT, 
Şi  pe  drumurî  năsipite 
Urme  de  picioare  mici. 

Şî-au(^li  ce  nu  s'aude 
In  desimile  din  munţî, 
Nu  urlărî  de  feare  crude, 
Nu  căderi   de  bra(^i   cărunţi, 
Ci  divina  melodie 
De  dulci  glasuri  argintit 
Şi  de  organ  ce  re'nvie 
Jalea  morţilor  copiî. 

Fărmecat,  Peleşul  şede 
Pe  o  stâncă,  'n  loc  oprit. 
Vede  şi  nu-i  vine-a  crede. 
Simte  ce  n'a  maî  simţit. 
Ca  şi  dînsul  în  uimire 
Munţii  verc^î  cu  crescet  alb 
Aţintesc  a  lor  privire 
Pe  Castelul  acel  dalb. 


BALADA  PELESULtJT  655 


Splendida  naltă  clădire, 
Ce  străluce-acum  sub  cer 
Cu   maeastra  'mpodobire 
Unui  mândru  juvaer, 
E  menită  să  devie 
In  present  şi   'n    viitor 
Cuib  voîos  de  ospeţie, 
Cuib  de  glorii  şi  onor. 

III 

Iată  Reişele  soseşte 
Lângă  Peleş  gânditor 
Şil  întreabă,  de  voeşte 
Ca  să-î  fie  de-ajutor, 
Căci  e  june  şi  e  tare 
Cât  opt-decî  de  zmeişorî 
Şi  cu  braţul  luî   e   'n  stare 
Să   'nvîrtească  roţi   de  morî. 

Peleşul  l'aşâ  cuvinte 
Se  trezeşte  ca  din  vis. 
Zare  nouă    n  a  sa  minte 
De  odată  s'a  deschis. 
Bucuros  el  la  turbină 
Se  repede  chîar  din  zori, 
Ca  să  macine  lumină 
De  Ia  fulcreriî  din  nori. 


656  BALADA    PELEŞULUÎ 

Şi  de-atuncT,  când  noaptea  vine 

I.unecând  pintre  arini, 

Aste  locuri  le  vec^î  pline 

De  fantastice  lumini". 

Vel  feeric  se  întinde 

Peste  falnicul  Castel, 

Ce  ferestile-şî  aprinde 

Ca  de-un  soare-ascuns  în  el. 

piua,  Peleşul  lucrează 
Cât  un  uriaş  vînjos, 
Iar  când  ^iua  înserează 
Redevine  Fet-frumos 
Şi   'n  Castel  apoi  apare 
Cu  'n  pas  vesel,  triumfal, 
Căci  e  Naşul  seu  şi  are 
Loc  la  prânzul  cel  regal. 

Intre  flori  şi   'ntre  copile, 
Intre  ambii  Suveranî, 
El  s'arată  mic  de  qlile. 
Deşi  are  miT  de  anî. 
Şi  Regina   'nveselită 
11  dismeard'  adese-orî 
fe-a  luî  coamă  împletită 
Cu  brilîanţî  scânteitorî. 


BALADA  PELESULUi  60 


Apoi,  mândrul,  după  cină. 
La  toţî  lasă  remas  bun, 
Saltă  sprinten,  se  închină 
Şi,   plecând  ca  un  nebun, 
El  se  duce  să  se  culce, 
Plin  de  vîeaţă,  fericit, 
Pe  al  Prahovei  sin  dulce, 
Ca  'ntr'un  leaeăn  mult  iubit. 


Ea  îl  mustră  cu  blândeţe 
Şi-î  tot  qlice  că-î  păcat 
De  a  perde  'n  tinereţe 
Cursul  seu  neatîrnat. 
El  respunde  'n  veselie  : 
'< Mândră  fiî  de-al  meu  noroc, 
«ţ)ic  luminii  ca  să  fie, 
«Şi  lumină  e  pe  loc!» 


După  manuscriptul  autoruhă. 


46.001.  —  Alecsandri.  —  Poesii,  II.  42 


LV 

PE  UN  ALBUM 


■pve  vrei  să  scriu  pe-acest  album 

Frumoase  versuri  ca  şi  tine, 
Cerească  floare  al  teu  parfum 
îmbete  sufletul  din  mine. 


De  vrei  să  cânt  cu  gingaş  dor 
Tot  ce  inspir'  a  ta  privire, 
Deschide-mî  ceru  'ncântător 
Prin  îngereasca  ta  zîmbire. 


PB  UN  ALBUM  659 


Deaî  vrea  să-mî  spuî  tu  un  cuvînt 
Pe  care  nu    ndrăznesc  a-ţî  ^ice, 
Eu  m'aş  trezi  chîar  din  mormînt, 
Ca  să  te  cânt  voios,  ferice. 


JDupă  manuscriptul  autortihă. 


LVI 

SCRISE  PE  MORMINTELE 

DELA  SEGENHAUS-MONREPOS-NEUWIED. 


/^a  Pontiful,   care  duce  pe  cap  darurile  sfinte, 

Muntele  pe  culme-î  poartă  aste  pa  cinice  morminte. 
Rugă,  doruri  şi  tămâie  iau  spre  ceruri  sborul  lor 
Şi  s'apropie  de  ceruri  lângă  sufletele  lor. 

După  manuscriptul  autorulut. 


L-VII 

DESCAXTIC 


R! 


asai  soare 
'Frăţioare, 
Cu  44  raze  arc^etoare. 
40  ţine-ţi-le, 
4  mie  dâ-mi-le, 
Doue  'n  frunte 
Maî  mărunte, 
Doue  maî  scânteitoare 
Peste  ochi  şi  ţîţişoare. 


662  DESCÂNTIC 


Soare  luminos, 
Cât  e?tî  de  răzos, 
Cât  eşti  de  frumos, 
Aşa  să  fiu  şi  eu  frumoasă, 
Răzoasă, 
Luminoasă 
In  ochii  mândrului   meu, 
Peţi-mi-l'ar  Dumnec^eu  ! 


După  fnanuscriptul  autorului. 


LVI  II 

ADIO 

LA  PLECAREA  MEA  DIN  CASTELUL  PELES 


7  n  ora  de  plecare  pe-a  'nstrăinăriî  cale. 

Eu  fac  un  trist  adio  şi  vesele  urări 
Şi  ţeriî,  şi  Reginei,  şi  Maestăţiî  Tale, 
Treime  strîns  cuprinsă  în  dragele-mî  sperărî. 

Tu,  prin  înţelepciune  şi  dalba  vitejie  ; 
Regina,  prin  comoara-î  de  daruri'  sufleteşti, 
Şi  ţeara,  prin  avîntu-î  deo  mare  'mperăţie, 
Ve  completaţi  cu  fală  sub  ochi  dumne»^eeştT. 


664  ADIO  LA  PLECAREA  DIN  CASTELUL  PELEŞ 

Noroc  şi  vîeaţă  lungă  şi  glorie  deplină 
Să  ve  reverse  voue  puterea  cea  divină, 
Ca  să  'mpliniţî  destinul  ce  este  'n  ceruri  scris. 

Şi  mie  faca-mî  parte  ca  să  revin  aice 
Şi  în  Castelul  Peleş,  uîmit,  să  cânt  ferice 
Minunea  întrupării  a  scumpuluî  meu  vis. 


Xu,  Dunării  nu-î  pasă  de-a  vîntului  turbare. 
Ea  curge  maestoasă  spre  mândrul  resărit. 
Ca  dînsa,  omul  neaoş  şi  cu   menire  mare 
Prin  valurile  lumii  păşeşte  liniştit. 

Tu,  Sire,  'n  România  făcând  descălecare, 
La  fapte  glorioase  de  cer  predestinat. 
Cu  spada  neînvinsă  î-aî  dat  neatîrnare, 
Cum  se  cuvine  Ţeriî  ce-î  demnă-a  fi  Regat. 

Şi  însă-ţî  maî  remâne,  o !  Sire,  multe-a  face 
Pas  dar  tot  înainte,  trecând  măreţ,  în  pace, 
Prin  sgomotul  nemernic  de  patimi  mişeleştî. 

Carpaţiî  nalţîT,   cu  care  trăeştT  în  înfrăţire, 
Pe  fruntea-ţî  coronată  ţintind  a  lor  privire, 
Spun  astăc^î  cu  glas  tare  în  lume  cine  eşti. 


ADIO  LA  PLECAREA  DIK  CASTELUL  PELEŞ 665 

Dar  tronul  ca  şi  rîul  aspiră  ca  să  crească  !.. 

Eli,  care  din  junie  stătut-am  neclintit 

Cu  inima  lipită  de  ţeara  strămoşească 

Şi  toate-a  eî  avînturî  profund  le-am  resimţit, 

Ştiu  ţeara  ce  voeşte,  ştiii  ce  doreşti  tu,  Sire, 
Cunosc  a  tale  visuri  de  Rege  creator 
Şi  gându-mî  se  uneşte  sumeţ  cu-a  lor  mărire, 
Ce  umple  zarea  largă  din  vastul  viitor. 

Vrem  într'o  c^i  Carpaţiî  să  'ncingă    n  astă  lume 
O  Românie  'ntreagă  şi  demnă  de  al  eî  nume, 
Crescută  şi    ntărită  sub  sceptru-ţî  legendar. 

Vrem  falsele  hotare  dintre  Românî  să  peară 
Ş'acest  castel  feeric,  clădit  la  colţ  de  ţeară, 
In  centrul  României  să  luce  ca  un  far. 


După  manuscriptul  autorului. 


LIX 

UNOR   CRITICI 


\7oî,  ce  cătaţi  defecte  în  scrierile  mele 

Şi  intonaţi  fanfare  când  constataţî  în  ele 
Greşeli,  imagini  slabe,  cuvinte  ce  ve  par 
Lipsite  de-armonie,  erori  chiar  de  tipar, — 
Voî  care  ve  daţi   truda  de-a  şterge  de   pe  lume 
Tot  lucrul  de-o  vieaţă  întreagă  şî-al  meii  nume, 
De  ce  atâta  rîvnă  ş'atâte  opintiri 
Ca  să  aflaţi  în  mine  a  voastre  însuşiri? 


UNOR  CRITICI  667 


Poetul  care  cântă  natura  'n  înflorire, 
Simţirea  omenească,  a  Patriei   mărire, 
Chiar  slab  să-î  fie  glasul,   e  demn  de-a  fi  hulit, 
Când  altul  vine  'n  urmă  cu  glas  maî  nimerit? 
Şi  oare  se  cuvine,  şi  oare-î  cu  dreptate 
De  a  schimbă  în  crime  a  sale  mici  păcate  r 
O  I  critici  bum  de  faşă,  poeţi  în  şeapte  luni, 
X'ulturul  nu  se  mişcă  de-un  ţipet  de  lăstunT. 

Orî-care  păserică  î:pî  are  ciripirea, 
Ce  'n  treacăt  pe-astâ  lume  încântă  au(^irea, 
Xălţând  un  imn   la  ceruri   prin  alte  imnuri   miî 
Ş'adâogând  o  notă  l'a  lumii  armonii. 
Am  scris  eu  multe  versuri,  şi  poate  chTar  prea  multe, 
Dar  n'am  cerut  Ia  nime  cu  drag  să  le  asculte, 
Nici  mî-a  trecut  prin  minte  trufaş  ca  să  păşesc 
In  fruntea  tuturora  ce  'ntr'una  versuesc. 
E  unul  care  cânta   maî  dulce  de  cât  mine  r 
Cu-atât  maî  bine  ţeriî,  şi  luî  cu-atât  maî  bine  ! 
Apuce  înainte  s'ajungă  cât  de  sus,  — 
La  resăritu-î  falnic  se  'nchin'  al  meu  apus. 
1   Iar  VOI,  care  asupră-mî  săgeţi  tocite  trageţi, 
Cântaţi,  dacă  se  poate,  fiţî  buni   şi  nu  maî  rageţî ! 

Mirceştî. 

După  manuscriptul  autorulm. 


^r. 


T^r-j.: 


^-^x'^rV 


Usiversity  oi  Torooto 
Library 


DO  NOT 

REMOVE 

THE 

CÂRD 

FROM 

THIS 

POCKET 


Acme  Library  Cârd  Pocket 
LOWE-MARTIN  CO.  UMITED